Zece construcţii antice uimitoare: unde se află Tiwanaku, capitala celor mai importanţi precursori ai Imperiului Inca
0Clădirile cu zeci sau sute de etaje sau cu arhitecturi care mai de care ieşite din comun ne atrag atenţia tuturor, însă uităm adesea de vechile clădiri istorice care păreau imposibil de a fi construite de populaţiile primitive. În cele ce urmează vă vom prezenta 10 construcţii antice uimitoare ce nu sunt însă foarte cunoscute.
10) Pueblo Bonito (Statele Unite ale Americii): Situat în nord – vestul statului american New Mexico, Pueblo Bonito este cel mai mare şi cel mai cunoscut sat construit de strămoşii populaţiei Pueblo. Construcţia satului a început în prima parte a secolului al X-lea şi a continuat timp de aproape 180 de ani, ajungând să atingă un nivel maxim de circa 800 de camere separate, cu unele clădiri ce aveau mai mult de cinci etaje.
Acest sat a fost descoperit în anul 1849 de către locotenentul american James Simpson şi ghidul său Carravahal. De atunci, Pueblo Bonito a devenit una dintre cele mai excavate ruine din sud – vestul Statelor Unite ale Americii. O parte din camere au fost deteriorate când o bucată din stânca din spatele satului s-a prăbuşit. În spatele ruinelor satului Pueblo Bonito se află un set de petroglife, ce prezintă creaturi misterioase cu şase picioare, desene ce au fost realizate undeva la sfârşitul secolului al X-lea sau la începutul veacului al XI-lea.
9) Catalhoyuk (Turcia): descoperit în partea de sud a Turciei, oraşul Catalhoyuk se pare că ar fi existat între anii 7500 şi 5700 î.Hr. Acesta a fost construit de o populaţie neolitică rămasă necunoscută, despre care se crede că ar fi fost extrem de avansată. Arheologul britanic James Mellaart face săpături în zona respectivă încă de la sfârşitul anilor ’50, după ce site-ul arheologic a fost descoperit.
Ruinele Catalhoyuk. FOTO www.khanacademy.org
O serie de elemente interesante au fost găsite la Catalhoyuk, respectiv cea mai veche hartă şi unele dintre cele mai excepţionale pumnale văzute vreodată din acea perioadă. Casele din Catalhoyuk sunt mai deosebite. Acestea nu au uşă, iar interiorul lor să pătrundea de pe acoperiş, cu ajutorul unei scări. De asemenea, morţii par să fi fost îngropaţi sub podelele locuinţelor. Cu toate acestea, se presupune că trupurile celor decedaţi erau lăsate în aer liber pentru un timp, înainte de a fi îngropate în interior.
8) Locmariaquer (Franţa): situată în regiunea franceză Bretania, Locmariaquer este o comună în care au fost descoperiţi cei mai mari megaliţi preistorici din Europa. Construite în jurul anilor 4500 î.Hr., grupul de pietre de la Locmariaquer conţine unul dintre cel mai mare megalit, cu o lungime de 21 de metri şi o greutate de circa 250 de tone.
Această piatră este formată dintr-o singură bucată şi a fost transportată dintr-o carieră aflată la o distanţă de 10 kilometri. Nu se ştie exact cum a fost transportată, însă se presupune că ori a plutit pe un canal din apropiere ori a fost mutată folosindu-se nişte buşteni pe post de şine de lemn. Scopul acestui site nu este cunoscut, deşi există un dolmen (monument funerar megalitic) situat în zonă.
7) Coloşii lui Memnon (Egipt): construiţi ca un monument dedicat Faraonului Amenhotep III şi plasat în faţa templului său distrus, Coloşii lui Memnon sunt o pereche de statui, ce au o înăţime de aproape 23 de metri. Statuile îl reprezintă pe Amenhotep III, însă în stâncile din care au fost realizate există şi reliefuri ale soţiei, fiicei şi mamei sale. Statuile sunt numite după Memnon, un erou al războiului troian, nepotul lui Eos, zeiţa zorilor.
Coloşii lui Memnon. FOTO www.superegipt.ro
După ce statuile au fost afectate de un cutremur, una dintre ele a început dimineaţa să scoată un zgomot asemnănător unui clopot, probabil din cauza temperaturilor foarte mari. Acest zgomot a fost considerat de egipteni un semn de la zei. În prezent, sunetul nu mai poate fi auzit pentru că împăratul roman Septimius a oprit accidental zgomotul când a reparat statuile în anul 199.
6) Coloana lui Pompei (Egipt): monumentul a fost înălţat din ordinul împăratului roman Diocleţian, după ce a suprimat o revoltă din Alexandria, însă s-a considerat în mod eronat că ar fi fost comandat de către liderul roman Pompei. Cu toate acestea, la baza pilonului se poate observa o inscripţie clară în care se arată că monumentul a fost construit de locuitorii din Alexandria în onoarea lui Diocleţian. Confuzia se pare că ar fi apărut de la o legendă conform căreia după moartea lui Pompei, capul său a fost pus într-un borcan funerar ce a fost plasat în vârful coloanei.
Cu o înălţime de peste 27 de metri, Coloana lui Pompei a fost construit în secolul IV. Acest pilon a făcut parte din Templul lui Serapis, un templu roman dedicat zeului egiptean, ce în prezent este doar ruine.
5) Dolmenele Menga (Spania): datând din jurul anului 2000 î.Hr., Dolmenele Menga se află în sudul Spaniei şi reprezintă practic teren mare de înmormântare. Acestea sunt formate dintr-un număr mare de camere ce au fost create prin plasarea de pietre extrem de grele, una lângă alta. Pereţii, acoperişul, care este alcătuit din patru piese individuale, precum şi stâlpii sunt realizaţi din aceeaşi rocă.
În ceea ce priveşte numele, legenda spune că o femeie pe nume Menga, ce suferea de lepră, s-a refugiat în interiorul acestui dolmen, după ce soţul ei a decedat.
Arheologii consideră că acest dolemn ar fi cea mai mare astfel de structură din Europa, în interior fiind găsite sute de schelete. Cu toate acestea, identitatea constructorilor a rămas un mister până în prezent. Acest site a fost pus pe lista patrimoniului mondial UNESCO la data de 15 iulie 2016.
4) Quirigua (Guatemala): construit şi finalizat de mayaşi undeva între anii 200 şi 800, site-ul arheologic Quirigua conţine o serie de exemple ilustrative de arhitectură mayaşă, precum şi unul dintre cele mai mari monumente sculptate în piatră. Având numele de Stela E, monumentul cântăreşte 65 de tone şi a fost construit pentru a comemora trecerea timpului sau alte evenimente importante.
Quirigua. FOTO www.wikipedia.org
Arhitectul englez Frederick Catherwood a fost primul european ce a văzut site-ul Quirigua, de atunci şi până în prezent având loc mai multe săpături în zonă. Scriitorul Aldous Huxley a vizitat şi el ruinele din Guatemala, scriind despre monumentul Stela E că este „un triumf al omului asupra timpului şi materiei şi triumful timpului şi materiei asupra omului”.
3) Dur Sharrukin (Irak): tradus ca „Cetatea lui Sargon” sau „Fortul Sargon”, Dur Sharrukin a fost construit de aserieni undeva între 717 şi 707 î.Hr. în partea de nord a Irakului. Oraşul se întindea pe 2,6 kilometri pătraţi şi conţinea Templul Nabu, dedicat zeului vegetaţiei, precum şi un palat regal. Cu toate acestea, cel mai interesant artefact recuperat din ruinele oraşului este Taurul asirian, un monument din piatră despre care se estimează că ar cântări aproape 40 de tone. Acesta este cel mai mare taur, de orice formă, din istoria omenirii.
Dur Sharrukin a fost pentru prima dată excavat în anul 1843 de către consulul francez Paul – Emile Botta. Expediţiile ulterioare au dus la o serie de noi descoperiri. Oraşul în sine a fost părăsit la scurt timp după ce a fost construit, deoarece regele asirian Sargon al II-lea a fost ucis în luptă.
2) Hagar Qim (Malta): templul Hagar Qim a fost construit de o cultură necunoscută între 3200 şi 2500 î.Hr. Această populaţie a dispărut ca urmare a foametei sau a unui dezastru natural, lăsând în urmă prea puţine detalii pentru a putea fi identificată.
Hagar Qim. FOTO www.magalithicodyssey.com
Declarat a fi unul dintre cel mai timpuriu exemplu de credinţă religioasă, templul de la Hagar Qim conţine mai multe statui ale zeiţei dragostei, frumuseţii şi fertilităţii cunoscută sub numele de Venus, o parte dintre ele fiind acum expuse la Muzeul Naţional de Arheologie din Valetta.
1) Tiwanaku (Bolivia): capitala preistorică a culturii Tiwanaku, oraşul Tiwanaku este situat pe malul lacului Titicaca din Bolivia. Construit iniţial ca un mic sat, oraşul s-a dezvoltat mai târziu, între 400 şi 900, devenind una ditnre cele mai mari structuri de piatră din America de Sud. Oraşul era pustiu în jurul anului 1000, cel mai probabil din cauza inundaţiilor. Cultura incaşă a cucerit civilizaţia Tiwanaku, acest oraş fiind considerat a fi punctul de origine al omenirii.
Peste un milion de oameni ar fi putut trăi în interiorul oraşului Tiwanaku. Acesta a fost abandonat până în anul 1876, când a fost redescoperit de arheologul american Efraim George Squier. În anul 2000, Tiwanaku a fost înscris în patrimoniul mondial UNESCO.
Alte ştiri pe această temă:
Cum arăta Roma antică în anul 320: uimitoarea reconstrucţie 3D a oraşului - tur virtual FOTO VIDEO
Se încarcă comentariile...
