EXCLUSIV VIDEO Fata din Suceava care a adus fericire pe toată planeta. Cele 15 secrete ale vieţii

EXCLUSIV VIDEO Fata din Suceava care a adus fericire pe toată planeta. Cele 15 secrete ale vieţii

Luminiţa Daniela Saviuc - Purpose Fairy sau scopul de a fi fericit păstrându-ţi inocenţa FOTO Arhivă L.D.S.

Luminiţa Daniela Saviuc, o româncă de 29 ani, a cucerit lumea prin talentul său motivaţional. Articolul său „15 lucruri la care trebuie să renunţi pentru a fi fericit“ publicat de Huffington Post a devenit cel mai citit material de dezvoltare personală, fiind distribuit pe Internet de 1,2 milioane de ori.

În aprilie 2012, celebra platformă media americană Huffington Post publica articolul motivaţional „15 lucruri la care trebuie să renunţi pentru a fi fericit“, semnat de cineva intitulat Purpose Fairy. Începutul textului era promiţător: „Te ţii cu dinţii de atât de multe lucruri care îţi cauzează durere, stres şi suferinţă. Vei învăţa cum să renunţi la ele şi vei îmbrăţişa schimbarea“.

Lista celor 15 lucruri a fost pentru cititori din întreaga lume declicul eliberator. Articolul a fost distribuit de peste 1,2 milioane de ori, iar Purpose Fairy, românca Luminiţa Daniela Saviuc, a devenit autorul celui mai citit material motivaţional din lume.

„Nu am crezut niciodată că eu aş putea să creez ceva atât de frumos. Toate aceste 15 lucruri sunt chestiuni la care eu personal a trebuit să învăţ să renunţ pentru a mă regăsi. Încep să cred că articolul trebuia scris, lumea avea nevoie de el şi s-a întâmplat să îl scriu chiar eu“, zâmbeşte Luminiţa.  

Firesc, învăţăturile cele mai grele provin dintr-o experienţă personală, de regulă dureroasă, precum zgârietura cochiliei din care se naşte mărgăritarul. Pentru Luminiţa, experienţa definitorie a fost copilăria marcată de un tată abuziv.

„Am crescut într-un mediu foarte toxic şi plin de violenţă, iar această violenţă a încetat în momentul în care tata a murit. Aveam 12 ani, eram în clasa a 5-a şi îmi aduc aminte şi acum cât de liberă m-am simţit. Cred că tatăl meu era o persoană foarte nefericită. Nu a ştiut să îşi rezolve dramele personale, nu a ştiut cum să-şi vindece rănile interioare. Aşa că a început să proiecteze asupra propriei lui familii tot ce era mai urât din el“, explică ea.

Descoperirea

Luminiţa Daniela Saviuc a studiat Arta primii 12 ani de şcoală, apoi am ajuns sa studiez Economia şi Psihologia. „În 2007 am plecat în SUA, unde am locuit pentru 3 ani. Acolo am cunoscut pentru prima dată oameni care m-au influenţat. Danny şi Lecsy, managerul şi supervisorul meu, au fost primele persoane care m-au făcut să înţeleg că fiecare din noi are ceva foarte frumos şi dacă ne dorim cu adevărat, putem să ne trăim viaţa într-un mod foarte fericit“, mărturiseşte ea.

Danny i-a dat să citească cartea „The 7 Habits of Highly Effective People“, care i-a dezvăluit lumea dezvoltării personale. În 2010 a început să scrie la blogul personal şi aşa a descoperit Mindvalley, companie la care a lucrat din 2011 până în 2013 şi al cărui lider, Vishen Lakhiani, i-a devenit mentor.

În 2012 venea prima confruntare directă cu publicul. Se întâmpla în faţa unei audienţe de peste 100 de persoane, în Thailanda. A urmat apariţia la Zentrepreneur în faţa a 100 de oameni de afaceri, apoi discursul de la Awesomeness Fest de la Punta Cana, în Republica Dominicană (2013), în faţa unui public de 350 de oameni. Desculţă, cu o rochie ca de păpuşă şi cu părul despletit, Luminiţa le-a vorbit oamenilor despre cum să transforme rănile în înţelepciune. Preţ de 15 minute, asistenţa a ascultat-o captivată pe tânăra din România, care le-a povestit detaşată cum a trecut peste abuzurile suferite şi cum şi-a iertat agresorul - gest fără de care nu s-ar fi putut dedica progresului personal.

„O minte curată e tot ce ai nevoie pentru a crea o viaţă frumoasă şi fericită. Dacă faci curăţenie în gânduri şi daca reuşeşti să creezi doar gânduri care să te ajute să creşti şi să te iubeşti pe tine, o să ai o viaţă foarte frumoasă şi foarte fericită. S-a dovedit ştiinţific că avem 60.000 de gânduri pe zi şi că 75% din aceste gânduri sunt negative şi se repetă... Cum am putea fi fericiţi în aceste condiţii?“, arată Luminiţa.

În timp ce învăţăturile ei fac înconjurul Internetului, iar utilizatorii telefoniei mobile primesc sfaturile sale printr-o aplicaţie specială, Luminiţa şi-a luat răgazul de a reveni acasă, la Suceava, pentru a-şi scrie cartea. „Am simţit că aici ar fi locul ideal, să îmi scriu cartea în linişte. Cred că românii sunt nişte oameni foarte frumoşi, foarte deştepţi. Un lucru fascinant se întâmplă în momentul în care noi ne schimbăm modul de gândire şi percepţia despre noi înşine. Atunci şi lumea din jur se va schimba odată cu noi. E magic! Cum spunem noi în România: «Vorba dulce mult aduce», nu?“, zâmbeşte Luminiţa.




INTERVIU: „O minte curată generează o viaţă frumoasă şi fericită

-    Ştim foarte puţin despre tine, deşi deţii deja un record mondial în mediul virtual. Ai scris cel mai citit articol despre dezvoltare personală, cu peste 1,2 milioane de share-uri pe internet. Cine este românca Luminiţa Daniela Saviuc?

Mereu mi s-a părut puţin dificil să răspund la întrebarea asta, din simplul motiv că eu personal mă identific cu foarte multe lucruri, dar în acelaşi timp sunt conştientă că cine sunt eu nu are nici o legătură cu aceste lucruri. Unul dintre cele 15 lucruri menţionate în articolul meu este etichetarea şi cred că dacă aş spune că sunt X şi Y m-aş limita şi aş lăsa în urmă multe alte lucruri în care mă regăsesc... Cred că răspunsul ar fi că sunt şi atât.

-    Descrie-ne mediul în care te-ai format.

Primii 12 ani au fost foarte dureroşi din cauza modului in care tatăl meu m-a tratat. Cred că era o persoană foarte nefericită şi pentru că nu a ştiut cum să îşi rezolve propriile lui drame personale şi pentru că nu a ştiut cum să-şi vindece rănile interioare, a început să proiecteze asupra propriei lui familiei tot ce era mai urât în el. Am crescut într-un mediu foarte toxic şi plin de violenţă şi această violenţă a încetat în momentul în care tata a murit... A murit când aveam 12 ani. Eram în clasa a 5-a şi îmi aduc aminte şi acum cât de liberă m-am simţit. Am trăit în frică foarte mulţi ani şi chiar dacă violenţa şi abuzul fizic şi psihic au încetat odată cu moartea lui, pentru că erau atât de multe răni nevindecate din cauza trecutului, am continuat să sufăr şi am continuat să trăiesc în frică pentru încă foarte mulţi ani...

-    Care sunt oamenii care te-au marcat şi care sunt cei care te-au influenţat?

De marcat m-au marcat foarte multe persoane în copilărie şi nu numai, dar fără îndoială tata e pe primul loc. Am interacţionat cu foarte mulţi oameni răutăcioşi de-a lungul vieţii şi când nu ştii cine eşti cu adevărat, e foarte uşor să permiţi celor din jur să te facă să crezi că tu eşti cine spun ei că eşti şi că valoarea ta ţi-o dau ei. Şi eu am căzut în capcana asta şi, din această cauză, am permis foarte multor persoane să mă marcheze şi să mă facă să mă simt mică şi deloc valoroasă.

În 2007 am plecat în SUA, unde am locuit pentru 3 ani, şi acolo am cunoscut pentru prima dată oameni care m-au influenţat. Danny şi Lecsy... Managerul şi supervisorul meu au fost primele persoane care m-au făcut să înţeleg că este ceva foarte frumos în fiecare din noi şi că, dacă ne dorim cu adevărat, putem să ne trăim viaţa într-un mod foarte frumos şi fericit. A continuat cu Vishen Lakhiani, liderul companiei pentru care am lucrat în ultimii 2 ani şi Amir Ahmad Nasr, coleg la Mindvalley şi un foarte bun prieten.

-    Cum ţi-ai descrie călătoria personală? A fost sinuoasă? Te-a dus acolo unde trebuie?

A fost foarte sinuoasă... Cu siguranţă, simt că sunt exact unde trebuie să fiu şi că merg exact unde trebuie să merg.


 

 - De ce te-ai îndreptat spre discurs motivaţional?

Cred că era un pas necesar. Dacă nu creşti, dacă nu te dezvolţi, stagnezi şi iar stagnezi, esti ca şi mort, chiar dacă inima ta încă bate. În 2007, managerul meu Danny mi-a dat să citesc o carte, The 7 Habits of Highly Effective People, şi asa a început totul. Nici nu ştiam de lumea asta până când nu am citit cartea respectivă. Parcă o parte din mine care dormea de foarte mult timp a fost trezită de cartea respectivă şi mă bucur că nu a mai vrut să doarmă şi m-a forţat să îmi schimb gândirea şi modul de viaţă pentru a deveni persoana care sunt astăzi.

- Alegerile au determinat parcursul sau parcursul a născut alegerile?

Ambele. Mă gândesc că în primii ani de viaţă a fost parcursul. Când tata era în viaţă eram mult prea mică să fac propriile alegeri, deşi dacă stau bine să mă gândesc realizez că şi atunci, chiar dacă eram atât de mică, făceam foarte multe alegeri care au avut un impact asupra mea mai târziu... Iar după ce el a murit, au fost tot mai multe alegeri....

- Au fost rele necesare, printre obstacolele întâlnite în cale?

Cu siguranţă. Chiar dacă tata a fost ce mulţi ar eticheta ca un tiran, realizez că majoritatea lecţiilor de viaţă pe care le-am învăţat, le-am învăţat de la el. Au fost lecţii pe care le-am învăţat într-un mod brutal, dar le-am învăţat şi mă bucur că nu am lăsat traumele trecutului să mă ţină pe loc şi să mă facă să fiu un om poluat de ură, negativitate şi regrete.

- Te-au îmbogăţit greutăţile, te-au călit?

M-au îmbogăţit, m-au călit şi m-au făcut să realizez că nu sunt victime a ceea ce ni se întâmplă decât dacă alegem să credem asta. Dacă începem să ne identificăm cu toate lucrurile oribile care ni se întâmpla, da, atunci suntem victimele acelor experienţe şi ca rezultat viaţa devine foarte tristă şi dureroasă.

- Care a fost gândul pe care l-ai avut permanent în minte?

Pentru foarte mult timp am crezut că era ceva în neregulă cu mine. M-am văzut ca fiind o victimă şi când tu te vezi ca o victimă, lumea din jur te trateaza ca pe o victimă.

- Ai avut senzaţia că toate se întâmplă cu un rost?

E foarte greu să te gândeşti că suferinţa are vreun rost şi pentru mai bine de 25 de ani nu am putut să văd rostul în ceea ce mi se întâmpla... Mi-a trebuit ceva timp până când să înţeleg că da, totul se întâmplă cu un motiv şi dacă începi să accepţi şi să înveţi din fiecare experienţă pe care viaţa ţi-o trimite, viaţa ta va deveni tot mai frumoasă şi mai frumoasă.


-    Iluminarea, revelaţia când a venit?

Iluminarea încă nu a venit, nu în totalitate cel puţin. Am avut multe revelaţii şi cred că în timp, punându-le pe toate cap la cap am reuşit să formez o revelatie mai mare, dacă pot să spun aşa.

-    Care a fost experienţa-cheie? A fost un cumul, a fost un semnal?

Cred că am început să mă trezesc la realitate în momentul în care mi-am dat seama că fericirea mea nu depinde de o anumită persoană - fostul meu prieten. Am fost împreună aproape 10 ani şi chiar dacă relaţia noastră s-a cam sfârşit după primii 3 ani, ne-am chinuit unul pe celălalt pentru încă 7 ani. Relaţia cu el m-a învăţat foarte multe şi din multele experienţe dureroase pe care le-am avut cât timp am fost împreună, la un moment dat a venit şi experienţa-cheie. Eram foarte ataşată de el şi pentru că eu credeam că vom fi împreună până la adânci bătrâneţi, în momentul în care ne-am despărţit pentru prima oară, mi-am dat seama că sunt in pericol din simplul motiv că eu depind de el ca să fiu fericită şi că am nevoie de el să simt ca viaţa mea are un rost.

-    Şi aşa s-a născut Purpose Fairy. Care este semnificaţia numelui, de ce l-ai ales?

Ştii ce e interesant? Fostul meu prieten m-a ajutat cu numele. El a venit cu ideea. Eu sunt de părere că venim pe lume cu un dar anume, „a purpose to fulfill“, şi că numai dacă lucrăm cu acest dar şi numai dacă îl împărtăşim cu restul lumii, vom fi cu adevărat fericiţi. În cazul meu, ştiu cu siguranţă că darul meu e să înfrumuseţez lumea într-un mod sau altul. Fie că e în scris, fie că e prin pozele pe care le fac sau printr-o simplă conversaţie. Cu toţii avem un dar unic si frumos care vrea să fie împărtăşit cu restul lumii... şi de aici ideea de Purpose. Şi Fairy, pentru că eu una sunt o persoană foarte copilăroasă. Îmi place să râd, să visez, să mă joc i sa mă simt liberă precum un copil. Nu prea îmi plac regulile, limitele şi sunt de părere că este ceva magic în fiecare din noi... Şi cred că de aici numele. Îmbinarea inocenţei cu menirea vieţii. Totul începe în copilărie şi se încheie la bătrâneţe când te uiţi înapoi şi realizezi că ţi-ai îndeplinit scopul în viaţă şi că ai făcut-o într-un mod foarte inocent, unic şi frumos.

-    Glasul tău interior a devenit o voce puternică. Te miră acest lucru? Ce crezi că te-a ajutat să te remarci?

M-a mirat la început când nu ştiam încă cine sunt, dar acum nu mă mai miră. Am lucrat foarte mult la propria mea persoană. Am făcut atât de multă ordine şi curăţenie în viaţa mea şi mi-am promis eu mie să-mi trăiesc viaţa într-un mod autentic şi să fiu cine sunt eu şi nu cine vrea lumea să fiu. Şi cred că autenticitatea e ceva ce lumea apreciază.

Sunt de părere că în adancul sufletului suntem cu totii conectaţi şi dacă o persoană e autentică şi vrea cu adevarat să facă bine şi să înfrumuseţeze lumea, cei din jur vor fi atraşi de acea persoană din simplul motiv că se vor recunoaste pe ei înşişi în acea persoană. Suntem o oglindă şi când faci lucrurile cu iubire şi din dorinţa de a scoate la suprafaţă ce e mai frumos în oameni, cred că nu ai cum să nu fii apreciat. Şi modul în care eu scriu e foarte simplu. Ştii, Einstein are un citat în care spune că dacă nu poţi să explici lucrurile într-un mod simplu înseamnă că tu nici nu înţelegi despre ce vorbeşti. Şi cred că oamenii apreciază asta. Simplitatea şi modul în care comunic ce comunic şi faptul că eu îi încurajez în permanenţă să fie propriii lor stăpâni şi să nu caute iubire, fericire şi aprobare în jurul lor... Nu cred în idoli sau guru...

-    Ce reacţii primeşti de la audienţă?

Primesc reacţii de tot felul şi cu cât citesc mai multe mesaje, e-mailuri şi comentarii de la oameni, cu atât îmi dau seama cât de asemănători suntem cu toţii şi cum toată lumea vrea să se simtă iubită şi să trăiască o viaţă liniştită şi fericită.


- Vorbeşte-ne despre cartea la care scrii.

Momentan lucrez la prima mea carte, ce va fi publicată anul viitor. O scriu în limba engleză, dar ştiu că va fi tradusă în limba română la un moment dat şi asta mă bucură foarte mult. E o carte în care vorbesc despre călătoria mea personală, lecţiile pe care le-am învăţat... cum am trecut peste toate piedicile şi greutăţile vieţii şi împărtăşesc tot felul de modalităţi prin care fiecare dintre noi poate face la fel. E o carte despre cum să te eliberezi de tot ceea ce te ţine pe loc în viaţă şi cum să creezi o viaţă nouă, frumoasă şi mult mai fericită pentru tine şi cei dragi.

-    Recomandă-ne o metodă de meditaţie, poate chiar pe cea pe care tu o practici.

Datorită companiei la care am lucrat în ultimii 2 ani, Mindvalley, am avut acces la foarte multe meditaţii şi înca am şi îmi place să le diversific. Îmi place foarte mult să fac guided meditation... (nu stiu cum sa spun in română:) ) şi foarte mult îmi plac meditaţiile de la Kelly Howell: „Destiny- guided meditation“ şi „Prayer - guided imagery“ sunt două dintre preferatele mele. Mă joc cu Omvana App, unde ai tot felul de meditaţii, dar si cu Youtube.

-    Cum să facem efectiv meditaţie? Cum scăpăm de miliardele de gânduri care ne vin în minte inevitabil?

Dacă eşti la început şi nu ai mai meditat până acum, cred că cel mai bine ar fi sa incepi cu 5-10 minute pe zi. Îţi pui căştile în urechi şi cu muzica de relaxare stai în linişte. Tu cu gândurile tale. În momentul în care ai să faci asta, ai să simţi că mintea ta face mult mai mult zgomot ca de obicei... E normal. Important e să nu te opreşti şi în timp ai să observi că mintea începe să se liniştească şi ai să ai tot mai puţine gânduri. Şi cu cât e mai linişte în mintea ta, cu atât îţi va fi mai uşor să creezi propriile tale gânduri şi să te concentrezi pe lucrurile frumoase pe care vrei să le creezi.

-    Cum se ajunge la acea relaxare a minţii, astfel încât să rămânem focusaţi pe un singur lucru? Cum reuşeşti să-ţi goleşti complet mintea?

Cu cât meditezi tot mai mult, detaşat de propriile tale gânduri şi trăiri interiore, cu atât îţi va fi mai uşor să devii prezent şi să te concentrezi 100% pe ceea ce faci. Când simţi că mintea ta o ia razna, ca să revii în prezent şi să fii focusat 100% pe ceea ce faci, concentrează-te pe respiraţia ta. Controlează-ţi respiraţia şi asta te va ajuta. Dacă îţi calmezi respiraţia, îţi calmezi şi mintea... De asemeni, natura e un foarte bun profesor. Pe mine, natura mă ajută foarte mult să devin prezentă. Îmi place să mă uit la copaci, la stele, la lună, la soare... să observ păsările cum zboară... Natura te poate învăţa foarte multe şi cu cât petreci tot mai mult în natură, cu atât îţi va fi mai uşor să îţi goleşti mintea şi să fii prezent.

-    Recomandă-ne câteva cărţi şi câţiva autori pe care nu trebuie să-i ratăm.

Wayne Dyer e autorul meu preferat. Omul asta e incredibil. O persoană atât de frumoasă, autentică şi cu un suflet foarte frumos. Orice carte de la el vei citi cu siguranţă îţi va plăcea. Apoi este Viktor Frankl cu „Man’s Search For Meaning“ şi Eckhart Tolle cu „Puterea Prezentului“. O carte extraordinară pentru cei care sunt pregătiţi să o citească. Apoi orice carte de la Brene Brown, Don Miguel Ruiz, Deepak Chopra, Bruce Lipton, Neville Goddard, Marianne Williamson, Louise Hay...

-    Spune-ne 10 reguli de viaţă esenţiale, ca să înţelegem cum ne putem schimba.

1.    Purifică-ţi gândurile
2.    Asumă-ţi 100% responsabilitate pentru propria ta viaţă
3.    Renunţă la tot ce e toxic în viaţa ta - gânduri, idei, prietenii, obiceiuri, oameni, etc.
4.    Fii bun cu tine însăţi ca să poţi fi bun şi cu cei din jur
5.    Apreciază fiecare experienţă şi fiecare persoană care vine în viaţa ta, bună sau rea
6.    Construieşte-ti viaţa nu pe baza a ce ai trăit în trecut, ci pe baza a ce vrei să trăieşti în viitor.
7.    Foloseşte-ţi imaginaţia şi îndrăzneşte să visezi. Trăieşte-ţi viaţa ca şi cum nu ar exista limite.
8.    Petrece mai mult timp în natură
9.    Fii autentic. Fii vulnerabil. Ai încredere în tine. Trăieşte-ti viaţa după propriile tale reguli, nu după regulile învechite ale celor din jur.
10.     Renunţă la frică şi permite-i iubirii să-i ia locul.


 

-    Explică-ne ce înseamnă pentru tine sintagma „Gândul e sămânţa realităţii“. Care este sensul de influenţă: gând-realitate sau realitate-gând? Este reciproc?

În cartea intitulată „The Biology of Belief“, Bruce Lipton spune că 95% din viaţa noastră e controlată de inconştient şi 5% de conştient. Din momentul conceperii noastre şi până la vârsta de 6-7 ani, spune Bruce Lipton, noi suntem ca o sugativă. Atenţi la tot ce se întâmplă în jurul nostru, la tot ce vedem şi la tot ce auzim, absorbim totul în căpuşorul nostru. În primii noştri ani de viaţă, noi construim fundaţia pentru viaţa noastră. Nu putem spune că lucruri la care nu ne-am gândit apar din senin, pentru că noi nu ne putem aduce aminte totul. Nu avem acces la tot ce este în mintea noastră.

Cum văd eu lucrurile, gândurile noastre creează realitatea şi dacă nouă nu ne place ce vedem trebuie să ne uităm puţin în oglindă şi să ne dăm seama unde greşim şi ce trebuie schimbat. Am trăit mai bine de 25 de ani gândindu-mă că eu nu am control asupra vieţii mele şi că tot ce se întâmplă în lumea asta şi în viata mea e haotic. Şi atât timp cât am gândit aşa, aşa a fost. Nu suntem învăţaţi să ne purificăm gândurile. Majoritatea oamenilor nu au idee ce înseamnă lucrul acesta şi cât de important e să te concentrezi doar asupra lucrurilor pe care vrei să le ai în viaţa ta. Nu ne cunoaştem pe noi înşine. Habar nu avem cine suntem şi de ce suntem în stare şi din această cauză ne gândim că suntem victime şi că nu avem control asupra propriei noastre vieţi.

-    Ce rol are fiecare persoană întâlnită în viaţa noastră? Acel rol pe care îl lăsăm să aibă? Este predestinată această întâlnire?

Depinde cum privim lucrurile. Totul ţine de atitudinea noastră. Cartea mea preferată e Tao Te Ching, scrisa de Lao Tzu acum mai bine de 2500 de ani. Şi în aceasta carte frumoasă, el vorbeşte despre asta. Cum fiecare persoană, bună sau rea, îţi este ba profesor, ba student. Omul bun este profesorul omului rău şi omul rău este lecţia omului bun. Dacă reuşeşti să priveşti fiecare persoană care vine în viaţa ta, în acest mod, ai să ai foarte multe de câştigat şi ai să înţelegi că fiecare persoană, bună sau rea, are ceva să te înveţe :) Şi da, cred că fiecare persoană pe care o întâlneşti, o întâlneşti pentru că trebuie şi pentru că are o lecţie pentru tine... ceva ce tu trebuie să înveţi.

-    Ce caut eu în viaţa mea? Gândul apare când suntem aglomeraţi, sufocaţi, hărţuiţi de cotidian şi ne simţim copleşiţi. Cum ne facem loc în propria viaţă?

Ne facem loc făcându-ne loc... Renunţând la obiceiuri toxice ca bârfa sau la relaţii care nu duc nicăieri... Ne facem loc petrecând mai mult timp cu noi înşine. Lăsând puţin la o parte nevoia asta nebună de a ne plânge şi de a vorbi în permanenţă despre problemele noastre şi problemele cu care se confruntă toată planeta. Trebuie să învăţăm să trăim viaţa pentru noi şi nu pentru alţii şi trebuie să învăţăm să preţuim lucrurile simple, pentru că acolo vom reuşi să găsim liniştea şi pacea de care avem cu toţii nevoie...

- Ni s-a întâmplat de multe ori să constatăm că un rău se dovedeşte a fi un bine. Ce s-a schimbat: percepţia, cursul vieţii, momentul, noi?

Un lucru fascinant se întâmplă în momentul în care noi ne schimbăm modul de gândire... toată lumea parcă se schimba cu noi. Lumea din jur e oglinda noastră. Îi vedem pe cei din jur cum ne vedem pe noi înşine şi dacă noi ne schimbăm percepţia pe care o avem despre noi înşine, şi lumea din jur se va schimba odată cu noi. E magic!

-    Care trebuie să ne fie atitudinea în faţa răului care se manifestă prin oameni, prin atitudini de neînţeles, prin gesturi negative gratuite?

Este un citat de la Plato foarte frumos care vorbeşte despre asta: „Be kind, for everyone you meet is fighting a hard battle“. Dacă suntem răi cu alţii e pentru că suntem răi cu noi înşine. Când nu ştii cine eşti, încotro te îndrepţi şi când percepi lumea în care trăieşti ca fiind ostilă şi rea, stai în defensivă. Cauţi să te protejezi de rău şi cauţi să ataci. Toată lumea pare să fie inamicul tău, duşmanul tău... Şi e trist pentru că singurul nostru duşman suntem noi înşine şi luptându-ne cu alţii, noi ne luptăm cu propria noastra persoană.

Dacă te iubeşti pe tine însăţi şi dacă eşti împăcat cu propria ta persoană şi cu viaţa ta, indiferent de cât de mulţi oameni răi vei întâlni şi indiferent de cât de multe rele ţi se vor întâmpla, ai să ştii cum să le transformi în ceva bun.

E foarte important să accepţi ce ţi se întâmplă, să nu te împotriveşti răului pentru că luptând rău cu rău creezi mai mult rău. Şi e foarte important să cauţi să înveţi din tot ce ţi se întâmplă, pentru că dacă reuşeşti să faci asta, ai să devii o persoană foarte frumoasă, pe interior şi pe exterior, şi foarte înţeleaptă. Şi lumea are nevoie de oameni de genul acesta :)

-    Cât ne costă să fim buni, cât ne costă să fim răi?

Nu ne costă nimic să fim buni, dar ne costă foarte mult să fim răi. Cu cât suntem mai răi, cu atât devenim mai urâţi, pe interior şi pe exterior... Răutatea creează foarte mult stres, frică... şi ne îndepărtează unii de alţii. Nu ne costă nimic să fim buni şi de asta ar trebui să învăţăm să fim mai buni, cu noi şi cu lumea din jur. Am fi cu toţii mult mai fericiţi şi lumea în care trăim ar deveni şi ea mult mai frumoasă.

-    Cum să acceptăm că „facerea de bine“ ne aduce mai mult rău?

În momentul în care începem să ne asumăm responsabilitate pentru propriile noastre gânduri, trăiri interioare şi pentru propria noastră viaţă, cred că începem să înţelegem că „facerea de bine“ cu forţa ne face nouă rău în final...

Dar dacă oferi ceea ce ai de oferit cu drag şi dacă dai fără să aştepţi nimic înapoi, nu cred că vei avea nicio problemă în a face bine şi ai să continui să-l faci. Cred că aşteptările noastre şi nevoia de a primi înapoi altceva pentru ce am oferit este ceea ce ne aduce răul. Nu e binele făcut cel care aduce răul, ci aşteptările noastre.

Dacă vrei să faci cuiva un bine, fă-l pentru că aşa simţi şi nu pentru că aştepţi ca persoana respectivă să-ţi întoarcă „favoarea“. Şi dacă nu vrei să faci „bine“, nu-l face şi nu ai să mai ai motive de supărare. Eu când simt că vreau să ofer ceva cuiva, o fac pentru că aşa simt şi nu mă aştept să mi se ofere altceva în schimb. Dau pentru că vreau să dau şi nu pentru că aştept ca „fapta mea bună“ să-mi fie răsplătită.

-    Ce măsură trebuie să aplicăm în privinţa noastră, în primul rând? Să ne fim cei mai îngăduitori prieteni sau cei mai atenţi critici?

Cum spunem noi în România? Vorba dulce mult aduce, nu? Cu cât ne criticăm mai mult, cu atât devenim mai răutăcioşi şi în loc să ne concentrăm pe lucrurile frumoase pe care le facem, pe punctele noastre forte, ne concentram pe slăbiciunile noastre... Şi începem să ne îndoim de capacităţile noastre, începem să ne comparăm cu cei din jur şi în loc să ne trăim viaţa, stagnăm... Eu sunt cel mai mare critic al meu, dar învăţ să renunţ la critică şi să mă încurajez în tot ceea ce fac. Să vorbesc cu mine cum i-aş vorbi unui prieten foarte bun... Critica ne îndepărtează de noi şi de cei din jur, iar îngăduinţa, iubirea, aprecierile şi încurajările ne apropie.

-    Unde trebuie fixat standardul de evaluare? Cât de sus trebuie fixată stacheta evoluţiei?

Nu ştiu dacă este un punct anume până unde trebuie să evoluăm. Cred eu că important e să evoluăm fără a fi preocupaţi cât de repede o facem şi cât de departe vrem să ajungem... Important e să ne mişcăm, să îndrăznim să păşim în necunoscut şi să căutăm să fim azi mai buni decât eram ieri.

-    Trăim prin ceilalţi sau trăim pentru noi?

Totul începe cu noi. Trăim pentru noi, dar în acelaşi timp trăim şi prin ceilalţi... Suntem toţi o familie... Dacă mergi pe Lună şi te uiţi la planeta noastră îţi dai seama că suntem cu toţii o mare familie, uniţi, sau cel putin aşa ar trebui să fie... We are all ONE.

-    Dacă ne simţim nefericiţi fără motiv, cum detectăm problema care ne împiedică să ne bucurăm de viaţă?

Totul începe cu tine. Dacă sunt probleme în viaţa ta şi dacă eşti nefericit oriunde mergi, e evident că ceva trebuie schimbat... şi nu e mediul înconjurător ce trebuie să se schimbe, ci TU! Dacă înveţi să îţi asumi responsabilitatea pentru tot ce se întâmplă în viaţa ta, ai să ai foarte multe de câştigat şi ai să ştii cum să transformi ceva urât într-o experienţă frumoasă.




15 LUCRURI LA CARE TREBUIE SĂ RENUNŢI PENTRU A FI FERICIT

1. Renunţă la nevoia de a avea întotdeauna dreptate

Multe persoane nu suportă ideea de a greşi şi îşi doresc să aibă întotdeauna dreptate, chiar şi cu riscul de a încheia o relaţie minunată sau provocând mult stres şi durere, pentru ei şi pentru alţii. Pur şi simplu nu merită. Oricând simţi nevoia “urgentă” de a sări într-o discuţie despre cine are dreptate şi cine greşeşte, întreabă-te următorul lucru: „Prefer să am dreptate sau prefer să fiu o persoană blândă?“. Ce câştig dintr-un conflict verbal, în urma căruia cel din faţa mea părăseşte „scena“ cu un gust amar şi un sentiment de dezamăgire?

2. Renunţă la nevoia pentru control

Fii dispus să renunţi la nevoia de a controla întotdeauna tot ce se întâmplă cu tine şi cu cei din jurul tău: situaţii, evenimente, oameni etc. Indiferent că sunt persoane dragi, colegi de muncă sau pur şi simplu străini pe care îi întâlneşti pe stradă, permite-le să existe. Permite tuturor lucrurilor şi persoanelor să fie exact aşa cum sunt şi o să vezi ce bine te vei simţi. „Lăsând lucrurile să fie, totul va curge lin, aşa cum trebuie“, spunea Lao Tzu.

3. Renunţă la vină

Renunţă la nevoia ta de a da vina pe alte persoane pentru ceea ce ai sau nu ai, pentru ceea ce simţi sau nu simţi. Încetează să renunţi la puterile tale şi începe să îţi asumi responsabilitatea pentru viaţa ta.

4. Renunţă la auto-înfrângere

Câţi oameni se rănesc singuri din cauza mentalităţii lor negative, poluate şi a auto-înfrângerii repetitive? Nu crede tot ceea ce îţi spune mintea, în special dacă este ceva negativ şi care te auto-distruge. Eşti mai bun de atât. „Mintea este un instrument superb dacă este folosit aşa cum trebuie. Totuşi, folosită în mod greşit, devine foarte distructivă“, spunea Eckhart Tolle.

5. Renunţă la convingerile tale limitate

Renunţă la convingerile tale despre ceea ce poţi sau nu poţi face, despre ceea ce este posibil sau imposibil. De acum înainte nu o să mai permiţi convingerilor tale limitate să te ţină captiv. Deschide-ţi aripile şi zboară! „O convingere nu este o idee deţinută de minte, este o idee care ţine mintea“, spunea Elly Roselle.

6. Renunţă să te mai plângi

Renunţă la nevoia ta constantă de a te plânge despre acele multe, multe, multe lucruri, oameni, situaţii, evenimente care te fac nefericit, trist şi depresiv. Nimeni nu te poate face nefericit, nicio situaţie nu te poate face trist decât dacă îi permiţi. Nu situaţia care declanşează acele sentimente este de vină, ci modul în care alegi să le priveşti. Nu subestima niciodată puterea gândirii pozitive.

7. Renunţă la luxul de a critica

Renunţă la nevoia de a critica lucruri, evenimente sau oameni care sunt diferiţi faţă de tine. Cu toţii suntem diferiţi, şi totuşi cu toţii suntem la fel. Toţi vrem să fim fericiţi, toţi vrem să iubim şi să fim iubiţi şi toţi vrem să fim înţeleşi. Cu toţii vrem ceva, şi ceva este dorit de noi toţi.

8. Renunţă la nevoia de a impresiona celelalte persoane

Încetează să mai încerci atât de tare să fii ceva ce nu eşti doar ca ceilalţi să te placă. Lucrurile nu funcţionează aşa. În momentul în care încetezi să mai încerci atât de tare să fii ceva ce nu eşti, momentul în care renunţi la toate măştile tale, momentul în care te accepţi cu adevărat, o să descoperi că oamenii se simt atraşi de tine, fără a depune niciun  efort pentru asta.

9. Renunţă la ideea de a te opune schimbării

Schimbarea este bună. Schimbarea te va ajuta să mergi de la A la B. Schimbarea te va ajuta să faci îmbunătăţiri în viaţa ta şi în viaţa celor din jurul tău. „Urmăreşte fericirea şi Universul va deschide uşile pentru tine acolo unde nu existau decât pereţi“, spunea Joseph Campbell.

10. Renunţă la etichetare

Încetează să etichetezi acele persoane, lucruri şi evenimente pe care nu le înţelegi ca fiind ciudate şi diferite şi încearcă să îţi deschizi mintea, puţin câte puţin. Minţile funcţionează doar atunci când sunt deschise. „Forma cea mai înaltă de ignoranţă este atunci când respingi ceva despre care nu ştii nimic“, spunea Wayne Dyer.

11. Renunţă la temerile tale

Frica este doar o iluzie, nu există, tu ai creat-o. Totul este în mintea ta. Dacă vei corecta interiorul, exteriorul va fi exact aşa cum trebuie. „Singurul lucru de care trebuie să ne temem este frica însăşi“, spunea Franklin D. Roosevelt.

12. Renunţă la scuze

De multe ori ne limităm din cauza numeroaselor scuze pe care le folosim. În loc să creştem şi să lucrăm la a ne îmbunătăţi viaţa şi spiritul, rămânem blocaţi, minţindu-ne singuri, folosind tot felul de scuze, scuze care în 99,9% din cazuri nu sunt reale.

13. Renunţă la trecut

Este greu. Se ştie. În special atunci când trecutul arată mult mai bine decât prezentul şi viitorul pare atât de înfricoşător, însă trebuie să iei în calcul faptul că momentul prezent este tot ceea ce ai şi tot ce o să ai vreodată. Trecutul după care tânjeşti, trecutul la care visezi, a fost ignorat de tine atunci când a fost prezent. Încetează să te mai păcăleşti singur. Fii prezent în tot ceea ce faci şi bucură-te de viaţă. Până la urmă viaţa este o călătorie, nu o destinaţie. E bine să ai o viziune clară asupra viitorului, pregăteşte-te, dar întotdeauna fii în prezent.

14. Renunţă la ataşament

Acesta este un concept care pentru mulţi dintre noi este greu de înţeles, însă nu este ceva imposibil. Devii din ce în ce mai bun odată cu trecerea timpului şi cu mult antrenament. Momentul în care te detaşezi de toate lucrurile, devii atât de liniştit, tolerant, blând şi seren. O să ajungi într-un loc în care o să fii capabil să înţelegi toate acele lucruri fără a mai suferi. O stare dincolo de cuvinte.

15. Renunţă să îţi trăieşti viaţa în funcţie de aşteptările celorlalţi

Mult prea multe persoane trăiesc o viaţă care nu le aparţine pentru a o putea trăi. Îşi trăiesc vieţile în funcţie de ceea ce cred alţii că este bine pentru ei, trăiesc viaţa în funcţie de ceea ce spun părinţii că este mai bun pentru ei, în funcţie de ce zic prietenii, duşmanii şi profesorii lor că este bine pentru ei. Aceste persoane îşi ignoră vocea interioară, chemarea interioară. Sunt atât de ocupaţi făcându-le pe plac celorlalţi, încât pierd controlul asupra propriilor vieţi. Uită ceea ce îi face fericiţi, ce îşi doresc, ce au nevoie şi eventual uită cine sunt cu adevărat. Ai o singură viaţă, trebuie să o trăieşti, să o deţii şi în special să nu laşi părerile altora să te împiedice în drumul tău.

Vă mai recomandăm

VIDEO De ce are nevoie România de cele 15 motive de fericire din lista Luminiţei, fata care a cucerit lumea

 

citeste totul despre: