Povestea unei case istorice care nu are intrare. Proprietara poate să folosească poarta vecinilor pe durata vieţii
0
Lipită de clădirea Episcopiei Romano-Catolice, pe strada Eugeniu de Savoya, în Timişoara, o casă pitorească, neobişnuit de îngustă, vopsită în roz, cu două geamuri la etaj şi o prăvălie la parter atrage atenţia. Ca toate imobilele istorice din zonă, şi acesta are o poveste extrem de interesantă.
Casa a fost construită înainte de anii 1900, pe un teren rămas liber între două clădiri. Nu era spaţiu prea mare, ca atare a ieşit o casă atipică.
“Casa a fost construită prin anii 1890-1895. Casa asta a fost construită de popi. Aici au stat măicile. Pe urmă nu ştiu cum s-a vândut, dar a dost cumpărat de un evreu, care era preşedintele Comuniţii Evreieşti din Timişoara. Acesta a făcut la parterul clădirii o firmă de reparaţii maşini de scris. Îl chema Kuzman”, povesteşte Ana Kapi, proprietara clădirii.
Ana Kapi s-a mutat în casa de pe strada Eugeniu de Savoya în anul 1983. Spune că a cumpărat casa cu 150.000 de lei.
„Casa asta nu a fost naţionalizată. La un moment dat, evreul a fost expulzat de aici, ştiu că s-a mutat în Prinţul Turcesc. Eu am cumpărat casa de la o doamna care a avut grijă de el, când s-a îmbolnăvit. Erau prieteni din copilărie. Este vorba de doamna Niculescu. Ea a moştenit tot. Cand am cumpărat casa, era dezastru, era dărâmat tot. Casa scărilor era căzută, a fost o hazna surpată sub coridor. Am reabilitat clădirea cu ajutorul arhitectului Sturdza”, a mai spus Ana Kapi.
"Am fost primul privatizat din Timişoara"
Timişoreanca era coafeză de meserie, iar intenţia ei era să deschidă, la parter, o coafură, ceea ce a şi făcut.
„În anul1983, scria în ziar că Ceauşescu încurajează micii meseriaşi. Şi aşa am luat casa. În ‘84 am deschis coafura. Am fost primul privatizat din Timişoara. 27 de ani a fost coafură aici. Iniţial era o sigură cameră, dar apoi am compartimentat”, a mai declarat Kapi.
În timp ce la parter avea coafura, Ana Kapi a putut să folosească intrarea vecinilor, Episcopia Romano-Catolică. Pe vremea comunsmului, Palatul Episcopiei era o clădire în care locuiau diverşi chiriaşi. Biserica a reintart în posesoa imobilului de abia după 1990. Ea şi-a păstrat însă dreptul de a folosi în continuare poarta.
„La un moment dat, am vrut să vând casa, pentru că e prea mare şi eu sunt singură. Chiar cei de la Episcopie au vrut să cumpere. Până la urmă nu s-a mai întâmplat nimic. Dar ei m-am dat în judecată pentru că foloseam intrarea. S-a decis ca eu să pot folosi acea poartă până trăiesc. Voi mai avea de lucru cu ei, pentru că voi lăsa casa nepoatei mele. Şi ea va trebui să obţină acest drept”, a afirmat Ana Kapi.
De precizat că în 1922, aici a fost redacţia ziarului "Nădejdea", apoi a funcţionat o bancă.
Acum, la parterul clădirii funcţionează, în chirie, două firme: una de traduceri şi una care se ocupa cu reparaţii de calculatoare.
„Pare că e o casă mică, dar camerele sunt foarte mari. Am o cameră de 6/6 şi una de 9,5/4, o bucătărie mare, şpais mare, plus o baie mai mică. Am 200 şi ceva de metri pătraţi locuibil. A venit recent un arhitect la mine, care a făcut un proiect, a zis că e cea mai frumoasă casă din Timişoara. E interesantă, pot spune şi eu”, a adăugat proprietara.
"A fost propunerea noastră pentru ca toată lumea să fie mulţumită”
Reprezentanţii Episcopiei Romano-Catolice susţin că ei au propus ca Ana Kapi să poată folosi intrarea lor, pe timpul vieţii, fără ca acest fapt să atingă dreptul de proprietate al Epscopiei.
„În anul 2011, Epsicopia Romano-Catolică din Timişoara a dorit să clarifice situaţia intrării în edificiul lor, care, însă, este folosită de vecina noastră. Intrarea, în toate actele şi toate planurile aparţine de edificiul Palatului Episcopal, nu a fost niciodată înstrăinată vecinilor. În timp, s-au făcut diverse înţelegeri amiabile, prin care proprietarii au putut să folosească intrarea respectivă. Am dorit să clarificăm modul de folosinţă, pentru că am aflat că vecina intenţionează să vândă proprietatea. În eventualitatea veniri altor vecini să fie lucrurile clare. Instanţa a stabilit că pe durata vieţii Anei Kapi, aceasta să se bucure de folosirea gratuită a intrării. A fost propunerea noastră pentru ca toată lumea să fie mulţumită”, a declarat Claudiu Călin, arhivar la Episcopia Romano-Catolică.
Claudiu Călin ţine să precizeze că acea clădire nu a fost niciodată a Episcopiei, ci a fost construită de un comerciant. "Nu a fost construită de <popi> cum spune doamna Kapi. Edificiul a fost mereu al unor meşteşugari sau comercianţi, fapt care se vede şi din modul de compartimentare. Episcopia nu a putut cumpăra casa doamnei la preţul ireal pe care îl cerea", a spus Călin.
Oricât de ciudată, situaţia nu este singulară, spune Sorin Predescu, Direcţiei de Cultură, ce aminteşte de compartimentările făcute în casele istorice, pe vremea comunismului.
„Din păcate, în clădirile istorice transformate în rezidenţiale, s-au făcut tot felul de recomapartimentări. Spaţii care odată erau cuiva, deveneau spaţii comune, şi invers. Avem multe clădiri în Timişoara cu probleme de acces, altfel decât construcţia logică a clădiri. Aici avem o clădire mixtă, cum se purta în secolul 18-lea, jos spaţiu comercial, sus rezidenţial. Spaţiul comercial e bine separat de spaţiul rezidenţial. Este o clădire extrem de simpatică, micuţă, dar bine aşezată prin fronton, dă culoare frontului strada”, a declarat Sorin Predescu, directorul Direcţiei Judeţene de Cultură.
Citeşte şi:
FOTO Singura clădire cu aspect de arhitectură Gaudi din Timişoara, construită acum 110 ani, îşi poate recăpăta strălucirea
Restaurarea unei clădiri emblematice din Timişoara: „Le spun turiştilor că văd două jivine. Cândva au fost lei“
FOTO Piaţa Libertăţii din Timişoara a căpătat o faţă nouă
FOTO Cum arată cea mai bizară piaţă din centrul istoric al Timişoarei, cu puţin timp înainte de inaugurare
Încep să fie renovate clădirile istorice de pe bătrâna stradă Eugeniu de Savoya din Timişoara
FOTO Casa Brück - o felie din cea mai frumoasă clădire din Timişoara
FOTO Excepţionala realizare a arhitectului-minune Szekely Laszlo străluceşte din nou în Piaţa Unirii
Se încarcă comentariile...
