Începuturile Partidului Comunist în România şi lovitura pusă la cale de Stalin în Basarabia

Stalin folosea partidul comunist din România ca pe un organism de spionaj

Primii lideri comunişti din România, precum şi acţiunile puse la cale de partidul comunist, beneficiau de finanţarea Internaţionalei Comuniste. Au fost susţinute mişcările naţionaliste de declarare a independenţei unor provincii, dar lovitura care urma să ducă la răsturnarea regimului şi instaurarea comunismului, conform planului pus la punct de Comintern, a fost dată în Basarabia.

Partidul Comunist a fost înfiinţat în România în anul 1921 de către Gheorghe Cristescu, iar primul congres a avut loc la Ploieşti, un an mai târziu. Număra în jur de 3.000-4.000 de membrii. Partidul Comunist din România era înscris în Internaţionala Comunistă (Comintern) şi nu era decât o secţiune a Comintern. „Acest partid care înţelegea să activeze atât ilegal, cât şi legal, avea un caracter militar, ierarhizat şi un aspect de organizaţie secretă cu parole, întâlniri în case conspirative. Era gata a trece la organizarea de greve, acţiuni violente şi asasinate pentru îndeplinirea obiectivelor sale, urmând a fi principalul instrument al lui Stalin în ofensiva contra României“, a spus istoriucl Anton Caragea în lucrarea „Pagini de istorie ascunsă“.

Partidul Comunist Român milita pentru înfiinţarea Republicii Socialiste Federative a Sovietelor din Balcani, iar actul Unirii din 1918 era considerat drept „ocupaţie militară română“. De asemenea, România era considerată „un stat exponent al capitalismului european, al ambiţiilor Franţei şi Marii Britanii, care trebuie desfiinţat. Scopul lui Stalin era susţinerea unui atac din exterior, concomitent cu o revoltă internă, care să impună regimul comunist şi fragmentarea ţării.

„Stalin va prelua acţiunea de distrugere a României trecând peste programe şi idei la fapte. Astfel, în aprilie 1924, la Viena, el ordonă, prin vocea reprezentaţilor săi la Conferinţa Federaţiei Comuniste Balcanice, adoptarea următoarelor decizii: - Dezvoltarea propagandei în favoarea revenirii Transilvaniei la Ungaria. - Propaganda în rândurile populaţiei din Transilvania şi cercurile antiromâneşti ale burgheziei maghiare. - Organizarea de greve“, 

arată istoricul Anton Caragea. 

Comuniştii români erau finanţaţi de sovietici cu fonduri obţinute prin contrabandă, din vânzarea de petrol către Turcia şi a altor mărfuri de consum. Banii erau destinaţi organizării acţiunilor subversive. 

Schimbarea liderului comuniştilor 

Pentru că liderul comuniştilor români nu s-a ridicat la aşteptările lui Stalin, la cel de-al III-lea Congres care s-a desfăşurat la Vierna, acesta a fost schimbat din funcţie. În locul acestuia a fost numit Eleck Koblos, un cetăţean român de naţionalitate maghiară, tâmplar de meserie, iar şase din cei opt membri ai Comitetului Central aparţineau minorităţilor naţionale. Noul lider comunist luptase cu arma în mână împotriva armatei române şi făcuse închisoare. El milita pentru independenţa naţională a provincilor româneşti: Transilvania, Basarabia, Bucovina şi Dobrogea. 

Diversiunea lui Stalin şi răspunsul lui Ion C. Brătianu

Pentru prelauarea controlului asupra României, Stalin a pus în scenă o diversiune. Acesta a anunţat, la data de 20 iulie 1924, toate partidele comuniste din ţările est-europene că România pregătea un atac asupra „patriei comnunismului“. Sub acest pretext, au fost concentrate trupe sovietice la graniţa cu România. Pentru a da o oarecare legitimitate acţiunilor sale, Stalin invoca tot felul de incidente militare închipuite, iar vizita lui I. C. Brătianu în Basarabia era considerată tot o acţiune de ofensivă. În aceste condiţii, la 8 august 1924, Cominternul elabora şi îi înainta lui Stalin planul de declanşare a operaţiunilor militare contra României, care avea drept obiectiv instaurarea unei puteri comuniste la Bucureşti. 

Scoaterea în afara legii a partidului comunist

Răspunsul puterii de la Bucureşti nu s-a lăsat aşteptat. Guvernul român a aflat de tot acest plan născocit de Stalin. Primul ministru Ion C. Brătianu a întărit forţele militare din Basarabia, după ce negocierile cu ambasadorul sovietic la Viena au eşuat, şi a luat decizia scoaterii în afara legii a Partidului Comunist Român, care era considerat drept o armă de spionaj a lui Stalin.

„Legea persoanelor juridice scotea în afara legii organizaţiile aflate în slujba intereselor unor state străine şi care urmăreau distrugerea statului român. Pe baza acestei legi, la 5 aprilie 1924 şi, respectiv, 23 iulie 1924, Corpul 2 de armată, însărcinat cu asigurarea liniştii, a luat măsura suspendării organelor de presă comuniste, a sigilării şi ridicării arhivelor şi a arestării principalilor capi ai partidelor. În decembrie 1924 apare şi „Legea pentru reprimarea unor infracţiuni la adresa siguranţei publice, care îi va viza din nou pe sabotorii comunişti. Astfel, în preajma atacului principal , gândit de Stalin, deja instrumentul său pentru îngenuchierea României era vizat de autorităţile statului, scos în afara legii şi redus numeric, de la 3.000-4.000 de persoane la circa 1.000, Ion C. Brătianu câştigase prima rundă a bătăliei cu Uniunea Sovietică“, se mai menţionează în lucrarea „Pagini de istorie ascunsă“. 

Atacul asupra Basarabiei

Cu toate acestea, Cominternul a decis declanşarea atacului asupra României. Pe 12 septembrie 1924 a avut loc un atac coordonat de către comisarul bolşevic Andrei Kulşnikov. Un grup de 27 de persoane, conduse de Kolţov, au trecut Nistrul în haine de camuflaj şi au atact localitatea Nicolaevska. Au tăiat firele telefonice şi de telegraf, l-au ucis pe primar, soţia acestuia şi pe jandarmi, după care au împărţit arme, bani şi băutură populaţiei. Apoi, au ocupat şi localitatea Tatar-Bunar, unde au fost arborate drapele roşii, iar instructorul zonal, comisarul Kulşnikov a anunţat că Armata Roşia ia în stăpânire Basarabia. Pentru a avea o susţinere, artileria sovietică a declanşat focul pe linia Nistrului asupra trupelor române. Cu toate acestea, autorităţile române au reacţionat rapid. Corpul 3 de armată a trimis trupe în regiune şi s-a pus capăt revolte. 87 de persoane au fost arestat, dintre care 85 au fost condamnate.  

Pentru a-şi ascunde eşecul, Stalin a decis crearea unei mini-republici moldoveneşti, subordonată Ucrainei, cu o populaţie de 545.000 de oameni.