Scrisoarea lui Vlad Ţepeş către braşoveni: „Să ne trimiteţi, fără zăbavă, ajutoare, 200 sau 100 sau 50 de oameni aleşi“

Prin scrisoarea adresată braşovenilor în anul 1456, Vlad Ţepeş le cere sprijinul pentru a opri atacul turcilor, care ar fi vrut să jefuiască Braşovul.

Scrisoarea lui Vlad Ţepeş adresată braşovenilor este datată 6 septembrie 1456. Este scrisă în limba latină, în stil curgător, de mare erudit. Aceasta se află în arhiva oraşului Braşov. 

Scrisoarea este relevantă pentru politica de alianţe dusă de Vlad Ţepeş. De asemene, scrisoarea denotă şi dibăcia lui Ţepeş în urmărirea scopurilor sale, pentru modul în care prezenta situaţia: 

„Înţelepţi şi cinstiţi bărbaţi, fraţi, prieteni şi vecini ai noştri cu adevărat iubiţi. 

Prin cuprinsul [scrisorii] de faţă vă dăm de ştire, după cum v-am dat de ştire şi mai înainte, că, deoarece a venit acum la noi solul turcilor, să luaţi bine aminte şi să păstraţi cu tărie cele pe care le-am discutat cu voi despre frăţie şi pace bună şi cele pe care le-am spus turcilor, acum şi totdeauna, cu tragere de inimă a noastră şi bunăvoinţă, să fie păstrate în chip credincios şi cu tărie; aşa după cum ne ostenim şi lucrăm pentru treburile noastre, tot astfel, sau chiar mai mult, voim să ne ostenim pentru voi, şi treburile voastre.
 

Iată, acum a venit vremea şi ceasul, pe care vi le-am spus mai înainte; sarcini mari, aproape cu neputinţă de purtat, turcii vor să le pună pe umerii noştri şi să ne îngreuie, [şi] nu pentru noi sau pentru ai noştri [pun] greutăţi aşa de mari, ci pentru voi şi ai voştri acei turci vor să facă şi să ne constrângă la aceasta, deoarece, în ce priveşte treburile noastre, uşor am putea face pace şi bună linişte, dar pentru voi şi ai voştri nu putem face pace cu acei turci, deoarece ei caută cale să iasă şi să prade la voi prin ţara noastră; pe lângă aceasta şi pe deasupra, ne constrâng în multe treburi să acţionăm împotriva credinţei adevărate şi împotriva voastră. Însă voinţa noastră desăvârşită este de a nu face nimic rău împotriva voastră, ba chiar voim să nu ne despărţim niciodată de voi, după cum am spus şi am jurat, voind să vă fim frate şi prieten credincios. Pe de-o parte este faptul că am oprit aici acel sol al turcilor, până când vă vom da de ştire, [iar pe de alta], trebuie să luaţi aminte că atunci când un om sau un domn este puternic şi tare, poate face pace cum vrea; dar, când este fără putere, unul mai tare va veni asupra lui şi va face cu el ce va voi. 
 

De aceea, vă cerem, prin cele de faţă, vouă şi fiecăruia dintre voi ca, îndată ce veţi vedea [scrisoarea] de faţă, pentru folosul vostru şi al nostru, să ne trimiteţi, fără nici o zăbavă, ajutoare, 200 sau 100 sau 50 de oameni aleşi, până duminica ce va veni; când acei turci vor vedea putere de la unguri, vor fi mai moi, şi le vom spune, că vor veni şi mai mulţi, [şi]  atunci vom putea rândui după cuviinţă treburile noastre şi ale voastre, până când vom avea poruncă de la domnul nostru regele“.