Cine este simpaticul bunicuţ care joacă în reclama unui supermarket cunoscut. A fost aplaudat 17 minute la un spectacol

Pe când avea doar câţiva ani îi imita pe circari urcându-se pe casă şi invitând lumea la spectacol. Mai târziu avea să pună bazele teatrului în Târgovişte şi să cucerească publicul cu reclame savuroase sau cu seriale tv de succes.

George Buică, în vârstă de 73 de ani, s-a născut la Giurgiu. A fost absolvent al Liceului Teoretic (azi, Vladimir Streinu”) din Găeşti, al Şcolii Tehnice de Maiştri şi al Şcolii Populare de Artă – clasa de actorie – în Bucureşti. 

Membru în formaţiile de teatru ale casei Centrale a Armatei, Caselor de Cultură din Găeşti şi Târgovişte. De asemenea, este actor fondator al Teatrului Popular „Tony Bulandra” şi al teatrului pentru copii al Casei de Cultură a Sindicatelor din Târgovişte, colaborator al Teatrului Muzical din Braşov, al TVR 1, PRO TV, Prima, Kanal D sau Antena 1. 

Mai mult, George Buică este actor fondator angajat la Teatrului Municipal „Tony Bulandra” din Târgovişte. A jucat în spectacole regizate de Mihai Dimiu, Ion Lucian, Octav Enigărescu, IonVasiliu, Mihai Constantin-McRanin, Dan Micu, Dan Ţopa, Lucian Sabados, Cesonia Postelnicu, Constantin Dinulescu,Cristian Pisoschi sau Ioan Chelaru. Pentru interpretare individuală a fost răsplătit, la diferite mari festivaluri naţionale, cu 5 medalii de aur, 4 de argint şi 3 de bronz şi cu două titluri de laureat. 

De asemenea, George Buică a jucat în filme de lungmetraj precum Epoca de Aur, regizor Cristian Mungiu - (secvenţa cu tăierea porcului, unde are rol de pensionar) şi Ultimul corupt din România, regizor Sergiu Nicolaescu.

Cum a început aventura sa cu teatrul 

“Încă din clasele elementare mă duceam la circul <<Berna>>, iar când ajungeam acasă seara începeam şi eu să fac ce făceau angajaţii circului. Apoi îmi luasem şi eu un fel de vuvuzea şi mă urcam pe acoperiş şi strigam: <<>Oameni buni, lume, lume. Veniţi la circ!>> Îmi făcusem o cortină şi făceam năzbâtii. După aceea, în şcoală am jucat într-un spectacol în cadrul festivalului I.L. Caragiale şi am fost repartizat într-un rol <<Marele fluviu îşi adună apele>>. Aşa m-am îndrăgostit de teatru”, îşi aduce aminte maestrul George Buică.

Copilăria şi-a făcut-o la Giurgiu. După ce a terminat şcoala a plecat la Brăila, unde a intrat în corpul de ansamblu al Teatrului “Maria Filotti”. După aceea a intrat la Şcoala Populară de Arte din Brăila, unde îl avea profesor pe Niki Carantino, marele ziarist şi critic de artă. După aceea s-a dus la Bucureşti, unde a reînceput Şcoala de Arte şi a intrat în trupa de teatru a Casei Centrale a Armatei. De la Bucureşti a primit repartiţie la Găeşti, unde a jucat în echipa de teatru a Casei de Cultură. După Găeşti a sosit la Târgovişte, unde a intrat în trupa Teatrului Casei de Cultură, jucând în mai multe spectacole. 

“Am creat Teatrul Popular Tony Bulandra. Ulterior am pus umărul la înfiinţarea Teatrului Tony Bulandra, unde deschiderea acestui teatru a fost cu Spectacolul Don Quijote, în regia lui Mihai Ranin, unde am avut un succes formidabil. Am jucat rolul lui Sancho Pantza. Am mai avut piese memorabile: D-ale Carnavalului, Crăcănel”. 

Cum a fost aplaudat 17 minute în continuu 

Deşi îi plăceau comediile, a “rupt” sala cu o dramă. “Îmi plăcea foarte mult să joc în comedii şi aveam şi priză la comedii, dar regizorii m-au abătut de la comedie. Îmi aduc aminte că am jucat o dramă tulburătoare la Casa Centrală a Armatei, spectacolul Ecaterina Teodoroiu, eu fiind fratele ei. În timpul spectacolului când ea moare şi o învăluie cu drapelul României, eu fiind fratele ei, fiind impresionat, trăind clipa, mă uitam în sală şi am văzut o femeie că îşi ducea batista la nas. Asta m-a impresionat, a început să îmi curgă o lacrimă şi încă una şi am plâns de-a binelea. Am rupt sala, nu vă spun. O mare satisfacţie am avut la Târgovişte, la premiera spectacolului “Tacâmuri de Pui”. După ce am terminat spectacolul am primit aplauze peste 17 minute în continuu. A fost extraordinar”, îşi aduce aminte actorul.

Viaţa de artist e foarte epuizantă, spune el. “E o muncă ce te dărâmă. Eu după ce jucam Don Quijote, plângeam pe scenă la un monolog, apoi trebuia să sar, să mă zbengui, să fac circăreală în secunda următoare. Când plecam acasă eram frânt de obosit. La D-ale carnavalului, la sfârşitul spectacolului, storceam cămaşa de transpiraţie de pe mine. Eram fleaşcă”.

A jucat în numeroase piese la Târgovişte, printre care „Păcală”, „A III-a ţeapă”, „În căutarea sensului pierdut”, „Miu Cobiu”, „Serenade din trecut” iar la Teatrul profesionist Tony Bulandra a jucat în „Zborul”, „Amicii”, „Don Quijote” şi joacă în continuare în „Visul unei nopţi de vară”, „Romeo şi Julieta” şi „Miro, aceasta este culoarea visurilor mele”. „Dintre toate acestea, un rol foarte drag mie, în opereta „Ana Lugojana”, rolul lui Tony, în regia lui Octav Enigărescu şi de asemenea, un rol de care m-am ataşat foarte mult, Sancho Panza din „Don Quijote” de la Tony Bulandra”, povesteşte Buică. 
 

Aventura de pe micile ecrane  

George Buică este un “abonat” la serialele de succes de la Tv. A avut apariţii la Pro TV (serialul „La Bloc” şi "Las Fierbinţi "), Prima TV („Cronica Cârcotaşilor”, „Nimeni nu-i perfect”), TVR1 (Liberty Bingo).

În 2014, George Buică a interpretat rolul oşteanului lui Ştefan cel mare în spotul prin care Asociaţia Prodemocraţia îi îndemna pe români să iasă la vot.

Bunicuţul de la LIDL

Ultima “ispravă” a lui George Buică a fost apariţia într-o reclamă difuzată pe toate posturile de televiziune în perioada sărbătorilor de iarnă. 

“Nu pot ieşi pe stradă că mă opreşte lumea şi îmi spun că m-au văzut la televizor şi mă felicită că am joc bine la TV. Până şi popa care vine cu botezul mă întreabă de ce nu mai joc teatru, dar vremurile s-au schimbat. La sugestia lui Ştefan Ştefănescu aş vrea să facem scriem o lucrare care înglobeze istoria teatrului târgoviştean”.

Chiar dacă a umblat mult prin ţară, se consideră târgoviştean pentru că aici şi-a întemeiat familia şi a locuit cea mai mare parte din viaţă. “La Târgovişte vreau să mor. Aşa cum spunea Tudor Gheorghe, aici vreau să îmi închei socoteala cu viaţa”.