FOTO VIDEO Lorelai: povestea micuţei scriitoare care s-a născut fără mâini, dar care vorbeşte cu îngerii

În urmă cu zece ani, Veronica Pârvulescu, asistent maternal, a văzut la televizor că o fetiţă fără mâini fusese părăsită la Maternitatea din Târgovişte. A mers să-i facă o vizită şi a fost dragoste la prima vedere. Femeia a decis să o înfieze pe micuţă şi povesteşte că Alberta nu a vorbit timp de trei ani şi nu a mers până la patru ani.

Acum, Alberta are 10 ani şi reuşeşte să schimbe mentalităţi. Fetiţa se află la a patra carte scrisă cu degetele de la picioare. Volumul a fost lansat în weekend, la umbra Turnului Chindiei, printre ruinele vechii Cetăţi de Scaun a Ţării Româneşti, şi se numeşte „Eroii Culturii Dâmboviţene“. În lucrare, micuţa vorbeşte despre personalităţi ale vieţii culturale care încă mai trăiesc sau care au trecut în nefiinţă şi pe care a avut ocazia să le cunoască.

„În 60 de ani de «aventură culturală» pe care i-am strâns, sunt în faţa unui moment special. Aici, în curtea unor eroi ctitoritori ai Ţării Româneşti, vine acest îngeraş, pentru că asta este, să vorbească despre eroi. Titlul cărţii mi-a trezit nişte frisoane: «Eroii Culturii Dâmboviţene». Acolo sunt câteva nume care, cu har, cu iubire de Târgovişte, au făcut ceva pentru cultura vechii Cetăţi“, a declarat, la lansarea cărţii, profesor doctor George Coandă. 

Primăria Târgovişte a sprijinit-o pe Lorelai cu costul tipăririi ultimei cărţi. „Când văd persoane bune, mă înclin cu respect. Lorelai a reuşit să fie mai bună decât mulţi oameni mari. Ne-a uimit pe toţi prin ceea ce face“, a spus şi primarul din Târgovişte, Gabriel Boriga.

„Am făcut muncă de jurnalist“

Fetiţa este o minune a lui Dumnezeu, asta spun toţi cei care stau de vorbă cu ea. „Mă simt foarte emoţionată când văd câtă lume vine să mă vadă la evenimentele organizate de mine, mai ales că sunt oameni importanţi pentru Târgovişte. Cânt la pian, merg la teatru, sunt şi cântăreaţă în corul «Anastasis» de la Catedrala Eroilor. Fac din toate câte puţin. Mai am în plan să scriu şi alte cărţi. Vreau să scriu o carte cu povestiri de prin lume adunate. La «Eroii Culturii Dâmboviţene» am scris aproape o lună. Dar am lăsat totul la o parte. M-am ocupat strict de această carte. Am făcut puţin muncă de jurnalist, pentru că am stat de vorbă cu toţi cei despre care am scris în carte“, a explicat micuţa scriitoare.

Pentru ultima apariţie, micuţa a fost ajutată doar la corectură, de profesoara ei. „Cartea a scris-o singură, la calculator, cu picioarele. De patru ani face treaba asta. Singură şi le dă la tipar şi le corectează în măsura în care poate. A avut-o şi pe doamna învăţătoare Ionescu aproape, la corectură şi acum a devenit totul simplu pentru ea. Ea şi-a ales acest drum, să scrie cărţi, să cânte. A fost ca o joacă la început. A început cu strofe mici, apoi au fost poezii mai mari şi apoi descrieri de zeci, sute de pagini“, spune mama sa, Veronica Pârvulescu.

Vorbeşte cu îngerii

Alberta Moşneguţu a strâns zeci de premii la concursuri de muzică, poezie şi pictură. Pictează cu pensulă şi culori la fel de uşor cum tastează la laptop. Fetiţa spune că, de multe ori, se simte vegheată de îngerul ei păzitor şi chiar vorbeşte în gând cu el. Am un înger al meu şi vorbim în gând. Are o voce groasă, bărbătească. Îmi cere să cânt şi spune că sunt una dintre vocile din corul de sus, din cer. De aceea am scris într-o poezie că eu sunt şi în cer, şi pe pământ. El îmi spune cum să scriu şi ce să scriu“. Mama ei o completează: „Sunt ca nişte apariţii, îi vin numai atunci când e foarte speriată de ceva. Prima dată, mi-a spus că îngerul i-a vorbit acum doi ani, într-o zi când eram în microbuz. Era şapte seara, s-a înnoptat brusc şi a venit o vijelie foarte mare. Era ca o minitornadă, iar oamenii s-au speriat atât de tare, încât au început să se roage. Ea era blocată de frică, n-a scos un cuvânt. Apoi mi-a povestit că auzise vocea aceea care îi spunea că va ajunge cu bine acasă. Şi i-a mai spus să nu se sperie de felul în care arată, căci a venit aşa cu un scop pe lume“.