Crăciunul pe vremea lui Ceauşescu la Slatina: Moş Gerilă era singurul "moş", iar cozile la portocale şi banane erau nelipsite în fiecare an

Slătinenii trecuţi de prima tinereţe nu au uitat cum se sărbătorea Crăciunul înainte de 1989. Cozile la produsele sosite din ţări mereu însorite, precum banane şi portocale, erau nelipsite an de an, la fel ca şi la Pepsi, iar Moş Crăciun era total neştiut, acesta fiind cunoscut sub un alt nume: Moş Gerilă. Bradul se făcea cu câteva zile înainte de Crăciun, iar cadourile şi primele de la sindicatele fabricilor erau, deasemenea, nelipsite.

Dacă îi opreşti pe slătineni pe stradă şi îi întrebi despre cum se distrau înainte de 1989, majoritatea îţi vor spune că singura alternativă erau mesele “între familii”. Deoarece exista un singur post de televiziune, care avea program doar două ore pe zi - singura excepţie fiind în noaptea de Revelion, slătinenii aşteptau mai degrabă Revelionul decât Crăciunul.

“Crăciunul se simţea cu adevărat a fi o sărbătore mai mult la ţară, unde erau slujbe şi se împărţea pomană. La oraş însă nu era o agitaţie prea mare de Crăciun, ci de Revelion. Pregătirile adevărate cu mâncare şi băutură erau pentru masa de Revelion. Ţin minte că doar în luna decembrie băga la unele alimentare banane şi portocale, de care, însă, aflai doar dacă avea <<pile>> unde trebuie, pentru că, în rest, nu aveai decât să faci ca toţi ceilalţi: să stai la cozi şi să îngheţi ore în şir doar pe baza unui  zvon că urma să bage banana, portocale sau ciocolată. Alta era treaba când ştiai la sigur acest lucru şi te aşezai la coadă sigur fiind că nu aştepţi în zadar. Au fost vremuri grele, deşi unii le regretă acum, eu neaflându-mă însă printre ei: măcar acum sunt de toate şi fiecare îşi cumpără ce poate, pe când atunci aveai bani, dar nu ştiai ce să faci cu ei deoarece nu se găseau de nici unele”, este de părere Victor Rădulescu, de 57 de ani.

La Slatina erau câteva alimentări mai căutate de sărbători pentru că primeau acum produse foarte rare în restul anului, aceste locuri fiind alimentările de pe strada Cornişei, zona ACR, Progresul ori Steaua.

Bătălia bicelor colindătorilor

De Crăciun, cele mai des întâlnite cadouri erau dulciurile, în mod special bomboane de pom. Sindicatele muncitoreşti din cadrul fabricilor de pe platforma industrială a oraşului erau foarte “active” în acest sens în fiecare an.

“Aveam sindicate adevărate înainte de 1989, care te ajutau. Nu exista problemă şi ei să nu te ajute. De Crăciun măcar se ştia că vei ajunge acasă cu cel puţin o plasă plină-ochi cu cadouri: dulciuri, o sticlă de şampanie, 4-5 portocale, alune ş.a. Bomboane de pom primeam 1-2 cutii sau o pungă doar cu aşa ceva, ca să nu mai vorbesc că primeam categoric şi o primă”, îşi aminteşte şi Ioana Gugu.

De Crăciun erau nelipsite şi grupurile de colindători “înarmaţi” cu tradiţionalul “buhai” şi bice confecţionate din bumbac, cânepă  sau chiar rafie, bătălia dându-se între cei care deţineau bicele şi care trebuia, musai, să pocnească cât mai tare pentru a fi auzite cât mai de departe. E drept, singurul colind acceptat şi auzit era “Pluguşorul”.

Din acelaşi ciclu vă mai recomandăm:

Crăciunul în comunism. Moş Crăciun era Moş Gerilă, iar cele mai populare jucării erau „Negresele” şi „Coşarii”

Crăciunul în comunism. Miracolul cumpărării bradului şi sfânta instalaţie de iluminat meşterită în fiecare an