Locomotive de colecţie, transformate în fiare vechi şi abandonate într-o gară

Construite în perioada interbelică la celebrele Uzine „Malaxa“ din Reşiţa, două locomotive cu abur stau abandonate la intrarea în Gara Feteşti, judeţul Ialomiţa. Adevărate piese de muzeu, cei doi giganţi ai şinelor reprezintă printre puţinele astfel de modele de locomotive care se mai păstrează astăzi în România.

Îmbâcsit şi zgomotos, personalul care vine de la Bucureşti, cu destinaţia Constanţa, se pregăteşte să oprească în gara din Feteşti. anici 500 de metri de peroane, pe o linie moartă, un mastodont de metal fură privirile oamenilor care forfotesc în vagoane. Unii pasageri privesc pe geam, curioşi, către uriaşul de fier pe lângă care angajaţii gării trec plictisiţi. Este una dintre locomotivele cu abur abandonate, din care astăzi se mai păstrează doar scheletul metalic. 

Trenul se opreşte, iar oamenii îşi dau cu părerea despre piesa de colecţie lăsată de izbelişte pe şine. Unii îşi dau coate, spunând că i-ar sta mult mai bine într-un muzeu decât lăsată sub cerul liber. „Se vede că a fost o locomotivă foarte bună la vremea ei. Înainte, românii făceau lucruri de calitate. Tocmai d-aia a rezistat atât. Mi-ar fi plăcut s-o văd restaurată, într-un muzeu sau ceva de genul ăsta. Chiar şi primăria de aici ar putea s-o ia şi s-o ducă undeva, să fie expusă“, susţine George Popescu (50 de ani), profesor de matematică la o şcoală din oraşul Medgidia. 

Printre buruieni

Sub şuierăturile locomotivei electrice, care trage după ea cele trei vagoane, trenul se pune din nou în mişcare. În imediata apropiere a peroanelor, dintr-un morman de buruieni, cea de-a doua locomotivă cu abur încremenită pe şinele din Gara Feteşti îi face din nou pe călători să rămână cu ochii aţintiţi pe fereastră. Giganticul mijloc de transport se păstrează într-o stare mai bună decât cea pe care au putut-o vedea mai devreme. Locomotiva încă mai păstrează, pe ici, pe colo, pete din vopseaua orginală şi i se poate observa coşul prin care aburul acumulat în motor se ridica în aer. Mastodontul metalic stă însă liniştit la umbra arbuştilor şi ierburilor care-l acoperă aproape integral, aşteptând, la fel ca surata sa abandonată câţiva metri mai în spate, vremuri mai bune.  

Spre sfârşitul anilor ’70, cu diploma în buzunar, Gheorghe Galupa (62 de ani) se număra printre tinerii mecanici proaspăt angajaţi la Gara Feteşti, cel mai important nod de cale ferată de pe ruta Bucureşti-Constanţa. Omul îşi aminteşte că, încă de la angajare, cele două locomotive cu abur erau acolo unde se află şi astăzi: pe linii moarte. „Am mai meşterit la ele, le-am mai întreţinut. Parcă prevesteam cumva faptul că vor ajunge să arate aşa cum arată acum. Nu mai avem nici fonduri, nu mai putem să facem nimic pentru ele. Le privim şi noi cu tristeţe, dar asta este“, susţine angajatul Căilor Ferate Române (CFR). 

Bărbatul îşi face loc prin pădurea de buruieni şi se apropie de a doua locomotivă cu abur, cea aflată în stare mai bună, care zace abandonată, invadată de vegetaţie. Îşi face curaj şi se urcă tocmai pe platforma unde, în trecut, mecanicii încărcau cu cărbuni cazanul unde apa fiartă era transformată, în aburi, punând astfel gigantul de metal în mişcare. „Aici, în spate, erau cărbunii. Îi luau cu lopata, apoi îi aruncau aici, în cazan. Trebuia să fii foarte atent, pentru că riscul de accident era mare“, susţine mecanicul. Arată apoi către ceasurile rămase fără cadran, care indicau nivelul presiunii aburului din cazanul imens. „Nu era greu de condus o astfel de locomotivă. Aveai doar câteva manşe pentru direcţie“, adaugă Gheorghe Galupa.

Istoria bijuteriilor de fier

Construită în urmă cu mai bine de 80 de ani la Uzinele „Malaxa“ din Reşiţa, locomotiva mai păstrează astăzi câteva tăbliţe cu specificaţii tehnice. Deşi ruginite, oferă câteva informaţii despre modelul de colecţie. Muntele de metal a fost vedeta transportului feroviar înainte de izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial. Uzinele „Malaxa“ din Reşiţa au produs doar 67 de asemenea modele, care au fost puse imediat în circulaţie. Are o lungime de peste 4 metri, o greutate de 17 tone, iar potrivit indicaţiilor tehnice, putea fi alimentată atât cu păcură, cât şi cu cărbuni. Mecanicul Gheorghe Galupa explică: „Această locomotivă se deplasa cu o viteză de maximum 60 de kilometri la oră. Din ce ştiu, viteza putea fi calculată în funcţie de numărul roţilor care erau în faţă. După cum se vede, aceasta avea doar trei, ceea ce înseamnă faptul că nu putea atinge o viteză mai mare“, susţine Gheorghe Galupa.

Din cauza stării avansate de degradare în care se află, despre cealaltă locomotivă cu abur abandonată pe şinele de la intrarea în Gara Feteşti nu se mai ştie mare lucru. A fost însă construită tot la Uzinele „Malaxa“ din Reşiţa, fiind aproape contemporană cu „sosia“ sa. Singurele detalii tehnice pe care mecanicul Gheor-

ghe Galupa le cunoaşte sunt legate de viteza cu care aceasta circula atunci când era pusă în mişcare. Dotată cu cinci roţi mari, ea putea atinge o viteză de până la 80 de kilometri la oră. „Era mai rapidă decât cea pe care aţi văzut-o mai devreme. Din păcate, prea multe nu se cunosc despre ea, pentru că după cum vedeţi, stadiul de degradare în care se află este mult mai avansat. Pot să vă spun că nici pe hoţii de fier nu-i mai tentează să o fure“, îşi încheie mărturisirile mecanicul Gheorghe Galupa. Jurnaliştii „Weekend Adevărul“ au încercat să obţină un punct de vedere de la CFR în ceea ce priveşte starea şi destinaţia celor două locomotive, dar nu au primit un răspuns până la închiderea ediţiei.