Românul care-şi câştigă existenţa din graffiti la Londra. „Dacă ar fi legală toată treaba asta, unde ar mai fi distracţia?“
0
Alexandru Drugescu (26 de ani), cunoscut în mediul artistic underground sub aliasul „Masko“, este unul dintre cei mai apreciaţi tineri grafferi români. Originar din Târgovişte, Masko face parte dintr-un grup (n.r. – „crew“, în jargonul artiştilor desenatori) intitulat ALC - Always Lurking Criminal, cu membri în România, Polonia, Anglia şi Cehia.
De mai mulţi ani, tânărul desenator călătoreşte alături de aceştia în toată Europa. Scopul lor este de a anima clădiri posomorâte, vagoane ruginite şi locuri de joacă.
Pe de altă parte, după mulţi ani de „joacă“, Alexandru Drugescu a găsit o modalitate de a-şi câştiga existenţa din marea pasiune a vieţii lui.
Alexandru este stabilit în Marea Britanie, mai exact în oraşul Bournemouth, din sudul Angliei, acolo unde lucrează în colaborare cu un magazin de graffiti realizând picturi murale de mari sau mici dimensiuni pentru diferiţi clienţi din Anglia şi din restul Europei. Spune că este plătit bine.
Clienţii îl cheamă la domiciliu pentru a le picta pereţii. De cele mai
multe ori pleacă în alte ţări şi spune că este fericit că reuşeşte să se
plimbe, astfel, prin toată Europa. În Anglia este stabilit de doi ani,
dar de când a plecat din România, a mai stat în Germania şi în Olanda.
ÎNCEPUTURILE ŞI VIAŢA DE „B-BOY“
Alexandru s-a apucat de graffiti la vârsta de 13 ani. La vremea respectivă trăia într-un cartier din Târgovişte, printre „băieţi“, alături de care a intrat în contact cu amănunte ale culturii hip-hop. Era un „b-boy“, un breaker (n.r. – dansator de breakdance).
Ca să deseneze zidurile sau asfaltul folosea cărbuni şi cretă colorată. Era cu ani buni înainte să descopere posibilităţile multiple ale spray-urilor aerosol.
Pasiunea pentru desen, moştenită de la tatăl său, l-a determinat să se înscrie la Liceul de Arte „Bălaşa Doamna“ din Târgovişte. După liceu, a urmat Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu“ şi Universitatea Naţională de Arte Bucureşti.
AMENDA DE POMINĂ LUATĂ DE LA JANDARMI
Toată adolescenţa a colindat străzile alături de prieteni din toată ţara pentru a-şi urma un hobby care nu este pe placul autorităţilor. Ba chiar este decretat ilegal în anumite colţuri ale lumii. Alexandru povesteşte un episod relevant, în acest sens, petrecut atunci când avea 18 ani.
„Se întâmpla în Târgovişte. Eu, împreună cu încă zece amici din Bucureşti, ne-am decis să desenăm un tren întreg, cap-coadă. Când am ajuns la locul cu pricina şi ne-am apucat de treabă, au apărut jandarmii, din ambele direcţii. După ore de teroare psihică din partea jandarmilor, cu ameninţări de tipul: «La tine au venit toţi ăştia, tu o să primeşti cea mai mare amendă!», deja mă vedeam muncind în folosul comunităţii“ , îşi aminteşte Masko. După încă o oră de educaţie civică „predată“ de către jandarmi, au început să scrie şi amenzile. „Nu cred c-au mai ţinut cont ce a făcut fiecare fiindcă, într-un final, fotograful, care nici măcar n-a desenat, s-a ales cu amenda cea mai mare. Eu, pe de altă parte, cu cea mai mică! După asta, băieţii din Bucureşti au plecat acasă cu acelaşi tren pe care ne apucasem să-l desenăm cu câteva ore înainte“, mai spune Alexandru Drugescu.
ŞI-A FORMAT PROPRIA ECHIPĂ DE GRAFFERI
Pentru că în Târgovişte nu se mai simţea împlinit, Alexandru şi-a format propria gaşcă de grafferi, cu care a plecat în Europa.
„În urmă cu patru ani, m-am decis că trebuie să-mi lărgesc orizonturile, aşa c-am plecat în afară. Cu timpul, am format o gaşcă de cinci oameni la fel de nebuni ca mine şi ne-am pus pe călătorit. Ce poate fi mai frumos decât să călătoreşti făcând ceea ce-ţi place? Nimic, desigur. Dacă ar fi legală toată treaba asta, unde ar mai fi distracţia? Poate o să sune ciudat, dar autorităţile chiar apreciază desenele într-o oarecare măsură, uman vorbind. E ca un sport care creează dependenţă. Şi nu, nu ca fotbalul“, crede artistul.
CE ÎNCEARCĂ SĂ TRANSMITĂ ARTISTUL
Masko spune că arta graffiti s-a extins foarte mult, iar pe lângă cei care desenează în metrouri, gări etc., există şi street-ar-tiştii (n.r. – artiştii de stradă), care fac picturi murale de dimensiuni mari cu un anume mesaj şi impact puternic. O altă categorie este cea a „tagger-ilor“, cei care îşi lasă numele (iscălitura) pe unde pot. „Aş spune că graffiti e un mod de exprimare sau un mod de a înfrumuseţa zona, blocul, podul.
Se completează una pe cealaltă. Când desenezi un perete, ideea este să-l faci să-ţi placă ţie. Vei vedea după aceea cum, dacă şi din ce direcţii vin aprecierile. Cel mai important e s-o faci“, explică dâmboviţeanul.
Alexandru Drugescu se bucură că, în străinătate, există cartiere întregi pictate de grafferi. În SUA şi Anglia, spune el, graffiti-ul reprezintă un mod de viaţă pentru mulţi tineri. „În ţările din Vest, această cultură este foarte dezvoltată, dar a luat amploare şi la noi în ultimii ani. Vin generaţiile noi şi sper să contribuie cât mai mult la dezvoltarea culturii ăsteia stradale, dacă-i pot spune aşa“, mai spune Masko.
Ce înseamnă graffiti
Desenele din cultura graffiti pot fi întâlnite şi văzute în nenumărate locuri, cu precădere în marile oraşe. Unele desene sunt reuşite artistic, altele sunt de calitate îndoielnică. Cert este că, explică Alexandru, acolo unde autorităţile dau greş sau uită în paragină anumite imobile, intervin grafferii, care le dau viaţă prin forme, conţinuturi şi culori diverse.
Cuvântul „graffiti“ vine din grecescul „graphein“, care înseamnă a scrie. În italiană „graffiato“ înseamnă zgâriat. Instrumentele folosite de artişti sunt diverse: markere, spray-uri, pensule, creioane, cretă, cărbuni etc.
Graffiti-ul modern îşi are începuturile în anii 1920, când metroul din New York a fost acoperit cu desene şi inscripţii realizate de artiştii găştilor de cartier.
Există o legătură directă între hip-hop şi graffiti, care s-a păstrat nealterată în timp. În zone sărace din marile urbe ale lumii, grafferii „lipesc“ pe orice clădire lăsată în paragină sau pe garduri mesaje politice şi sociale.
Se încarcă comentariile...
