Noi măsuri pentru încrederea în indicii de referinţă LIBOR şi EURIBOR, în urma scandalurilor din ultima vreme

Noile norme vor ameliora exactitatea şi fiabilitatea indicilor de referinţă

Comisia a înaintat un proiect legislativ menit să restabilească încrederea în integritatea indicilor de referinţă. Un indice de referinţă este un indicator (statistic) calculat pe baza unui set reprezentativ de date subiacente şi utilizat ca preţ de referinţă pentru un instrument sau un contract financiar ori pentru a măsura performanţa unui fond de investiţii.

Noile norme vor ameliora exactitatea şi fiabilitatea indicilor de referinţă, vor facilita prevenirea şi detectarea încercărilor de manipulare a acestora şi vor clarifica responsabilităţile în privinţa indicilor şi în privinţa supravegherii acestora de către autorităţi. 

Normele în cauză intervin în completarea propunerilor care au fost înaintate de Comisie şi au primit acordul Parlamentului European şi al Consiliului în iunie 2013, destinate să confere manipulării indicilor de referinţă statutul de abuz de piaţă, supus unor amenzi administrative stricte (a se vedea MEMO/13/774).

Manipularea ratei dobânzilor interbancare de pe piaţa londoneză (London Interbank Offered Rate - LIBOR) şi a ratei dobânzii interbancare oferite la operaţiunile în euro (Euro Interbank Offered Rate - EURIBOR) s-a soldat cu amenzi de milioane de euro aplicate mai multor bănci din Europa şi SUA, fiind de asemenea în curs de investigare acuzaţii de manipulare a indicilor de referinţă pentru mărfuri (de exemplu petrol, gaz şi biocombustibil) şi a indicilor de referinţă pentru cursurile de schimb. Preţul unor instrumente financiare în sumă totală de mii de miliarde de euro depinde de aceşti indici de referinţă, iar milioane de credite ipotecare rezidenţiale sunt la rândul lor corelate cu aceştia. 

Elementele principale ale propunerii

Propunerea este în acord cu principiile recent convenite la nivel internaţional de Organizaţia internaţională a comisiilor de valori mobiliare (IOSCO) şi are drept obiect o gamă largă de indici de referinţă, care include nu doar ratele de dobândă de referinţă, cum ar fi LIBOR, ci şi, de exemplu, indicii de referinţă aferenţi mărfurilor. 

Propunerea se referă la toţi indicii de referinţă utilizaţi pentru instrumente financiare acceptate la tranzacţionare sau tranzacţionate pe o piaţă reglementată, cum ar fi instrumentele financiare derivate pe energie şi pe valute, cele utilizate în cadrul contractelor financiare, cum ar fi creditele ipotecare, precum şi cele utilizate pentru a măsura performanţa fondurilor de investiţii şi îşi propune să soluţioneze posibilele neajunsuri din fiecare etapă a generării şi a utilizării indicilor de referinţă.

În ultimă instanţă, obiectul este asigurarea integrităţii indicilor de referinţă prin eliminarea conflictelor de interese, prin garantarea faptului că aceşti indici reflectă realităţile economice pe care îşi propun să le măsoare şi că sunt utilizaţi în mod adecvat. 

Băncile centrale care fac parte din Sistemul European al Băncilor Centrale sunt excluse din domeniul de aplicare al textului legislativ, întrucât acestea dispun deja de sisteme pentru a asigura conformarea la obiectivele acestei propuneri de regulament.

Anexele conţin dispoziţii mai detaliate privind indicii de referinţă pentru mărfuri şi ratele de dobândă de referinţă. Indicii de referinţă ale căror date de intrare provin de pe pieţe reglementate sunt scutite de anumite obligaţii, pentru a se evita reglementarea dublă.