Cronica neştiută a ţăranilor-eroi din Văgiuleşti. Cum s-au opus până în ultima clipă colectivizării, chiar şi atunci când comuniştii i-au înconjurat cu tunuri

Ţăranii din comuna gorjeană Văgiuleşti s-au împotrivit colectivizării. Comuniştii au ripostat şi le-au trimis securiştii şi militarii înarmaţi până în dinţi.

Episodul răscoalei de la Văgiuleşti a fost analizat de către istoricul gorjean Gheorghe Gorun, în lucrarea sa de doctorat „Rezistenţa anticomunistă în judeţul Gorj reflectată în mentalul colectiv (1945-1981)“.
 

Săteni înstăriţi s-au opus colectivizării. Comuniştii îşi instalaseră centrul de comandă în casa unui fost legionar.

„Săteniii din partea nordică a Văgiuleştilor sunt mai uşor «traduşi» de către comunişti să se înscrie la colectivă. Un rol esenţial în convingerea ţăranilor l-a avut învăţătorul Băbeanu, trecut de partea colectivizării. Ţăranii înstăriţi: Ion Negrea, Nicolae Gruia, Ion Cismaru şi alţii s-au opus cu îndârjire colectivizării. În casa fostului legionar Aurel Drulă s-a instalat activistul de partid Ion Moşteoru, care ordona activitatea de colectivizare. Moşteoru, împreună cu miliţienii din comună, au exercitat tot felul de presiuni asupra ţăranilor, pentru a-i determina să se înscrie. Activiştii de la Văgiuleşti au aplicat tactica paşilor mărunţi, a atragerii de partea lor a celor fără pământ sau a elementelor declasate, combinată cu presiunea asupra ţăranilor şi marginalizarea lor“, arată istoricul Gheorghe Gorun. 

Ameninţaţi cu deportarea 

Comuniştii i-au ameninţat pe cei care se opuneau colectivizării cu deportarea în Bărăgan. Cu toate acestea, unii dintre ţărani nu au ţinut cont de avertizări şi au continuat să-şi muncească terenurile. 
 

„Opozanţii la colectivizare au fost ameninţaţi cu deportarea în Bărăgan. Văgiulenii aflaseră de politică deportărilor, dar nu s-au lăsat intimidaţi. Nici cotele generalizate şi din ce în ce mai împovărătoare nu le-au înfrânt opoziţia. Trecând peste interdicţiile activiştilor, Ion Negrea, Ion Zoican, Ion Cismar şi-au arat terenurile aşa cum o făcuseră şi în anii anteriori“, se arată în lucrarea „Rezistenţa anticomunistă în judeţul Gorj reflectată în mentalul colectiv (1945-1981)“.

Ţăranii răsculaţi au răsturnat tractorul comuniştilor 

Liderii comunişti au venit în Văgiuleşti pentru că deja circulau informaţii cu privire la opoziţia ţăranilor din această zonă. Sătenii s-au revoltat şi au răsturnat unul dintre tractoarele cu care veniseră comuniştii.

„În 14 septembrie 1950 au venit la VăgiuleştI preşedintele Comitetului Provizoriu, Atanasie Botgros, şi secretarul PCR, Ion Grecu. Activiştii erau însoţiţi de către miliţieni şi de câteva tractoare aduse de la Strehaia, centrul raionului de care aparţinea comuna. Prezenţa tractoarelor urmărea două scopuri. Să le arate ţăranilor cât de uşoară le va fi munca în GAC şi să are cu forţă loturile celor care se opunea colectivizării. În zona Ogaşul Adânc se adună multă lume. N. Imoşanu, Ion Crăciun, D. Jianu, N. Daia, I. Câlniceanu, Marin Birău şi alţii se opun activiştilor. Îi înfruntă şi îi jignesc. Un tractor este răsturnat în ravena Ogaşul Adânc. Lângă şcoala din Ungureni sunt răsturnate şi maşinile venite de la Craiova“, arată istoricul Gheorghe Gorun. 

Teroare comunistă în Văgiuleşti 

Comuniştii au adus Armata şi Securitatea pentru a înnăbuşi orice acţiune a ţăranilor răsculaţi. Comuna este înconjurată de militari înarmaţi până în dinţi. Chiar şi tunuri au fost aduse în Văgiuleşti. Sătenii sunt forţaţi, sub ameninţarea armelor, să semneze înscrierea în colectiv. 
 

„După obicei, cei veniţi să facă colectivizarea solicită sprijinul instituţiilor represive: Securitatea şi Armata. Vine la Văgiuleşti Centrul de Instrucţie Operativă de la Drăgăşani. Securiştii sunt dotaţi cu tunuri FF, mitraliere, grenade, pistoale mitralieră. Trupele înconjoară satul. Sunt amplasate mitraliere şi tunuri în clopotniţa bisericii de la Ungureni şi pe Dealul Ciocârlău-Văgiuleşti. Satul este asediat. Măsura încercurii este dispusă înainte de o confruntare sângeroasă. Dispunând unităţile operative ale Securităţii în dispozitive de luptă, autorităţile comuniste au urmărit să-i îngrozească pe localnici şi să le înfrângă opoziţia. În casa Drulă acţionează un adevărat «Stat Major» al colectivizării. Se acţionează în mai multe direcţii. Activiştii de partid îi aşteaptă pe ţărani cu cererile de înscriere în Gospodăria Colectivă. Unităţile operative înarmate desfăşurate pe dealurile din împrejurimi ţin comunitatea sub controlul terorii. Miliţienii şi securiştii acoperiţi în civil crează situaţii de diversiune, destabilizare şi îi arestează pe recalcitranţi“, relatează istoricul Gheorghe Gorun. 

Peste 150 de ţărani sunt arestaţi

Peste 150 de ţărani au fost arestaţi de forţele militare, iar unul a murit după ce a fost împuşcat, pentru că nu s-a conformat somaţiei. 
 

„Peste 150 de ţărani sunt arestaţi şi îmbarcaţi în dubele negre ale Securităţii. Li se spune că sunt duşi la penitenciarul din Strehaia. În realitate, sunt plimbaţi toată noaptea pe câmpul din apropierea satului. Sunt bătuţi şi umiliţi. Sunt puşi să aleagă: semnează cererea de înscriere şi sunt eliberaţi sau rămân în detenţie. Cei care cedează sunt lăsaţi să meargă acasă. O parte a ţăranilor au reuşit să se ascundă, refuzând să colaboreze cu agenţii colectivizării. Este racolat preotul satul care este trimis din casă să-i convingă pe săteni. O parte cedează. Circulaţia pe uliţele satului a fost oprită. Ion Crăciun a sfidat această interdicţie. Trecând pe lângă biserică a refuzat să se conformeze somaţiei din turla lăcalului de cult. A fost împuşcat cu mitraliera postată acolo. Rănitul este transportat până la Strehaia pe scara batozei de către David Coţofană şi «ţinut cu capul pe genunchi de către Ilie Miscodan». A murit la Turnu Severin pe 26 septembrie 1950. Ţăranii Ilie Moşanu, Dumitru Jianu, Cicoare Iacob, Paisie Florescu, Gheorghe Curici, Constantin Miscodan, Pavel Bichigiu şi alţii au fost arestaţi“, scrie istoricul Gheorghe Gorun. 

Cei mai virulenţi opozanţi au fost trimişi la muncă în Delta Dunării. „Ion Negrea, Ion  Drulă, Aurel Drulă, Mitu Călinescu, Gheorghe Popescu, Ion Zoican au fost deportaţi în Bărăgan şi, de aici, au fost trimişi în Deltă la tăiatul stufului. S-au întors în sat în 1952, cei mai mulţi bolnavi din cauza tratamentului la care au fost supuşi. Curând, rezistenţa la colectivizare a fost înfrântă şi ţăranii din Văgiuleti-Ungureni au «consimiţit» să se înscrie în gospodăria agricolă colectivă“, mai arată istoricul gorjean.