INTERVIU. Adrian Oprea: "Cei mai mulţi bani i-am câştigat la Mioveni. Nu pot uita perioada când la Chindia jucam fără prime, doar pe salariu"

FOTO Adrian Oprea, primul din dreapta, alături de foştii colegi de la Chindia Târgovişte, Caibăr şi Ciolcă la masă, într-un cantonament la Hotel Peştera

Adrian Oprea s-a lăsat de vreo patru ani de fotbal şi a reuşit în viaţă. Arată bine, acelaşi limbaj elevat, acelaşi tip jovial, sociabil. "Mi-a prins bine că am jucat fotbal. Aşa m-am integrat la noul loc de muncă, unde am început de jos", a vorbit Adi pentru sportdambovitean.ro.

interviul de mai jos este unul extrem de interesant. Urmăriţi-l, e povestea unui băiat din Voineşti, căruia stelistul Pintili i-a rupt piciorul şi care a împărţit vestiarul cu atacantul naţionalei, Bogdan Stancu.

- De ce te-ai lăsat de fotbal?

- După accidentarea suferită în anul 2007, în prima etapă la meciul cu JIUL Petroşani de la Targovişte, a urmat o perioadă de recuperare de 9 luni atât la Târgoviste cu doamna Ecaterina Olteanu, cât şi la Câmpina cu prof. Mehedinţi. Recuperarea a decurs perfect, am început să joc din nou, dar nu la Chindia, ci la Viitorul Pucioasa, acolo unde Sică Bârdeş a avut încredere în mine, iar eu mi-am facut datoria marcând meci de meci. La un moment dat , lucrurile s-au shimbat din punct de vedere financiar, iar eu am decis să renunţ.

- Povesteşte-ne puţin faza de la meciul cu Jiul când te-ai accidentat...

- Era prima etapă, jucam la Târgovişte cu Jiul Petrosani. În min 37, la o lansare în adâncime către poarta Jiului fiind în duel umăr la umăr cu fundaşul Pintili, actualul stelist, şi încercând să câştig prim-planul , ne-am dezechilibrat. Eu am căzut primul, iar Pintili a picat pe piciorul meu stâng, provocându-mi dublă fractură de tibie şi peroneu. Ce a urmat, este greu de povestit , cert este că NICIODATĂ nu l-am acuzat pe Pintili de această accidentare a mea, pur şi simplu a fost GHINION.

- Urmăreşti acum fotbalul dâmboviţean? Cu cine ţii, cu Chindia sau cu FCM Târgovişte?

- Urmăresc doar din presa on-line, iar simpatia mea se împarte între cele două echipa damboviţene.

- Cum ţi s-a părut Zotic ca şi patron?

- Domnul Zotic este un personaj aparte,dar pe lângă faptul că iubeşte fotbalul şi investeşte destul de mulţi bani în acest sport, în cazul meu ,după accidentare s-a comportat extraordinar sprijinindu-mă pe toată perioada contractului, chiar dacă recuperarea şi repausul au durat câteva luni.

- Pentru tine cine a fost cel mai bun preşedinte sau patron cu care ai lucrat?

- Am colaborat bine cu toţi patronii pentru care am jucat.

- Mai ţii legătura cu foştii colegi de la fotbal? Cu cine?

- Îmi face mare plăcere să reîntâlnesc foştii colegi, atât cu cei din judeţ cât şi cu cei din ţară.

- De retrogradarea Chindiei ce părere ai? De ce s-a ajuns aici?

- Cred că retrogradarea Chindiei trebuie pusă pe seama neîncrederii în jucătorii localnici. Atunci când la echipă aduci fotbalişti din alte părţi, aceştia joacă doar pentru bani şi se gândesc prea puţin la istoria şi tradiţia acelei echipe.

- Care au fost cei mai mulţi bani câştigaţi din fotbal? Dar cea mai neagră perioadă din punct de vedere financiar?

- Un an foarte bun financiar a fost acela când am jucat la Dacia Mioveni, totul culminând cu promovarea la sfârşitul sezonului în divizia A. Nu pot uita aceea perioadă când jucam la Chindia în divizia C, iar echipa juca fără prime, doar pe salariu.

- Un mesaj pentru suporterii fotbalului dâmboviţean care este?

- Le transmit să revină la stadion, să creadă în jucătorii localnici, pentru că numai cu sprijinul lor se mai poate construi o nouă echipă competitivă care să reprezinte ceva în fotbalul românesc.