Bănăţenii, făloşi din motive care erau odată întemeiate. Mai sunt acestea de actualitate?

Bănăţenii, făloşi din motive care erau odată întemeiate. Mai sunt acestea de actualitate?

Banatul istoric cuprindea şi regiuni care acum se află în Serbia şi Ungaria. FOTO: banaterra.eu

Locuitorii fiecărei zone a României au anumite etichete care dăinuiesc de zeci sau sute de ani, iar bănăţenii erau văzuţi ca mândri, gospodari, ambiţioşi şi... zgârciţi. Sau economi, în funcţie de cine face afirmaţia.

Ştiri pe aceeaşi temă

Rădăcinile mândriei bănăţene, cea mai cunoscută "etichetă" a locuitorilor din această zonă, pot fi găsite încă de acum sute de ani. "Bănăţeanul este mai econom, dacă vrei, pentru că a trebuit să plătească biruri tuturor imperiilor care au trecut pe aici de-alungul secolelor. După venirea habsburgilor, a învăţat să se chivernisească, să nu arunce banul aiurea, unii au învăţat chiar să strângă, la 1919 era cea mai bogată regiune din ţară. Asta s-a întâmplat şi în alte locuri, doar că regăţenii şi moldovenii erau mai deschişi, nu erau atât de preocupaţi să strângă", este de părere istoricul Ioan Haţegan.

"După colectivizare, fiind o zonă mai productivă, în Banat se puteau face mulţi bani, iar oamenii puteau să şi pună deoparte, oamenii simpli, nu vorbesc de orăşeni. Unii or fi zgârciţi, dar majoritatea sunt economi, sunt atenţi să plătească întâi dările la stat, apoi pun deoparte şi pentru ei, dacă le mai rămâne. Banatul a ajuns un El Dorado pentru toate regiunile româneşti, pentru că nu ştiu dacă există bănăţeni în toate zonele ţării, dar în Banat găseşti oameni din toate regiunile ţării", mai spune doctorul Haţegan.
 
Când a apărut deja celebra vorbă "Banatu-i fruncea", locuitorii zonei chiar aveau cu ce să se laude. "Vorba asta a apărut acum aproximativ 100 de ani, însă populaţia de acum 100 de ani nu mai există. Acum, bănăţenii sunt minoritari în Timişoara, iar în întregul Banat cam jumătate din populaţie mai e bănăţeană. Asta înseamnă că primenirea repetată a populaţiei a adus acestei zone un aflux de sânge nou, atât din punct de vedere genetic, cât şi din punct de vedere economic şi social, pentru că mulţi dintre cei veniţi au preluat valorile culturale, sociale sau economice, se consideră bănăţeni", a explicat Ioan Haţegan.
 
Vorba asta a apărut acum aproximativ 100 de ani, însă populaţia de acum 100 de ani nu mai există
 
"În ultimul mileniu, cam odată la 150 - 200 de ani, populaţia Banatului s-a primenit, lucru foarte important şi benefic. E adevărat că nu s-a întâmplat ca acum 50 - 60 de ani, când plecarea în masă a evreilor şi apoi a germanilor a fost un fel de hemoragie, se poate spune că am pierdut inteligenţă atunci, pentru că mulţi evrei şi germani plecaţi din această zonă au ajuns personalităţi importante ale lumii, generali de armată, bancheri şi aşa mai departe. Şi din acest punct de vedere, al educţaiei, cei din această zonă aveau motive de mândrie, pentru că bănăţeanul învăţa să scrie şi să citească şi de la 1770 datorită habsburgilor, pe când în alte zone ale ţării, educaţia a devenit accesibilă marii mase a populaţiei abia după Cuza", a mai spus istoricul bănăţean.
 
Sociologul Marius Matichescu consideră că etichetele românilor din regiunile ţării nu mai sunt în totalitate valabile, globalizarea atât de discutată în ultima vreme având efecte şi la nivel de regiuni ale aceluiaşi stat. "Aceste coduri sociale se bazează pe adevăruri valabile la un moment dat, însă dat fiind faptul că migrarea locuitorilor dintr-o zonă în alta a fost tot mai accentuată în ultimele decenii, aceste lucruri se pierd, se estompează. La nivelul Uniunii Europene au existat politici de conservare, însă au renunţat când şi-au dat seama că ar fi prea costisitor", a spus sociologul.
 
"La bănăţeni, mândria este legată de familie şi de statornicie. Bănăţeanul are un simţ foarte dezvoltat al proprietăţii şi foarte puţini migrează din locurile de baştină. Până nu demult nu plecau nici de la sat la oraş, iar dacă îşi dădeau copii la şcoală în oraş, făceau tot posibilul ca după terminarea studiilor aceştia să revină acasă, pentru a avea grijă de pământ, de casă, pentru a duce tradiţia mai departe", a mai spus Marius Matichescu.
 
Această atitudine a bănăţenilor faţă de locul de baştină este confirmată şi de istorici. "De la şvabi vine chestia asta, ei au o mare dragoste pentru «heimat» şi am observat că şi bănăţenilor plecaţi le e dor de casă. Însă toţi văd Banatul sau Timişoara copilăriei lor, dar lucrurile se schimbă", a spus Ioan Haţegan.
 
"Aceste etichete, şi bune şi rele, sunt lucruri reale, dar şi lucruri din care răzbate invidia, ca vorba care spune că bănăţeanul e zgârcit. Eu am rădăcini bănăţene de 250 de ani, sunt bănăţean, dar sunt şi român. Dacă vii la mine acasă, te invit să stai şi să mânânci şi, pentru că sunt român, îţi zic şi a doua oară, pentru că bănăţenii întreabă doar o dată", a explicat istoricul.
 
"De ce fac bănăţenii doar un copil? Pentru că nu pot face jumătate", spunea o vorbă. Şi această "etichetă" are rădăcini într-o realitate din trecut. "ceasta este de asemenea o influenţă şvăbească. Şvabii aveau mult pământ şi preferau să facă un singur copil, pentru a nu fi nevoiţi să împartă la mai mulţi", a spus Ioan Haţegan.
 
"Viniturile" din satul vecin
 
După Revoluţia din 1989, discuţiile despre "viniturile" din Oltenia sau Moldova care au venit în Banat şi, spun unii, au stricat imaginea bănăţenilor, au căpătat amploare. Reticenţa localnicilor faţă de cei veniţi din afară nu începe, însă, cu perioada comunistă, când mari mase de oameni erau mutate dintr-o parte în alta a ţării.
 
"Vechile comunităţi bănăţene închistate, închise, au cam dispărut, însă am mai am apucat să văd aşa ceva în copilărie, înainte de colectivizare. Şi dacă veneai din alt sat, tot vinitură erai, trebuia să accepţi legile nescrise ale comunităţii. Distrugerea acestor comunităţi a fost un lucru într-un fel rău, pentru că în majoritatea satelor din pustă nu mai există comunitate, cel puţin nu în sensul din trecutul nu foarte îndepărtat. Oamenii nu ajung să înţeleagă că trebuie să funcţioneze după legi ale statului, dar şi după cele nescrise, locale, bune sau rele", este de părere istoricul Ioan Haţegan.
citeste totul despre: