FOTO Ce trebuie să vezi dacă ajungi la Sulina

Turul oraşului: dacă decizi să te relaxezi în cel mai estic oraş din România, trebuie neapărat să vezi cimitirul maritim cosmopolit, cele două faruri, bisericile, Palatul Comisiei Europene a Dunării, după care să faci o baie de soare pe plaja de la Sulina.

Farul Vechi din Sulina, acum muzeu, a fost construit între anii 1869 - 1870. Are 17,34 metri şi o forma tronconică. Aici vei vedea cabinetul de lucru al lui Eugeniu Botez, cunoscut sub pseudonimul literar Jean Bart. La parter vei găsi şi o sală dedicată Comisiunii Europene a Dunarii, organism internaţional constituit în urma Tratatului de la Paris din 30 martie 1856.

Scara metalică, în formă de spirală, te va conduce la cupola farului, treptele şi interiorul construcţiei fiind iluminate prin intermediul celor trei ferestre circulare.

„Farul vechi din Sulina este un simbol al activitatii desfăşurate de către Comisia Europeană a Dunarii (am putea spune precursoarea Uniunii Europene de astazi) în punctul cel mai estic al ţării“, spune primarul din Sulina, Aurel Dimitriu.

Pe faleză poţi admira Palatul Comisiunii, una dintre cele mai impunătoare clădiri ale oraşului,  construită în perioada 1856 – 1858.

Uzina cu Turnul de apă, finanţată de Regina Olandei în anul 1897, este funcţională şi astăzi.

Cele mai frumoase biserici



Click pe poză pentru fotogalerie!

Biserica Sf. Alexandru si Sf. Nicolae, gândită încă din 1882, a fost ridicată la începutul anilor 1900. În 1910, în prezenţa familiei regale, se pune piatra de temelie la Catedrala Deltei.

În Biserica grecească Sf. Nicolae, zidită în 1868, poţi admira cele trei clopote (două dintre ele având inscripţia „Sulina 1933“), dar şi covoarele şi tapiseriile, înramate, sub sticlă, donatii ale enoriaşilor greci din Sulina.   În altar vei vedea un frumos baldachin lucrat de maistrul Constantin Ioan.

În antecamera Bisericii de rit vechi Sfintii Petru şi Pavel, construita în 1991 - iulie 1995 vei vedea o placă pe care stă mesajul  care atestă perioada în care a fost construită.

Biserica romano - catolica Sf. Nicolae, sfinţită în anul 1863, este împrejmuită de un gard de fier forjat, prins între coloane de piatră. Stilul construcţiei este de tip italian (din piatră de Malta şi cărămidă), specific celei de-a doua jumătăţi a secolului IX, iar o parte din vitraliile bisericii sunt originale.  În interior, vei vedea imediat pe dreapta statueta Sf. Nicolae, iar pe cele două latură, vei vedea 14 picturi care simbolizează Calea Crucii, drumul străbătut de Isus Hristos de la temniţă până la muntele Golgota.

Biserica ortodoxa Sf. Nicolae era cunoscută drept Catedrala, fiind prevazută cu Amvon. Aici nu se mai slujeşte din 5 septembrie 1982, de când a fost sfinţită Biserica Ortodoxă Sfantul Alexandru si Nicolae, actuala Catedrală.

Cimitirul maritim, cronicarul Sulinei

Un exemplu elocvent pentru diversitatea informaţiilor ce pot fi culese şi care îşi au originea în Cimitirul din Sulina, este lucrarea „Cimitirul viu de la Sulina”, autorul acesteia – ing. Petre Covacef, descriind această adevărată sursă informaţională în prefaţa cărţii sale drept „un amestec de religii, neamuri, limbi scrise pe cruci, obiceiuri şi meserii, fac din cimitirul Sulinei, locul de veci al celor care au contribuit în tacere, la cea mai însemnată construcţie hidrotehnică din Europa secolului al XIX-lea“, spun reprezentanţii primăriei Sulina.

Este un complex cimiterial în care se odihnesc membri a numeroase confesiuni: cimitirul ortodox, cimitirul ortodox de rit vechi (lipovenesc), cimitirul bisericilor europene occidentale, cimitirul musulman şi cimitirul evreiesc.

Aici vei vedea şi subdiviziunile cimitirului: mormintele marinarilor britanici şi cele ale membrilor Comisiei Europene a Dunării.

„Asemenea unor cronici vechi, Cimitirul din Sulina îţi oferă, alături de datele concrete sculptate în piatra monumentelor ori în împletituri de fier forjat, posibilitatea de a te lăsa cuprins de farmecul legendelor ce dau culoare unui trecut cu iz cosmopolit“, mai spune primarul, Aurel Dimitriu.

Mai citiţi şi:

Tabăra Sulina, ocupată în proporţie de aproape 100%

FOTO Europolis, povestea relaţiilor între comunităţile etnice din cel mai estic oraş al României, la început de secol XX