Poliţistă de frontieră, concediată după ce a lipsit de la serviciu spunând că se află la tratament în Dubai. Decizia judecătorilor

Magistraţii au emis, recent, sentinţa finală într-un dosar în care o poliţistă de frontieră, dată afară din sistem după ce a lipsit nemotivat de la serviciu 79 de zile, a contestat decizia de concediere. În proces, poliţista s-a apărat spunând că a lipsit de la lucru pentru că a fost la tratament în Dubai. SURSA FOTO Facebook/Poliţia de Frontieră.

Curtea de Apel Timişoara a emis seninţa finală într-un proces în care o poliţistă de frontieră din Timiş a contestat decizia de concediere prin care a fost dată afară din Poliţie pentru că a absentat nemotivat de la serviciu timp de două luni. Concret, poliţista care lucra ca agent în cadrul Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontietă Timişoara a fost dată afară din sistem în iulie 2017 pentru că a lipsit nemotivat de la serviciu timp de 79 de zile.

În procesul, judecat în primă instanţă la Tribunalul Timiş, poliţista a arătat că a lipsit de la serviciu pentru că a urmat un tratament medical într-o clinică din Dubai. Mai exact, femeia a arătat că din cauza unor afecţiuni ale coloanei vertebrale şi-a luat integral concediu de odihnă, iar pentru că tratamentele din România nu au avut rezultate, a mers să se trateze în Emiratele Arabe Unite, unde a fost înştiinţată că tratamentul este unul de durată.

Astfel, pentru că tratamentul „care presupunea terapii săptămânale în clinici specializate”, dura mai mult decât concediul de odihnă, poliţista a trimis un email în care a solicitat conducerii Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Timişoara să îi aprobe concediu fără plată.  Femeia a mai arătat că „a ales între continuarea tratamentului deja achitat la momentul începerii, redobândirea sănătăţii sale pierdute din cauza serviciului desfăşurat, cu speranţa că, întoarsă la serviciu, va  găsi înţelegerea necesară şi că actele medicale deţinute de reclamantă vor clarifica situaţia în care se află”.

Întoarsă la serviciu, poliţista de frontieră nu a reuşit să îşi convingă şefii, iar după aproximativ o lună de la reîntoarcere, odată cu finalizarea cercetării disciplinare, a fost dată afară din sistem. Poliţista s-a plâns judecătorilor că motivele pentru care şefii ei nu au ţinut cont de apărarea ei şi de documentele medicale pe care le-a prezentat „denotă o totală lipsă de aplecare asupra situaţiei reclamantei şi o vădită neînţelegere a situaţiei de fapt”.

Acuzaţiile Poliţiei de Frontieră

În proces, Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră a depus întâmpinare în care a arătat că poliţista de frontieră a beneficiat în mai multe rânduri de concediu fără plată sau suspendarea raporturilor de serviciu. IGPF a mai arătat că poliţistei nu i s-a aprobat concediu fără plată pentru că instituţia în care lucra „înregistra un deficit mare de personal, în contextul fenomenului m igraţionist cu care se confruntă (şi care în prezent s-a intensificat), fapt ce a determinat dislocarea de efective de la alte structuri ale Ministerului Afacerilor Interne pentru a sprijini instituţia”.

IGPF a mai arătat în proces că, deşi susţine că de cinci ani suferă de grave afecţiuni ale coloanei vertebrale, poliţista a susţinut în tot acest timp evaluări sportive periodice şi a desfăşurat activitate de poliţie în structuri operative fără a invoca această problemă "gravă" de sănătate. „Afecţiunea sa nu a fost cunoscută nici la locul de muncă, deşi în condiţiile unor "dureri insuportabile" acest lucru era practic imposibil”, a arătat IGPF în proces.

„Gravitatea faptei de a absenta nejustificat de la serviciu este impusă atât de faptul că poliţista a săvârşit-o în mod conştient, ştiind că nu beneficiază de concediu fără plată şi sperând fără temei că va rezolva situaţia la întoarcerea în ţară, dar şi de perioada îndelungată de absenţă nejustificată de la locul de muncă (79 de zile calendaristice), după ce beneficiase consecutiv de 60 de zile de suspendare şi 32 de zile de concediu de odihnă, absenţă care a perturbat în mod evident activitatea de supraveghere a frontierei, care este atribuţia principală a Compartimentului ture serviciu unde aceasta era încadrată şi unde trebuia să îşi desfăşoare activitatea, în contextul fenomenului migraţionist intens”, se mai arată în întâmpinarea Poliţiei de Frontieră.

IGPF a mai arătat în întâmpinarea depusă în instanţă că poliţista nu a catadicsit să se prezinte în faţa Comisiei de Disciplină pentru a se apăra. „Atitudinea sa nu denotă respect şi aplecare faţă de meserie, de colegii care îşi îndeplinesc în mod constant şi conştiincios atribuţiile de serviciu şi faţă de superiorii care i-au arătat înţelegere în numeroase rânduri”, a mai arătat IGPF.

Decizia instanţei

Atât judecătorii Tribunalului Timiş, cât şi magistraţii Curţii de Apel Timişoara au respins cererea poliţistei de frontieră, menţinând decizia de concediere. „Documentele medicale depuse de reclamantă în motivarea absenţei de la program reprezintă o evaluare a stării sale de sănătate, dar nu atestă internarea în spital sau acordarea unui concediu medical, din cuprinsul Raportului medical emis în data de 13.12.2016 de către Spitalul Emiratelor rezultând că acesta a fost eliberat  <<la cererea pacientei>>”, se arată în hotărârea Tribunalului Timiş.

La rândul lor, judecătorii Curţii de Apel Timişoara au arătat că documentele medicale depuse în instanţă de poliţista de frontieră „nu sunt apte, însă, să motiveze nici absenţa recurentei de la serviciu, în condiţiile în care nu dovedesc faptul că aceasta s-a aflat într-o imposibilitate obiectivă de a reveni pe teritoriul României şi de a-şi îndeplini atribuţiile de serviciu”. „Acestea (n.r. documentele) nu atestă imobilizarea reclamantei ori internarea ei într-o unitate medicală, ci exclusiv urmarea unor tratamente ambulatorii, care au implicat deplasarea sa periodică într-o clinică de specialitate, pentru şedinţe de exerciţii fizice şi antialgice (contra durerii), precum şi administrarea de medicamente. Dincolo, însă, de aceste împrejurări, Curtea apreciază că circumstanţele în care s-a produs absenţa reclamantei de la serviciu reflectă o atitudine subiectivă incompatibilă cu statutul de poliţist”, se arată în decizia Curţii de Apel Timişoara, care este definitivă.