Călin Georgescu, expert în dezvoltare durabilă: „Ne place statutul confortabil de victime“

Călin Georgescu crede că „aurul” României este solul, stratul fertil de deasupra pământului, care este printre cel mai roditor din lume. În opinia sa, ţara se poate reface „repede şi uşor”.

Numele lui Călin Georgescu a fost vehiculat pentru funcţia de priemier în noiembrie 2015, după tragedia de la Colectiv şi căderea Guvernului Ponta. De asemenea, Georgescu a lansat, împreună cu actorul Dan Puric manifestul mişcării „Motivaţia: România“, mişcare naţionalist-ortodoxă.

Călin Georgescu este expert în dezvoltare durabilă. În prezent, este directorul executiv al Institutului ONU pentru indicele global al sustenabilităţii, cu sediul la Geneva. Călin Georgescu a fost în perioada 1997-2013 director executiv al Centrului Naţional pentru Dezvoltare Durabilă. Din 2013, Georgescu este preşedinte al Centrului European de Cercetare al Clubului de la Roma.

Reporter: Vorbiţi în proiectul dumneavoastră de ţară de instaurarea moralităţii în politica internă românească. Cum vedeţi acest lucru posibil când astăzi, după 26 de ani de democraţie, avem şefi de partide politice condamnaţi ori cercetaţi penal sau primari aleşi în funcţie la alegerile locale din iunie în timp ce se aflau în arest preventiv? Cum convingem alegătorul român să scape de acest balast penal?

Călin Georgescu:  Preţuim lumina după ce stăm mult în intuneric.  Şi faţă de cei care au furat şi s-au instalat prin fraudă la putere, dar şi faţă de ignoranţa şi moleşeala colectivă, eu am un sentiment de compasiune. Noi nu am avut conducători politici, ci doar deţinători de putere. Iar proiectul meu de ţară ”hrană, apă, energie” nu este o sabie, ci o cheie. Iar cheia este iubirea din noi şi pentru noi. Adică, ne vom vindeca împreună, când ne vom regăsi pe noi înşine ca fiinţe umane şi vom înţelege cine suntem cu adevărat, nu ce ne spun alţii că suntem. Adică să fim oameni liberi!

În România sistemul de învăţământ este în colaps. Nu există o viziune de a pune pe baze sănătoase sistemul de educaţie, în care fiecare copil sau adolescent să aibă o şansă. Avem senzaţia ca partidele politice de astăzi conspiră împreună pentru a ţine cetăţeanul în ignoranţă şi analfabetism pentru a fi uşor de manipulat. Ce trebuie să facem pentru a-i convinge pe români că educaţia este cel mai mare capital?

Educaţia nu înseamnă corecţie sau reparaţie, înseamnă creşterea de la rădăcinile conştiinţei fiecăruia. Adică  “creşterea morală a generaţiei tinere”, cum spunea cel mai mare om politic român Mihai Eminescu. Rolul şcolii este de a dezvolta în copil capacităţile emoţionale pentru a-l motiva să-şi manifeste vocaţia, talentul lui genetic pe care nu-l poate afirma decât dacă îşi deschide inima. Ori, astăzi, poporul român este analfabet emoţional, înainte de a fi analfabet literar. Haret spunea că “investeşti în şcoală, culegi în economie”. Iar eu vă spun: se vede. Ultima şansă şi singura de altfel pe care o mai avem în acest ultim ceas este vocaţia tinerilor. În ei trebuie să avem încredere şi să investim tot ceea ce avem şi să-i aşezăm pe locul pe care îl merită, adică primul loc.

În toate dezbaterile dumneavoastră folosiţi frecvent trei cuvinte: hrană, apă, energie. În judeţul Mehedinţi avem un sol extraordinar, avem Dunărea care ne scaldă judeţul de-a lungul a 193 de km şi avem două mari sisteme hidroenergetice Porţile de Fier I şi Porţile de Fier II. Şi cu toate astea, agricultura este la nivelul anilor 70, sistemul de irigaţii distrus după revoluţie nu mai există, iar cele două hidrocentrale au fost până în iunie în insolvenţă. Paradoxal, având asemenea daruri, Mehedinţiul este unul dintre cele mai sărace judeţe ale României. Vinovaţi desigur există. Ce putem face pentru a îndrepta lucrurile?

Nu putem schimba o ţară, până nu ne schimbăm pe noi. Trăim în continuare în mituri şi prejudecăţi şi nu realizăm ce energie circulă prin noi dacă ştim cine suntem ca fiinţe umane. Ne place statutul confortabil de victime şi nu ne asumăm responsabilitatea acţiunilor şi deciziilor noastre. Dacă vom fi responsabili vom înţelege că aurul nostru ca ţară nu este cel mineral din munţi, ci solul, stratul fertil de deasupra pământului care este printre cel mai roditor din lume. Ori criza reală care va fi în lume în jurul anilor 2020 va fi criza de hrană şi apă. Şi atunci trebuie să înţelegem că putem avea o nişă unică în lume care printr-o economie civică, locală, ne poate aduce bunăstare tuturor.

Vorbiţi mereu în expunerile dumneavoastră de faptul că România mai are încă resurse şi biodiversitate şi avem ce alte state nu au: poziţie geografică. Credeţi că această nişă economică care este agricultura românească poate aduce pe termen lung o creştere economică sustenabilă având în vedere că plusvaloarea este relativ mică, iar românul în ultima perioadă nu mai ţine la pamânt, preferând să-l vândă?

România se poate reface repede şi uşor. România trebuie să ştie ce vrea şi poporul român să înţeleagă ce poate!

Sentimentul multora dintre cetăţenii noştri este că România  a pierdut multe oportunităţi pentru a fi o voce ascultată în dezbaterile publice internaţionale. Mai este şi nemulţumirea multora dintre români că România a negociat în genunchi aderarea la Uniunea Europeană şi multe oportunităţi economice s-au dus pe apa sâmbetei. Cum apreciaţi politica externă a României din ultimii 26 de ani?

Şcoala veche a diplomaţiei româneşti a fost impresionantă. Sigur şi ea a suferit, viciată de societatea din care face parte. Nu mai putem să ne raportăm la o energie colectivă negativă statornică de 26 de ani în care nu s-a făcut nimic, doar s-a distrus. Avem nevoie să gândim pozitiv şi să înţelegem că şansa noastră la demnitate şi prosperitate este prin noi înşine!