La 13 ani, are 18 medalii la judo. Tainele sportului dur, explicate de Andrei, unul dintre cei mai talentaţi sportivi români

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Micul judocan Andrei Moga are 13 ani şi este elev al Clubului Sportiv Şcolar din Târgovişte. Face judo de la vârsta de 7 ani, mai întâi inspirat de fratele său mai mare cu zece ani, iar apoi din pasiune şi talent. Acum, este dublu vicecampion naţional la juniori, iar anul acesta a devenit al cincilea cel mai bun sportiv din Europa, în cadrul Campionatului Balcanic de Judo U15. În total, în cei şase ani de judo, a obţinut 18 medalii.

Andrei merge la şcoală ca toţi copiii de vârsta lui, dar pe lângă cursuri, petrece, în fiecare zi, câte patru ore în sala de antrenament. „A fost ideea fratelui meu mai mare de a începe şi eu să mă antrenez la judo. Mie mi-a plăcut ce vedeam la el şi am zis să încerc. 

El m-a ajutat la început. El mi-a insuflat dragostea asta pentru sport şi mi-a fost îndrumător acasă, pe lângă antrenorul meu. Nu am vrut niciodată să renunţ, deşi nu a fost uşor tot timpul“, mărturiseşte Andrei. 

„TREC PESTE ACCIDENTĂRI CA UN BĂRBAT“

De altfel, judoul înseamnă pentru Andrei o a doua şcoală, pe care o frecventează cu perseverenţă şi cu dorinţa de a o termina cu brio.

„Mă disciplinează, mă face să mă dezvolt mai bine mental, psihic. Mă face un bărbat în adevăratul sens al cuvântului. Este un sport dur, dar nu iau în seamă aspectul ăsta. Mai sunt şi accidentări la un moment dat. Şi eu am avut parte de ele. Am avut mâna luxată când eram mai mic. Pe lângă accidentările acestea mai grave, ne putem alege cu buza sau cu nasul sparte din greşeală. Trec peste ele ca un bărbat“, se autoîncurajează judocanul.

DE CE A ALES UN SPORT DUR 

Fără falsă modestie, Andrei spune că se pricepe şi la sporturile de masă cele mai răspândite în lume, cum sunt fotbalul şi baschetul, însă a ales să facă performanţă într-un sport mai dur pentru a-l ajuta în situaţiile-limită care s-ar putea ivi în viaţa de zi cu zi.

„Mi s-a potrivit acest sport, cu toate că atunci când am început eram mic şi slab. M-a construit pe mine, m-a făcut mai puternic din orice punct de vedere. Acum ştiu cum să mă apăr dacă sunt atacat, ştiu cum să reacţionez şi să nu mă pierd sub niciun chip. În opinia mea, bătaia ar trebui să fie ultima variantă“, este de părere tânărul.

image

Pentru a putea face performanţă, Andrei este conştient să trebuie să muncească mult. Poate prea mult pentru un copil de 13 ani care se odihneşte doar duminica. „Mă antrenez de două ori pe zi, dimineaţa – de la 8.00 la 10.00 şi seara – de la 19.00 la 21.00, în afară de duminică. Nu mi s-a luat de acest program. M-am obişnuit şi cu şcoala, cu toate că învăţ şi după-amiaza, dar fac faţă.“

Desigur, tânărul sportiv trebuie să facă sacrificii pentru a atinge performanţa. Unul dintre aceste sacrificii este că a renunţat complet la vacanţa de vară pentru a se antrena. „Nu am plecat pe nicăieri. Am făcut antrenament şi vacanţa mi-am pretecut-o mai mult cu prietenii, aici în oraş. Mă antrenez pentru a deveni mai bun decât sunt. În timpul liber mai citesc, iar în weekend ies afară, mă recreez“.

„VOIA SĂ NU SE MAI DUCĂ LA ŞCOALĂ“

La început, pentru părinţii lui Andrei a fost prea mult ca şi al doilea copil să urmeze un sport dur. Au vrut, iniţial, să îi interzică să practice judo, dar s-au lovit de ambiţia prea puternică a mezinului. 

„El a îndrăgit acest sport din clasa I. Mi-a spus că nu se mai duce la şcoală dacă nu îl las la judo. Mi-a fost frică să îl las de la început, pentru că puteau apărea accidentările. E foarte serios, nu lipseşte niciodată de la antrenament. Ştie toate procedeele. Perseverează cu fiecare medalie pe care o câştigă. Sacrificiile noastre au fost foarte mari. Trebuie să plătim juriul, masa, cazarea. E greu, mai ales că eu am fost şi singurul salariat al familiei. Acum a obţinut o sponsoziare de 1.000 de lei pe lună timp de un an pentru a putea face performanţă“, ne-a spus Gabriel Moga, tatăl lui Andrei, care este plutonier ajutant şef la Inspectoratul Judeţean de Jandarmi „Mircea cel Bătrân“ al judeţului Dâmboviţa. Numai echipamentele, adică cele două chimonouri pe an de care are nevoie, costă 1.600 de lei.

300 DE LEI PENTRU ARGINT LA NAŢIONALE

Părinţii lui Andrei nu sunt bogaţi. Tatăl este jandarm, iar mama este casnică. Cu toate acestea, lui Andrei nu i-a lipsit nimic: „Părinţii se descurcă cu greu să-mi asigure tot ce trebuie, dar nu mi-a lipsit niciodată nimic. Cea mai mare sumă de bani pe care am câştigat-o a fost în 2012, atunci când am luat locul II la naţionale. Am fost recompensat cu 300 de lei. Mi-am luat atunci mai multe chestii de care aveam nevoie: alimente, vitamine, haine care îmi trebuiau pentru antrenamente. Cu toate că ştiu că banii mi-ar oferi mai multe posibilităţi, nu mă gândesc la câştiguri. Fac totul de plăcere.“ 

Andrei Moga vrea să urmeaze cursurile Liceului Sportiv Nr 2. din Târgovişte, iar după liceu vrea să dea la Jandarmerie, asemenea tatălui său. În opinia sa, un judocan adevărat trebuie să aibă atituinde în orice situaţie, să nu se dea mare cu faptul că ştie să se bată iar alţii nu. De asemenea, nu trebuie să răspundă provocărilor. „Totul se rezolvă din vorbe, nu acţionând cu pumnii. Dacă sunt provocat, mă apăr în funcţie de obiectele cu care sunt atacat. Ştiu multe tehnici“.

image

Antrenorul lui Andrei, Romel Muşa, este foarte încântat de capacităţile tânărului sportiv: „Copilul e foarte talentat. Dacă o să meargă pe linia asta, şi cu siguranţă va merge, poate să ajungă sus de tot, pentru că are calităţi foarte bune. Noi dorim ca la anul să participe iar la Balcaniadă şi în câţiva ani să prindă lotul de juniori şi să promoveze şi la seniori“. 

Premiile lui Andrei Moga

  • A obţinut de patru ori locul întâi şi o dată locul al treilea la Festivalul Românesc de Judo.  
  • Este dublu vicecampion naţional la judo, categoria 30 de kilograme U13 şi la 38 de kilograme U15.
  • A luat locul 3 la Campionatul Naţional de Judo categoria 38 de kilograme U16.
  • Locul 5 la Campionatul Balcanic din Muntenegru, categoria 38 de kilograme U15.
Târgovişte



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite