Cum a dispărut din România asistenţa socială, care contravenea ideologiei comuniste. „După '90 ne-am lovit de realitatea cruntă"
0
Ideologia comunistă excludea problemele sociale, dar existau totuşi copii abandonaţi, şomaj mascat, suferinţe umane şi sărăcie, spune Doru Buzducea, preşedintele Colegiul National al Asistentilor Sociali din România.
Imediat după Revoluţie, România era o ţară descoperită din punct de vedere al asistenţei sociale. În comunism, la nivel de ideologie nu existau probleme sociale pe care statul să nu le poată rezolva, ca atare s-au desfiinţat şcolile de profil. Nu mai era nevoie de profesia de asistent social...Consecinţele le tragem şi astăzi!
„Termenul de asistenţă socială pe vremea comunismului a fost scos din nomenclatorul profesiilor, întrucât intra în contradicţie cu ideologia statului, al partidului. Ideologia comunistă excludea problemele sociale. Statul oferea locuinţe muncitorilor integraţi în muncă..., teoretic statul avea grijă de populaţie. Dar probleme existau de fapt. Şomajul mascat, suferinţele umane, problemele etc, erau ascunse. Existau copii abandonaţi – după 90 am avut surpriza să constatăm că sunt case de copii abandonaţi de dimeniuni foarte mari, avorturile erau interzise, erau tot felul de anomalii sociale, sărăcia exista, chiar dacă statul oferea o anumită siguranţă”, a declarat pentru "Adevărul" Doru Buzducea, preşedintele Colegiul Naţional al Asistenţilor Sociali din România.
Realitatea cruntă de după 1990
Din 1929 până în anul 1952 a funcţionat, la Bucureşti, Facultatea de Asistenţă Socială „Principesa Ileana”. Din ’52 până în 1969 a mai existat doar o şcoală postliceală de trei ani, care pregătea asistenţi sociali. Apoi s-a desfiinţat definitiv învăţământul în asistenţă socială.

Perioada postdecembristă ne-a prins descoperiţi în domeniul asistenţei sociale, care a trebuit să plece de jos. Prima facultate de profil a reapărut în 1990, la Bucureşti.
“După '90 ne-am lovit de realitatea cruntă. Vă amintiţi de reportajele de la DW, televiziunile americane şi din Anglia care relatau ce se întâmplă în România, arătau copiii abandonaţi, care erau spălaţi cu furtunul, erau subnutriţi ...Am descoperit că avem copiii străzii, avem şomaj, avem consumatori de drog, prostituţie, violenţă domenstică, persoane cu dizabilităţi, sute de mii de persoane cu multe probleme sociale. Până atunci nu se raportau aceste probleme, erau ascunse”, a explicat Doru Buzducea, decanul al Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială din cadrul Universităţii din Bucureşti.
Deficit de aproximativ 20.000 de absolvenţi
După facultatea de la Bucureşti, au urmat celelalte centre universitare din ţară: Cluj, Iaşi, Timişoara, Braşov, Piteşti, Constanţa, Oradea etc. De la câţiva asistenţi sociali supravieţuitori ai vechii şcoli desfinţate de comunişti, astăzi, în România sunt peste 40.000 de absolvenţi cu această specializare.
„Nu toţi lucrează în profesia pentru care s-au pregătit. În profesie lucrează cam 7.000-8.000. Pe la Direcţiile de Asistenţă Socială, prin oraşele mai mari...Din păcate, nu reuşim să convingem primăriile de la comune să angajaze asistenţii sociali. Avem un deficit de aproximativ 20.000 de absolvenţi”, a afirmat Doru Buzducea.

Lipsa profesioniştilor în mediul rural
Începutul a fost timid, dar astăzi Colegiul National al Asistentilor Sociali a cucerit marile oraşe. Dacă aici probleme sunt ca şi rezolvate, rămâne un deziderat dezvoltarea de servicii primare la nivelul comunelor şi sate.
„Un asistent social poate preveni în comună instalarea acestor patologii sociale, vizitează familiile, discută cu ei, informează, aplanează tensiuni familiale. Poate nu s-ar mai ajunge ca părinţii să-şi abandoneze copiii, poate o sarină nedorită ar putea fi evitată. Poate că părinţii nu ar mai pleca în străinătate, lăsând copilul singur acasă. Asta e menirea asistentului social, pentru asta este peregătit. Să depisteze aceste vulnerabilităţi, să intervină, să acorde sprijin, suport, consiliere acestor peroane aflate în suferinţă. În lipsa unui asistent social bine pregătit apar aceste cazuri grave...Unde se duc ele? În serviciile de specialitate de la Direcţiile Judeţene. Iar eforul financiar al statului este mult mai mare. Ar fi mult mai eficient din punct de vedere economic să angajaăm asistenţi sociali în mediul rurual. Salariile să fie suportate de la nivelul central, pentru că este un efort bugetar mic”, a mai afirmat Doru Buzducea.
Primarul preferă sî îşi angajeze soţia sau verişoara
Preşedintele Colegiul Naţional al Asistenţilor Sociali din România afirmă că salariile a 20.000 de asistenţi sociali, care ar putea lucra în mediul rurual, ar echivala cu cinci kilometri de autostradă anual.
„E o chestie de viziune. Şi de decizie politică. Acum decizia e la primar, care angajează sau nu o persoană specializată. Primarii preferă să angajeze personal cu atribuţii în domeniu ba soţia sau o verişoară, ba verişoara preotului sau cunoştinţa poliţistului. Poate au o faultate, poate au şi deschidere spre suferinţa umană, le pasă de consătenii lor, dar nu sunt pregătiţi pentru asta, nu au studiat ştiinţa asistenţei sociale, nu sunt profesonişti în domeniu, să ştie cum să procedeze, cum să se comporte, ce să discute cu oamnii. Nu ştiu la cine să apeleze. Profesionistul lucrează şi într-o reţea instituţională, socială, cunoaşte ce are de făcut”, a explicat Doru Buzducea.

Marea problemă este sărăcia
Dacă după anii ’90 au existat probleme specifice României, însă astăzi lucrurile sunt schimbate.
„Marea problemă e sărăcia. Se resimte mult în judeţele Moldovei. Nu e noutate. Evident că ar mai fi două mari probleme: Persoanele cu dizabilităţi - adulţi şi copii, avem un număr relativ mare. Nu reuşim să facem suficient de mult în ce priveşte integrarea loc şcolară, integrarea lor pe piaţa muncii, accesibilizarea clădirilor etc. Nu reuşim să găsim acele pârghii prin care să dezvoltăm acele serviciile sociale pentru a ajuta. Şi avem probleme cu violenţa şi alcoolismul. Ar trebui voinţă politică, să se înţeleagă necesitatea dezvoltării serviciilor de asistenţă socială, să fie angajaţi profesionişti în asistenţă socială. Sunt o mulţime de oraşe mici şi comune care nu au asistenţi sociali angajaţi. Trebuie dezvoltată o reţea de servicii sociale în mediul rural. E principalul pas care trebuie făcut. În ţările dezvoltate sunt foate dezvoltate, sunt întărite comunităţile locale, or asta ne lipseşte nouă, dezvoltarea serviciilor sociale, psihosociale, medico-sociale”, a mai spus Doru Buzducea.
“Timişul se ridică în picioare pentru asistenţa socială”.
Facultatea de Sociologie şi Psihologie de la Timişoara sărbătoreşte în această toamnă 25 de ani de învăţământ de asistenţă socială pe tărâm Bănăţean. Această sărbătoare coincide cu campania organizată de CNASR, pe 12 octombrie, intitulat “Timişul se ridică în picioare pentru asistenţa socială”.