Câte posturi ţineau valahii pe an şi ce rânduieli aveau preoţii pe vremea domnitorului Constantin Brâncoveanu

Cele 7 Taine se deosebesc puţin de cele ale catolicilor spune del Chiaro

Valahii ţineau în trecut doar patru posturi pe an. Cele mai mari posturi, ca şi în zilele noastre, erau Posturile Crăciunului şi Postul Paştelui, care ţinea 40 de zile.

Secretar pentru limbile apusene al domintorului Constantin Brâncoveanu, florentinul Anton Maria Del Chiaro ne-a lăsat una dintre cele mai amănunţite descrieri despre trecut Ţării Româneşti. Secretarul Del Chiaro a scris opul “Istoria delle moderne rivoluzioni della Valachia con la descrizione del paese, natura, costumi, riti e religioni degli Abitanti” (Venetia, 1718), în care vorbeşte şi despre obiceiurile creştine al valahilor.

“Postul cel mare numit “Păresime”, ţinea 40 zile iar postul Sf. Petru, care începe după Duminica Sfintei Treimi nu are zile fixe de calendar. În acest post se poate mânca peşte, afară de Mercuri şi Vineri, exceptând ziua de Sft. Ion Botezătorul dacă cade în una din aceste 2 zile. Al treilea post e cel al Adormirii Prea Curatei şi ţine 14 zile, fără mâncăruri de peşte, exceptând ziua Schimbării la Faţă. Preoţii franciscani, ca şi mulţi catolici din Valahia, Bulgaria şi Transilvania, păzesc postul acestor 14 zile, împreună cu ortodocşii. În sfărşit, al patrulea post e cel înaintea Crăciunului, de 40 zile, când se mănâncă peşte, afară de Mercuri şi Vineri, exceptând însă sărbătorile Sft. Neculai şi Sft, Spiridon. De ajunul Crăciunului ca şi al Bobotezei, alte posturi, când se mănâncă o singură dată, sară, târziu, dar fără peşte. De asemenea mai sunt alte 2 zile, în care se abţine şi de la peşte cu sânge, adică în 29 August, Tăerea Capului Sft. Ion şi în 14 Septembrie, înălţarea Sft. Cruci”, precizează del Chiaro.

În schimb, secretrul italian nota că ortodoxii, deci şi valahii, spre deosebire de catolici, au multe zile când consumă carne, “din ziua Crăciunului până în ajunul Bobotezei”. 

De asemenea, del Chiaro mai notează că demnităţile eclasiastice pot fi ocupate numai de preoţi călugăriţi. Preoţii se pot însura, dar numai ce soţia lor a murit. “Mirenii rămaşi văduvi după a doua căsătorie, cu greu capătă dispensă pentru o a treia. În mănăstirile de călugări, nu e oprită intrarea femeilor. În cele de călugăriţe nu sunt ca la catolici, fete tinere, ci femei vrâstnice, care, rămase văduve, se retrag la mănăstiri şi pot ieşi când vor, fie pentru interese proprii sau ale mănăstirei. În caz de delicte grave se taie părul călugărului care e exclus din tagma monastecă”, spune italianul.

Deosebirile celor 7 taine între orodocşi şi catolici

Cele 7 Taine se deosebesc puţin de cele ale catolicilor. Botezul se face, cufundându-se de 3 ori şi pomenindu-se de fiecare dată câte un nume din Sfânta Treime, la care asistenţa răspunde “Amin”.

“Mituirea se face şi de către preoţii obicinuiţi, dar cu autorizarea Patriarhului care prepară Uleiul Sfânt, cu mare solemnitate, pe care îl împarte apoi bisericilor. Sfânta împărtăşanie pentru tot anul nu se face decât în dimineaţa Joiei Sfinte, iar prescurile anului trecut se dau celor ce se împărtăşesc în acea zi. Spovedania se face în picioare şi nu în genunchi ca la catolici; după spovedanie, credinciosul dă confesorului o sumă, după puterea pungii, şi împarte pomeni la săraci”, mai notează secretarul domnitorului Constantin Brâncoveanu.