Cum au dispărut marile unităţi economice ale Gorjului

Crescătoria de porci a ajuns o ruină

Fabrica de sticlă, ferma de porci Suinprod sau fabrica de cărămidă Unirea sunt doar câteva dintre marile unităţi economice ale judeţului Gorj din care nu au mai rămas decât amintirile.

Interese personale sau de grup, „tunuri“, privatizări dubioase, trecerea de la economia socialistă la cea capitalistă sau managementul defectuos au fost principalele motive pentru care unele dintre cele mai mari unităţi economice din judeţul Gorj au dispărut. 

Star Glass, fabrica de sticlă din Târgu Jiu, şi-a închis porţile în anul 2008. Fabrica  a început activitatea în anul 1975 şi a fost una dintre cele mai importante unităţi economice ale municipiului Târgu Jiu, în care activau aproape o mie de persoane.

STAR GLASS SRL a fost, înainte de 1989,  singura întreprindere de sticlărie din întreaga Oltenie. Produsele din sticlă albă sau cristal ajungeau în magazine din Franţa, Germania, Austria, Statele Unite ale Americii, Canada sau Japonia. Declinul fostei fabrici de sticlă a început cu puţin înainte de anul 2000, odată cu apariţia atelierelor mici de sticlărie, la care au migrat o parte din cei mai buni sticlari de la STAR GLASS. Fabrica a fost privatizată prin cun oscuta metodă MEBO, iar, după anul 2003, o parte din angajaţi au început să îşi vândă acţiunile. În 2007, investitori din Timiş, Bihor şi Oradea au preluat controlul la STAR GLASS şi au demarat o politică de restructurar. Noii investitori doreau să construiască un nou cuptor de sticlă, dar datoriile la bugetul de stat ajunseseră la aproape trei milioane de lei şi nu existau resurse financiare pentru a fi plătite. Unitatea a intrat în faliment în anul 2008 şi, în cele din urmă, şi-a închis porţile, şi, astfel, peste 200 de sticlari cu experienţă între 15 şi 20 de ani în meserie au rămas pe drumuri. 

Fabrica de cărămidă, înlocuită cu un supermaket

Fabrica de cărămidă Unirea din Târgu Jiu şi-a închis porţile, după 174 de ani de activitate, în anul 2006. Unitatea a început să funcţioneze în anul 1832, când s-a deschis un atelier de porţelan. Producţia de cărămidă refractară, care a constituit principalul produs realizat de Unirea, a început în jurul anului 1880. Fabrica a avut mai mulţi proprietari, iar în anul 1948 a fost naţionalizată şi trecută în proprietatea statului comunist. După Revoluţie, unitatea s-a confruntat cu probleme deosebite, ca urmare a reducerii comenzilor din partea principalilor clienţi. Principalul produs realizat de fabrica Unirea era cărămida refractară, care era solicitată mai ales de unităţile metalurgice. Acestea s-au confruntat cu dificultăţi şi comenzile s-au redus semnificativ. „În perioada în care am văzut că nu prea mai există desfacere pentru cărămida refractară, am fost în Germania, unde mi s-a prezentat o instalaţie de fabricare a blocurilor ceramice pentru construcţie, care costa în jur de 100.000 de euro. Pentru a obţine aceşti bani, am purtat discuţii cu cei de la SIDEX, pentru a lua de la noi o cantitate mai mare de cărămidă, în schimbul căreia să ne achite suma de care aveam nevoie pentru achiziţionarea instalaţiei. Am reuşit să-i conving şi ne-au plătit în cont cei 100.000 de euro, dar Finanţele ne-au executat şi au luat banii în contul datoriilor. A fost lovitura fatală. Reprezentanţii statului nu au înţeles ce nevoie mare aveam de aceşti bani. Cred că aveam o şansă să ne redresăm dacă reuşeam să luăm instalaţia respectivă, pentru că blocurile ceramice au fost şi sunt foarte vândute. În 2006 a început procedura de faliment şi fabrica s-a închis. Atunci mai lucrau 220 de salariaţi. Statul a pierdut enorm, pentru că în loc să recupereze şi să încaseze lunar impozitele şi celelalte taxe, a preferat să închidă şi să vândă“, a spus Traian Pătrăşcoiu, ultimul director al fabricii într-un interviu acordat ziarului Gazeta de Sud.

Crescătoria de porci, o ruină

Crescătoria de porci din localitatea Curtişoara, de la marginea municipiului Târgu Jiu, acolo unde înainte de Revoluţie, lucrau câteva sute de persoane a ajuns o ruină. Toate construcţiile sunt la pământ. Porcinele crescute aici erau şi abatorizate, iar carnea era trimisă în carcasă în toată România. Crescătoria nu s-a putut adapta la economia de piaţă, deşi pe piaţă exista cerere pentru carnea de porc. Unitatea a funcţionat până în anul 2011, când şi-a închis porţile. Acţionarii unităţii s-au schimbat în timp, iar falimentul a fost decis atunci când unitatea era deţinută de firma Farmasan. La sfârşitul anului trecut s-au desfăşurat licitaţii pentru vânzarea patrimoniului SUINPROD. Este vorba de un teren de 300.000 metri pătraţi şi de ferma zootehnică în suprafaţă de circa 1900 mp. „Era una dintre cele mai mari unităţi din ţară. Se construise chiar şi un bloc lângă fermă pentru salariaţii care lucrau la unitate. Unitatea realiza venituri foarte mari. Se lucra pe mai multe schimburi“, îşi aminteşte un fost salariat. 

Unitate devalizată de Bârcină 

Antrepriza de Construcţii Montaj Minier (ACMM) Târgu-Jiu a fost cumpărată de la Fondul Proprietăţii de Stat de către un miner disponibilizat, Nicolae Cărbunaru, fost şofer la General Trust, una dintre multele firme controversatului afacerist Dan Bârcină. Acesta este cel care, de fapt, a pus mâna pe unitate şi a început devalizarea sa. Tranzacţii financiare dubioase s-au făcut prin intermediul ACMM. ACMM cumpăra piese care nu-i erau utile de la General Trust, la preţuri exorbitante, pe care le vindea apoi la Aviaţia Utilitară Băneasa, pentru a creşte valoarea TVA de returnat. La momentul respectiv, poliţia şi Parchetul au început cercetări pentru deducere ilegală de TVA, fiind stabilit un prejudiciu de 10 miliarde de lei vechi, la nivelul anului 2003. La scurt timp, unitatea a ajuns la faliment şi şi-a închis porţile.