Cu ce sacrificii s-a ridicat palatul cultural din Severin: politicianul Theodor Costescu şi-a vândut casa şi pământul pentru construirea teatrului
0
Marele om politic Theodor Costescu, ctitorul Palatulului Cultural din Turnu Severin, şi-a scos la vânzare propria avere pentru a termina acest edificiu emblematic al oraşului de la Dunăre.
Piatra de temelie a Palatului Cultural “Teodor Costescu” a fost pusă în anul 1912, dar în loc de sala de conferinţe şi spectacole cum se proiectase la început a fost realizat Palatul Cultural, care şi-a început activitatea în anul 1924 şi în scurt timp a reuşit să imprime oraşului şi judeţului o viaţă nouă.
Palatul Cultural, proprietate a Societăţii Culturale Teatrul Oraşului Turnu Severin, nu a fost şi nici nu putea fi opera unui singur om şi nici a unei organizaţii oarecare, deoarece la înfăptuirea lui au contribuit toţi oamenii de bine din oraşul Severin şi din judetul Mehedinţi, fără deosebire de avere, poziţie socială şi credinţe. Au contribuit, de asemenea, toate guvernele, unele mai mult, altele mai puţin, după cum le-au îngăduit împrejurările, la fel Prefectura şi Primăria.
Evenimentele din 1916 au găsit clădirea la "roşu", dar acoperită. După înfăptuirea României Mari, Theodor Costescu şi-a reluat preocupările ce-i fuseseră întrerupte de anii războiului. Continuarea lucrărilor era însă aproape imposibilă pentru ca societatea nu mai dispunea de nici un fel de capital. Greutăţile n-au putut însă să-l oprească pe marele om, înzestrat cu o extraordinară forţă de muncă, cu perseverenţă şi nesecată energie. În mai puţin de două luni, la chemarea insistentă a lui Costescu, se subscrie la împrumutul societăţii o sumă de câteva milioane de lei, bani daţi atât de severinenii bogaţi, cât şi de funcţionari sau nevoiaşii urbei. Primii au răspuns apelului foştii elevi ai directorului Theodor Costescu. La suma astfel strânsă s-au adăugat un ajutor dat de Guvern şi un împrumut de la Banca Naţională.
„Unul dintre marile proiecte care s-au derulat în aceşti ani venind însă din anii anteriori războiului a fost acela vizând continuarea şi finalizarea lucrărilor de la Palatul Cultural. Războiul le întrerupsese şi, ca efect al bombardamentelor şi comportamentului abuziv al trupelor de ocupaţie, clădirea suferise grave avarii. Cu mari greutăţi, cu întreruperi şi după insistenţe şi diligenţe repetate, adesea umilitoare pe lângă autorităţi, instituţii şi persoane capabile să sprijine derularea proiectului, lucrările au fost reluate după 1918 şi finalizate, în parte, în 1924, când Palatul Cultural a fost oficial pus în circuitul public, ca monument închinat împlinirii idealului Marii Uniri a românilor“,
spune prof. dr. Tudor Răţoi, directorul Arhivelor Naţionale Mehedinţi.
La 28 iulie 1923, Consiliul de Administraţie al Societăţii Culturale „Teatrul oraşului T. Severin“ depune la Primăria oraşului un „prospect de împrumut“, care urma să se achite în cinci ani cu o dobândă de cel puţin 8-10 la sută. Iată ce prevedea respectivul document:
„Construcţia măreţului local al Teatrului din Severin a fost dată în licitaţie publică încă de anul trecut, aşa că azi se lucrează, după cum vede toată lumea, cu multă energie, pricepere şi stăruinţă. Opt antreprenori, angajaţi cu contracte în regulă şi 160 meseriaşi şi salahori lucrează zilnic la zidărie, ornamente în ghips şi ciment, acoperiş, calorifere, lucrări sanitare (introducerea apei în local), iluminatul cu electricitate, canalizare sonerie etc., aşa că, până la noiembrie viitor, întreaga clădire va fi complet terminată, afară de scenă şi sala de spectacole, pe care sperăm să o putem termina în vara viitoare.
Planul acestui măreţ edificiu este făcut de domnul Grigore Cerchez, cunoscut arhitect şi profesor din Bucureşti, care a construit mai toate teatrele din ţară şi care este un specialist de mare valoare. (…) Să lăsăm la o parte politica, această plantă veninoasă care a atâta rău ţării şi neamului nostru şi, în faţa acestei opere culturale măreţe, să ne unim cu toţii laolaltă, cu un singur om, şi să contribuim fiecare cu obolul nostru şi în limita mijloacelor nostre materiale, căutând s-o terminăm şi s-o punem la dispoziţia şi în folosinţa publicului severinean şi mehedinţean.
Consiliul de administraţie al acestei societăţi, împreună cu comitetul consultativ, conştient de greaua şi nobila lor sarcină, munceşte pe capete zi şi noapte şi nu se dă înapoi dinaintea niciunui sacrificiu moral sau material, pentru ca măreţul local al teatrului, început acum 12 ani, să fie complet terminat, după toate regulile impuse de ştiinţa arhitecturii moderne.
Valoarea actuală a localului construit de roşu este, după estimaţia făcută de specialişti, de 25.000.000 lei, iar după terminare va fi de cel puţin 80 milioane de lei cu locul pe care este clădit. Însă pentru ca această operă nepieritoare să fie terminată şi pusă în funcţiune chiar în toamna aceasta, mai avem nevoie de încă 2.500.000 lei.
În acest scop facem un călduros appel la toţi bunii cetăţeni al Severinului şi Mehedinţiului, rugându-i stăruitor să subscrie, fiecare cât poate, pentru ca să acoperim suma de care avem nevoie, altfel vom fi nevoiţi să întrerupem lucrările, din care cauză oraşul nostru să fie lipsit, însă 10-15 ani de zile, de foloasele acestei instituţiuni culturale“.
Theodor Costescu murit într-un sanatoriu
Nu a pregetat să ia tabla de pe dependinţele casei sale şi să o ofere gratuit teatrului fiindcă la acea vreme nu se găsea tablă plumbuită. Şi nu a fost singurul sacrificiu pe care Theodor Costescu l-a făcut pentru ca această clădire să fie finalizată: şi-a vândut o parte din pământul său de la Vânjuleţ şi, în final, a vândut casa din Drobeta Turnu Severin la un preţ redus şi a locuit în clădirea teatrului, uitat de către contemporani. Apoi a ajuns într-un sanatoriu bucureştean unde a decedat pe 25 martie 1939. Singura apreciere care l-a emoţionat a fost, fără îndoială, alegerea sa, în 1934, ca membru de onoare al Academiei Române.
Măreţul edificiu, opera defunctului arhitect Grigore Cerchez, a fost proiectat să cuprindă şapte săli mari: trei săli suprapuse cu destinaţia de bibiliotecă ( Bibilioteca I. G. Bibicescu), cinematograf şi restaurant, formând aripa de nord, alte trei săli la fel aşezate formează aripa de apus în care s-a aflat Muzeul “Dr. C.I. Istrati”, salonul de festivităţi şi sala ajutătoare, iar a şaptea la mijloc între cele două aripi arătate mai sus, este marea sală de teatru care a fost terminată mai târziu.
Clădirea a fost inaugurată la data de 30 noiembrie 1924, parţial terminată în prezenţa românilor veniţi din toate unghiurile ţării, în special din ţinuturile alipite şi de peste hotare.
Cine a fost Theodor Costescu
După absolvirea Facultăţii de Ştiinţe, secţia fizică - chimie, din Bucureşti, deşi putea să rămână universitar, a venit la Turnu Severin, unde a fost numit directorul liceului Traian. La îndemnul lui Take Ionescu a intrat în Partidul Conservator şi a fost ales de câteva ori deputat şi senator. În 1905 a fost numit prefect şi numai în doi ani de zile a făcut pentru judeţ mai mult decât toţi predecesorii lui la un loc: reţelele de drumuri săteşti, 66 de şcoli şi 5 spitale (Balta, Slivileşti, Cujmir, Burila Mare, Bâcleş), înzestrate cu dotările necesare, refacerea unor primării şi biserici. După această mică performanţă, schimbându-se guvernul, a fost înlocuit, dar „minunile lui Costescu” vor continua. În 1910 a început campania pentru construirea Palatului Culturii din Turnu Severin, un sprijin substanţial având de la primarul oraşului C. Gruiescu şi de la Tache Băbeanu.
La Vînjuleţ, Costescu a transformat zona, care era mai mult o mlaştină, într-o aşazare modernă, cu case noi, străzi, lumină electrică, parc, centru civic, baie comunală, şase şcoli moderne. Satul model Vânjuleţ a fost vizitat de Carol al II-lea în 1934. Suveranul a semnat ad-hoc un decret prin care conferea ctitorului medalia „Pentru Merit”, a doua medalie regală primită de Costescu, prima fiindu-i acordată de Carol I în 1890. Theodor Costescu a fost primit în Academia Română pentru „opera sa culturală” - un model de erou civilizator, demn de cunoscut şi în mileniul al III-lea.
Citeşte şi:
Un mason a fondat Muzeul Regiunii “Porţilor de Fier” şi a descoperit thermele Drobetei romane
Se încarcă comentariile...
