VIDEO Cum arată Şarpele Rău, cea mai rapidă şi agresivă reptilă din România. Exemplar uriaş filmat în Munţii Măcinului

VIDEO Cum arată Şarpele Rău, cea mai rapidă şi agresivă reptilă din România. Exemplar uriaş filmat în Munţii Măcinului

Şarpele rău FOTO Vladimir Dumitru

Un exemplar de „şarpe rău“ (Dolichophis caspius), cea mai rapidă reptilă din România, a fost filmat recent în Munţii Măcin din Dobrogea.

Ştiri pe aceeaşi temă

Biologul Vladimir Dumitru a reuşit să filmeze un exemplar din şarpele rău, specie care trăieşte în Munţii Măcin din Dobrogea. Reptila poartă această denumire în mod nemeritat, spun specialiştii, întrucât nu este veninoasă. Lungimea la care poate ajunge la maturitate, de până la 2 metri, face să fie atât de temută.
 
Şarpele rău, precizează herpetologul Marian Tudor, este răspândit în mai multe regiunie ale României: în Dobrogea, Banat, sudul Olteniei, pe lângă Bucureşti, în judeţul Ilfov. 
 
Nu este un şarpe periculos, în România doar viperele pot prezenta o oarecare agresivitate. Întrucât habitatele sale sunt ameninţate, dar şi din cauza faptului că aceşti şerpi cad victimă oamenilor, care îi ucid de teamă, specia este ameninţată. 
 
În ţara noastră, specia este protejată prin Legea Nr. 13 din 1993, prin care România ratifică Convenţia de la Berna (Anexa II), Directiva Europeană 92/43/EEC (Anexa IV) şi de asemenea de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări ulterioare, fiind considerată o specie de interes comunitar şi naţional ce necesită o protecţie strictă. 
 
Şarpele rău este cel mai rapid şi agresiv şarpe din România, spun specialiştii, atingând lungimea de 2 metri. Capul este alungit, distinct de gât, botul rotund, ochii sunt relativ mari, cu pupila rotundă, conform herpetolife.ro.
 
Coloritul dorsal al şarpelui rău este cafeniu, brun-gălbui sau brun-cenuşiu. Fiecare solz prezintă câte o dungă mediană deschisă dispusă longitudinal. Coloritul ventral este galben uniform, iar laturile gâtului au uneori culoarea gălbui-portocaliu. Coloritul dorsal al juvenililor este brun sau cenuşiu având pete închise. 
 
Reproducerea acestei specii are loc la sfârşitul lunii mai. Masculul apucă femela de gât, împletindu-şi coada în jurul ei. La sfârşitul lunii iunie – începutul lui iulie, femela depune între 5 şi 12 ouă. 
       
 
    

 

citeste totul despre: