Firma unui liberal, fost şef al Direcţiei Regionale de Drumuri şi Poduri Timişoara, a realizat tranzacţii frauduloase de peste 15 milioane de lei

Fostul şef al Direcţiei Regionale de Drumuri şi Poduri Timişoara şi acţionar majoritar al Witext, Ioan Ambruş FOTO www.cetateanul.ro

Judecătorii au anulat mai multe tranzacţii ale unei firme, în care acţionar majoritar este un consilier local PNL Lugoj, fost director al DRDP Timişoara şi posibil candidat al PNL la Primăria Lugoj. În sentinţele emise, magistraţii au arătat că Witext a făcut tranzacţii fictive de peste 15 milioane de lei, cu puţin timp înainte de a intra în insolvenţă, pentru a frauda interesele celorlalţi creditori.

Dosarul de insolvenţă al firmei Witext SA, în cadrul căreia acţionar majoritar este liberalul Ioan Ambruş, fost şef al DRDP Timişoara, scoate la iveală o situaţie forate interesantă. Administratorul judiciar, Casa de Insolvenţă Transilvania a reclamat încheierea unor tranzacţii de milioane de euro, menite să fraudeze interesele creditorilor, adică a acelora către care Witext avea datorii. Totul s-a întâmplat în luna august, a anului 2012, cu puţin timp înainte ca Witext să intre în insolvenţă. Concret, la 01.08.2012, Witext încheie un contract prin care se obligă să cumpere de la o firmă din Hunedoara, SC Uzingrup Vest SRL, materiale (sârmă de nichel şi electrozi pentru sudură) în valoare de peste 15.000.000 de lei.

Conform contractului, Witext s-a obligat să facă plata materialelor în cinci zile de la data facturării, în caz contrar percepându-se penalităţi de 0,15 la sută pentru fiecare zi de întârziere. Ulterior, Witext încheie un alt contract prin care se înţelege cu firma Alin Best SRL să vândă materialele, cu plata la 120 de zile de la data facturării. O lună mai târziu, Witext îşi solicita intrarea în insolvenţă. Uzingrup solicita înscrierea la masa credală pentru o sumă de peste 15.000.000 de lei.

Realizarea unei tranzacţii din start dezavantajoase pentru Witext urmată la scurt timp de solicitarea intrării în insolvenţă, i-a atras atenţia administratorului judiciar, Casa de Insoovenţă Transilvania, care a reclamat faptul că prin tranzacţia realizată nu s-a urmărit altceva decât ca Uzingrup să deţină controlul la masa credală, în defavoarea celorlaţi creditori, parteneri de afaceri ai Witext. De altfel, în timpul procesului, administratorul judiciar a arătat că materialele achiziţionate de Witext nu au plecat niciodată de la Uzingrup, iar asociatul unic al Alin Best SRL, Anna Maria Filimon, este aceeaşi persoană care a întocmit şi facturile pentru Uzingrup.

Afacerea a început să miroase şi mai urât în momentul în care s-a descoperit că valoarea tranzacţiilor efectuate de Witext chiar înainte de a intra în insolvenţă depăşea de trei ori cifra de afaceri a firmei pe ultimii doi ani. „Intenţia de fraudare a intereselor creditorilor reiese şi din faptul că debitoarea a efectuat aceste operaţiuni cu foarte puţin timp înainte de deschiderea procedurii, deşi din aceste contracte nu avea niciun profit. Mai mult, debitoarea (n.r. Witext) avea ca obiect de activitate producerea de încălţăminte şi nicidecum intermedierea de materiale folosite în construcţii”, s-a arătat în cererea de anulare a tranzacţiilor.

Contestaţia formulată de Casa de Insolvenţă Transilvania în dosarul Witext s-a judecat în primă instanţă la Tribunalul Timiş, iar în recurs la Curtea de Apel. Rezultatul:  anularea tranzacţiilor frauduloase. De altfel, judecătorii au reţinut şmecheria pusă la cale de Uzingrup, Witext şi Alin Best. „Prin faptul că cele două contracte s-au încheiat cu foarte scurt timp coroborat cu faptul că cele două contracte prevăd penalităţi de întârziere împovărătoare pentru orice societatea comercială, cu atât mai mult pentru o societate aflată în insolvenţă, precum şi aspectul că suma prevăzută ca şi preţ al vânzării depăşea cu mult posibilitatea de plată a debitoarei, care care avea o cifră de afaceri pe ultimii ani de trei ori mai mică decât suma prevăzută drept preţ, sumă pe care era evident că nu o putea onora la plată, s-a dovedit intenţia ambelor părţi contractante de a încheia un act fraudulos”, se arată în sentinţa Curţii de Apel Timişoara.

În acelaşi document, judecătorii arată că dovada intenţiei de fraudare a intereselor creditorilor reali ai Witext este înscrierea Uzingrup Vest SRL la masa credală cu suma înscrisă în contract, „putând deveni creditor majoritar şi lua decizii importante în procedură”. În plus, judecătorii au arătat că din moment ce materialele care au făcut obiectul tranzacţiei au rămas la Uzingrup Vest, firma nu a suferit niciun prejudicu, putând vinde marfa mai departe.

Acţionar majoritar al Witext, Ioan Ambruş a declarat că la data la care s-au realizat tranzacţiile nu era administratorul societăţii. Ambruş a mai declarat, în ciuda evidenţelor reţinute de judecători, că tranzacţiile nu au avut un caracter fraudulos. „Atunci nu eram eu administrator (n.r. Ambruş era atunci director al DRDP Timişoara). Domnul Teo Vid era atunci administrator . Ştiu că a încercat să cumpere nişte materie primă şi să o vândă cu un adaos de 5-10 la sută pentru a evita să intre în insolvenţă. Nu au adus niciun fel de prejudiciu societăţii. Tranzacţia nu a fost pe pierdere. Atât timp cât tranzacţia asta e anulată integral nu influenţează nimic”, a declarat Ambruş. Fostul şef al DRDP Timişoara a mai declarat că şi dacă ar fi rămas înscrisă la masa credală, Uzingrup Vest SRL nu ar fi avut putere de control, fiind un creditor de rang inferior.

Finanţele au sesizat procurorii

Problemele Witext nu s-au terminat, însă, odată cu anularea tranzacţiilor în instanţă. În urma unui control al Finanţelor, inspectorii fiscali i-au solicitat firmei lugojene plata unui impozit pe profit în valoare de aproximativ 1.000.000 de lei şi TVA aferent în valoare de aproape 3.000.000 de lei. Ca urmare a deciziilor emise de inspectorii fiscali, Witext a contestat pe linie administrativă impunerile Fiscului. Cererea de soluţionare a contestaţiei a fost suspendată de Finanţe, astfel că Witext a dat în judecată Fiscul, solicitând anularea deciziilor de impunere şi soluţionarea contestaţiei depuse de Witext la Finanţe.

Culmea, apărarea Witext s-a axat tocmai pe faptul că afacerile impozitate au fost fictive. „Situaţia fisclă a S.C. Witext S.A. trebuie analizată, fără a ţine cont nici de tranzacţiile cu S.C Uzingrup Vest S.R.L., nici de tranzacţiile cu S.C. Alin Best S.R.L., care sunt considerate că nu au fost niciodată incheiate şi pe acest motiv nu pot afecta nici cheltuielile, nici veniturile S.C. W S.A în anul 2012. În atare condiţii, societatea înregistrează o pierdere strict aferent anului 2012 de 1.459.045 lei (venituri 7.250.624 lei - cheltuieli 8.709.670 lei), fapt care NU POATE GENERA sub nicio formă impozit pe profit suplimentar”, se arată în cererea de chemare în judecată formulată de Witext împotriva Fiscului.

Procesul în care Direcţia Generală a Finanţelor Publice a fost chemată în judecată de Witext scoate la iveală şi dosarul penal deschis ca urmare a plângerii prin care Fiscul a sesizat procurorii. De altfel, tocmai existenţa acestei anchete a determinat Fiscul să suspende contestaţia formulată de Witext împotriva deciziei de impunere. „Între stabilirea  obligaţiilor  bugetare  constatate,   contestate  de reclamantă şi stabilirea caracterului infracţional al faptelor săvârşite există o strânsă interdependenţă, de care depinde soluţionarea cauzei dedusa judecaţii. Această interdependenţă constă în faptul că organele de inspecţie fiscală au efectuat verificarea şi au transmis organelor de cercetare penală concluziile raportului de inspecţie fiscală în vederea continuării cercetărilor penale care pot avea ca rezultat mărirea masei impozabile. Aşadar, pârâta nu se poate pronunţa pe fondul cauzei înainte de a se finaliza soluţionarea laturii penale”, au arătat reprezentanţii Fiscului în întâmpinarea care scoate la iveală dosarul penal.

Procesul civil dintre Witext şi Fisc s-a judecat în primă instanţă la Tribunalul Timiş. Judecătorii de aici au admis cererea Witext. Judecătorii Tribunalului Timiş au considerat că cererea prin care Witext a solicitat anularea deciziei de impunere şi obligarea Fiscului la soluţionarea contestaţiei, este admisibilă, astfel că au obligat Finanţele la anularea deciziei şi soluţionarea contestaţiei depuse de Witext. Sentinţa a fost atacată la Curtea de Apel, iar judecătorii de aici au pronunţat în 12 noiembrie o sentinţă prin care admit recursul Finanţelor, anulând sentinţa Tribunalului care îi dădea dreptate firmei Witext.

Practic, prin sentinţa definitivă emisă de Curtea de Apel Timişoara menţine decizia prin care Finanţele îi solicită firmei lugojene plata unei sume de peste patru milioane de lei, derulându-se în continuare şi ancheta penală. „E vorba de o cumpărare şi o vânzare, există acte de custodie şi la cumpărare şi la predare. Înregistrările sunt în contabilitate. Se poate face expertiză contabilă la orice oră. Nu e prejudiciat statul cu absolut nimic. Firma e prejudiciată că s-a încălcat cu ados pentru care se cer până la urmă impozite. Din punct de vedere financiar nu e niciun fel de prejudiciu. Nu pot să fiu de acord ca firma să plătească un milion de euro pe aer”, a declarat Ambruş, potrivit căruia „dosarul penal ar trebui să primească neînceperea urmăririi penale”.