20 decembrie 1989. Ziua în care Timişoara a rămas ruptă de România. Oraşul se declară liber de comunism
0Ziua de 20 decembrie 1989 a însemnat ieşirea întregului oraş în stradă. Toate marile intreprinderi se unesc, iar mulţimea se revarsă pe străzi.
În 19 decembrie fabricile au pregătit deja greva generală. Primii au fost cei de la Elba. Oficialităţile locale în frunte cu secretarii şi generalii trimişi de la Bucureşti au încercat în zadar să discute cu muncitorii. Frâilele au
fost scăpate din mâna.
Ziua de 20 decembrie 1989 a însemnat ieşirea întregului oraş în stradă. Toate marile intreprinderi se unesc, iar mulţimea se revarsă pe străzi. Sunt înlăturate lozincile ceuauşiste şi comuniste. Oamenii s-au îndreptat spre Comitetul Judeţean pentru a dialoga cu autorităţile.
Zeci şi zeci de mii de oameni se îndreptau spre centru. Armata, cei de la M.I. şi trupele de Securitate nu aveau ce face. Nu puteau provoca cel mai mare masacru din Europa secolului XX. Forţele de ordine au primit ordine să se retragă în cazărimi pentru a întâmpina confruntările cu manifestanţii, dar şi pentru a pregăti planul de a elimimina Revoluţia.
Se striga „Jos cu Ceauşescu!”, „Noi suntem poporul”, „Armata e cu noi”, „Libertate”, „Azi în Timişoara, mâine-n toată ţara!”.
În acest timp, Nicolae Ceauşescu se adresa naţiunii prin intermediul Televiziunii Române.
Din rândurile mulţimii, se organizează un comitet care intră în sediu pentru a prezenta cererile timişorenilor: demisia lui Ceauşescu, demisia guvernului, alegeri libere, înfiinţarea unui centru de anchetă pentru lămurirea opresiunii de la Timişoara, tragerea la răspundere penală a celor care au dat ordin să se tragă în oameni, punerea în libertate a deţinuţilor politici, morţii să fie daţi familiilor pentru a fi îngropaţi creştineşte, reforma învăţământului - libertatea presei, a radioului şi a televiziunii.
Autorităţile comuniste au pregătit o manifestaţie pro-Ceauşescu, iar pentru asta, în balconul Operei erau deja montare microfoane, staţiile de amplificare, în momentul în care cei care şi-au asumat să fie liderii revoluţiei au ajuns acolo. Ei au schimbat balconul de la Judeţeana de Partid, acolo unde au urcat prima dată. Culmea e că la Operă erau deja şi doi operatori.
Lorin Fortuna a fost unul din personajele centrale ale Revoluţiei din decembrie 1989, de la Timişoara. A înfiinţat în ilegalitate, în balconul Operei, pe 20 decembrie, alături de Claudiu Iordache, Frontul Democratic Român (dizolvat în februarie 1990).
„Linişte, vă rog! Cetăţeni ai Timişorii, cei pe care ne vedeţi aici ne-am constituit într-un comitet de acţiune al Frontului Democratic Român. Drepturile şi libertatea se câştigă în mod organizat. Fără violenţă! Vă rugăm foarte mult, nu mai spargeţi vitrine, nu provocaţi încăierări, nu atacaţi armata! Armata colaborează, aţi văzut. Aşteptăm să vină reprezentanţii autorităţilor să discutăm în mod organizat cu ei. Cetăţeni ai Timişorii! Prima condiţie pe care o punem guvernului român este jos familia Ceauşescu! Dar pentru aceasta vom lupta paşnic, paşnic, nu uitaţi, paşnic. A doua condiţie cerem: eliberarea imediată a arestaţilor! A treia condiţie este identificarea morţilor. Vă rog, în acest moment, un minut de reculegere pentru victimele de la Timişoara! În genunchi, toată lumea! Armata, să stea pe loc! Armata să stea pe loc!”, au fost primele cuvinte rostite de Lorin Fortuna, cel care i-a luat locul prim-secretarului Radu Bălan, la conducerea judeţului şi devenit personajul numărul unu în Timiş până pe 21 ianuarie 1990.
În faţa a peste 100.000, se proclamă Timişoara drept primul oraş liber al României.
“Balconul Operei este sediul Frontului Democrat Român, constituit în ilegalitate. Cât timp o revoluţie nu reuşeşte riscul e a celor care au declanşat-o. Dacă reuşeşte, bucuria e a celorlalţi. Noi am dus o bătălie aprigă să impunem că Revoluţia a debutat la Timişoara”, avea să spun regretatul Lorin Fortuna, primul om care a vorbit de pe balconul operei pe 20 dececembrie 1989. Acesta a decedat anul acesta, la sfârşitul lunii noiembrie.
“Azi în Timişoara, mâine în toată ţara”
Timişoara era singură! Radio Europa Liberă anunţa evenimenele de la Timişoara, presa occidentală a relatat despre ceea ce se întâmplă în România. Timişorenii aşteptau să se ridice şi restul ţării. “Azi în Timişoara, mâine în toată ţara” era una din lozincile preferate ale manifestanţilor.
În noaptea de 20 spre 21 decembrie 1989, muncitori din mai multe oraşe din Oltenia: Craiova, Calafat, Băileşti şi Caracal sunt trimişi în haine de gărzi patriotice la Timişoara să facă ordine. Înarmaţi cu bate şi înfometaţi, oltenii sunt întâmpinaţi în Gara de Nord cu mâncare.
Au urmat două zile în care Timişoara a fost singură. Revoluţia a luat sfârşit! De abia pe 22 decembrie, Nicolae Ceauşescu au părăsit cu elicopterul sediul Comitetului Central. A urmat lovitura de stat!
Până în 20 decembrie 1989, la Timişoara au murit 72 de persoane şi au fost rănite aproape 300.
Lugoj, al doilea oraş revoluţionar din ţară
Oraşul Lugoj s-a ridicat îm¬potriva regimului şi pentru susţinerea Timişoarei în data de 20 decembrie 1989. Este practic al doilea oraş din ţară unde s-a propagate Revoluţia.
După Lugoj au urmat apoi Arad, Braşov, Cugir, Târgu-Mureş, Deva, Sibiu, Alba Iulia, Ploieşti…Într-un final a venit şi Bucureştiul.
Armata nu a fraternizat cu manifestanţii
După Revoluţie, s-a încercat să se acrediteze ideea că după 20 decembrie 1989 Armata a fraternizat cu demonstranţii. Nici vorbă de aşa ceva. Retragerea blindatelor şi a trupelor de pe străzi nu reprezenta decât eşecul în faţa numărului mare de oameni. “Generalii MApN şi M.I. au rămas fideli regimului Ceauşescu până la căderea acestuia, la fel ca şi ceilalţi membri ai comandamentului local”, a confirmat procurorul Romeo Bălan.
Citeşte şi:
18 decembrie 1989. Elena Ceauşescu ordonă: „Trageţi cu tunul în Catedrală, să terminaţi odată cu ea!”
17 decembrie 1989. „Într-o oră să fie restabilită complet liniştea în Timişoara“. „A început să se tragă deja. Coman vă raportează...“
Se încarcă comentariile...
