VIDEO Nea’ Vasile, bătrânul cu picioarele amputate găsit într-o Dacie abandonată. A murit la spital după o bătrâneţe cruntă

Marius Simionică a fost în vizită la nea’ Vasile în urmă cu câteva săptămâni

Vasile Ivaşcă a fost un bătrân în vârstă de 65 de ani, care în urmă cu aproximativ o lună de zile a fost găsit de un tânăr în timp ce îşi ducea amarul zilelor într-un autoturism Dacia, parcat în apropierea sediului Primăriei sectorului 2 din Bucureşti.

Bătrânul nu se putea deplasa, pentru că avea ambele picioare amputate, iar unul dintre monturi chiar sângera. Laurenţiu Poroineanu a sunat la ambulanţă, iar nea’ Vasile a fost transportat la Spitalul Universitar. Din păcate, acesta a murit în urmă cu două zile pe patul de spital, în urma unui stop cardio-respirator. Suferea de atero-scleroză şi a fost supus mai multor intervenţii chirurgicale. 

Laurenţiu Poroineanu, tânărul care l-a găsit în maşină şi a stat de vorbă cu el, a aflat că picioarele îi fuseseră amputate în vară şi că fusese nevoit să plece din spital fără ca rănile să i se vindece.  A locuit un timp într-o locuinţă închiriată, dar pentru că nu a mai avut bani, a fost nevoit să plece şi să-şi găsească un adăpost până când va primi pensia deoarece îşi depusese dosarul de pensionare în urmă cu trei luni. Nu a apucat să se bucure de prima pensie, pentru că a decedat. 

Acuzaţiile celor care l-au cunoscut şi încercat să-l ajute se îndreaptă către sistemul medical: nea’ Vasile a fost externat prea devreme din spital.

Filmarea postată de Laurenţiu Poroineanu pe pagina sa de Facebook cu nea’ Vasile care trăia într-o maşină veche a impresionat foarte mulţi oameni.

Bătrânul a povestit că a muncit timp de 38 de ani şi că una dintre societăţile la care a lucrat a fost Secţia de Proiectare şi Prototipuri din Braşov şi că depusese actele pentru a primi pensie, dar aştepta primii bani pentru a putea să-şi închirieze o locuinţă. Până atunci, nea Vasile trăia într-un autoturism Dacia. El i-a mai povestit celui care l-a găsit că în luna mai s-a internat în spital şi că au urmat intervenţiile chirurgicale, prin care i-au fost amputate. A ieşit din spital în luna iulie, dar rănile nu erau vindecate. Nea’ Vasile  a mai povestit atunci că s-a întors la spital pentru a i se curăţa rana: „Rana se deschisese. Am plecat din spital după cinci-şase zile. Am mai întârziat pentru că nu avea cine să vină şi să mă scoată“.

Când a fost găsit, bătrânul spunea că trăia în maşină de cinci-şase zile.

Laurenţiu Poroineanu a postat un mesaj pe pagina sa de Facebook în care a prezentat o parte din povestea lui nea’ Vasile:

„După o viaţă de muncă şi plătit taxe a deschis uşa amară a vieţii. S-a întâmplat să fie la vârsta de 65 ani, chiar înainte de prima pensie, cand în urma unei boli a trebuit să treaca prin operaţii de amputare. În spital a cheltuit vreo 5.000 de lei (că mai mult n-avea). La 2 zile de la ultima operaţie i s-a dat de înţeles că ar trebui sa plece. A mai stat o zi - două, timp în care a fost lăsat singur în salon cu 6 paturi ca sa priceapă mesajul. Atât de bine a priceput mesajul încât s-a dus pe hol şi a intrat în vorbă cu un vizitator pe care l-a rugat să semneze o foaie de ieşire şi să accepte 400 de lei, ultimii pe care ii mai avea. Nea Vasile era liniştit, pentru ca era convins ca o să-i intre pensia. A mai dat şi 600 de lei pentru un drum până la Braşov ca să îl vadă cei de la primărie că nu mai are picioare, apoi, la întoarcere, şi-a găsit o cameră unde a plătit 800 de lei. Nu mai avea nici un ban în buzunar. Ajutorele primite de la prieteni şi de la cei cărora le reparase câte ceva prin casă s-au terminat, dar nu şi-a făcut griji pentru că ştia că ar trebui să intre totuşi macar o pensie.

L-am găsit în stradă, dormea de o săptămână într-o maşină. Un om care a plătit 38 de ani taxe. După 3 luni de la formalităţile pentru pensia de vârstă şi cea de handicap încă nu a primit nimic. De fapt, a primit ceva: o inştiinţare că mai trebuie să meargă o dată de la Bucureşti la Braşov pentru a fi văzut şi de comisia medicală.(...)

În România, un om de 65 de ani trebuie să aştepte 3 luni până la prima pensie şi să trăiască cu aer până atunci.

În România, un om fără picioare trebuie sa aştepte 3 luni până la pensia de boala şi să trăiască din nimic pana atunci.

Într-un stat în care cetăţeanul contează aceste formalităţi ar dura o zi sau s-ar face înaintea începerii perioadei de plată.

Doamna de la salvare mi-a răspuns resemnată că nu avem ce face căci suntem mici. I-am răspuns că separat suntem mici, dar ca cetăţeni noi toţi împreună nu ar mai trebui să ne simţim mici. (...) Nea Vasile nu merita astfel de zile până la prima pensie. Nici un om nu merită astfel de zile“.

Campanie umanitară pentru nea’ Vasile 

Marius Simionică este un român care trăieşte de mai mulţi ani în Anglia şi care se implică în acţiuni de binefacere. A aflat drama lui nea Vasile de pe Facebook, iar în urmă cu câteva săptămâni l-a vizitat la Spitalul Universitar din Bucureşti şi i-a promis atunci că îl va ajuta atunci când va pleca din spital cu sumele necesare pentru plata chiriei şi a traiului până când îi va veni pensia. Marius chiar strânsese o sumă considerabilă de bani pentru nea Vasile. 

„Am un un sentiment de frustrare şi neputinţă... M-aş certa cu oameni ăştia care, iniţial, l-au lasat să plece nevindecat din spital, m-aş certa cu tot sistemul românesc care este atat de nepăsător şi indolent, m-aş certa cu toţi oamenii ăştia care acceptă cu atâta uşurinţă să fim bătaia de joc a clasei politice şi toate derivatele ei! Omul ăla m-a ţinut strâns de mână tot timpul şi mi-a spus că nimeni nu a făcut ceva pentru el... mai ales un străin să vină în spital la 12 noaptea şi să îl asigure de tot suportul... Era bine şi spera că în curând să îşi ia pensioara după 40 de ani munciţi. Din păcate nu a mai apucat. Sper să ne ierte pe toţi, pentru că toţi suntem vinovaţi atât în cazul dânsului cât şi celorlalte zeci de mii de copii şi oameni care mor cu zile din diferite cauze care implică nepăsarea şi totala indiferenţă a celor care pot face ceva. Am ajuns o ţară în care sportul national este «datul vinei pe alţii»“.