Lebedele şi pelicanii de pe râul Olt, atracţia zonei. Consilier APM: „Din păcate, cei cu bărci mai pleacă acasă cu ouăle păsărilor“

Lebedele sunt prezente pe râul Olt pe toată perioada anului FOTO: APM Olt

De aproape 20 de ani, cei are trec prin Slatina se opresc la marginea oraşului pentru a  admira lebedele şi, de câţiva ani, şi pelicanii de pe râul Olt. Cât de bogată este avifauna şi cât de întins habitatul propice păsărilor de tot felul.

Transformarea râului Olt într-o zonă propice pentru iernarea diverselor specii de păsări a început cu peste 40 de ani în urmă, când s-a demarat amenajarea râului Olt în sistem hidroenergetic. „Primele păsări mai speciale pentru fauna Oltului au fost lebedele, prin 2000 au apărut primele stoluri de lebede. Oltul nu era în ruta de iernare a multor specii, dar formându-se această salbă de lacuri au găsit hrană, iar apa nu îngheaţă. Hrana, hrana este cel mai important element în apariţia speciilor pe râu, şi nu numai pe râu, ci şi pe câmpurile agricole de lângă râu“, a explicat consilierul din cadrul Agenţiei pentru Protecţia Mediului Olt, Ion Croitoru.

Deşi lebedele au atras cel mai mult atenţia privitorilor, în primii ani fiind mare uimirea celor din zonă să constate că lebedele nu părăsesc zona, multe alte specii de păsări  au găsit aici condiţii prielnice. „Noi, pe Olt, avem aproape 200 de specii care se perindă într-un an de zile. Avem şi o arie naturală protejată de interes comunitar – Valea Oltului Inferior“, a dat în continuare lămuriri consilierul din cadrul APM Olt. Aria protejată amintită se întinde de la Vâlcea până la Izbiceni, însumând aproape 53.000 hectare, cea mai mare parte fiind pe raza judeţului Olt (66%).

13 specii protejate, de interes european

În urmă cu 20 de ani, foarte puţine lucruri se ştiau despre bogăţia de pe Olt. „Nu puteam să facem diferenţa între anumite specii. Opream pe Olt şi ziceam – vai, dar ce pasăre e aia?  Acum, dacă întrebi pasionaţii de oservaţia psărilor, îşi dau seama că văd o raţă – o raţă cu cap castaniu, o raţă neagră, putem să spunem că cetăţenii deja au înţeles că sunt mai multe specii. Dacă vedeau o pasăre neagră - aia e raţă, asta spuneau, acum ştiu că e o lişiţă, nu e o raţă. Zona este  de importanţă comunitară, pentru că protejează 13 specii de păsări din anexa 1 a Directivei europene – Păsări, sunt specii rare pentru care se impune desemnarea de arii speciale de protecţie“, a declarat Croitoru. Barza albă, Bătăuşul, Boul de baltă sau buhaiul de baltă, Ciocîntors, Dumbrăveanca, Egreta mare, Eretele vânăt, Ferestraş mic, Lebăda de iarnă sau lebădă cântătoare, Pasărea ogorului, Pescăruşul mic, Sfrânciocul cu frunte neagră sau sfrânciocul mic şi Stârcul pitic se regăsesc în lista europeană menţionată şi beneficiază de protecţie. Cel puţin teoretic, pentru că în fapt se găsesc detule persoane care să le deranjeze existenţa.

„Lebedele au ajuns şi în sud, au cuibărit pentru prima dată în 2016, în zona Cilieni – Scărişoara Băbiciu, atunci au ieşit lebedele cu pui. Zone de cuibărit ar fi foarte multe şi propice, acele insuliţie cu vegetaţie, doar că sunt frecventate de cei care au bărci, le sperie şi recoltează şi ouăle, mai pleacă acasă şi cu ouăle păsărilor, aşa, pur şi simplu, nu pentru că ar putea face ceva cu ele“, a mai spus Croitoru.

Observarea păsărilor, un exerciţiu pe care l-au încercat sute de copii

Tot din 2000-2001, de când au fost observate primele lebede pe râul Olt, în zona Slatinei, au început şi observările în natură. Alături de prof. Carmen Bolocan, care coordonează la Palatul Copiilor Slatina cercul de Protecţie a Naturii, Ion Croitoru şi colega sa Mihaela Dragă din cadrul APM au început seria aventurilor pe malul Oltului. Sute de copii au avut ocazia să observe atent, folosindu-se de cele două binocluri şi de lunetele cumpărate de APM Olt prin intermediul unui proiect european, ce se întâmplă în ceea ce a devenit, în ani buni, o adevărată deltă. 

„La început mergeam şi făceam observaţii pe Olt atât cât ne permitea bugetul. Acum sunt microbuzele şcolare şi ne întâlnim într-o anumită zonă, e mai uşor. Am avut copii de la Cungrea, Verguleasa, Vultureşti, Strejeşti, de la mai multe şcoli din judeţ, nu ne-am axat numai pe Slatina. I-am învăţat, cu ocazia acestor ieşiri, că nu se dau păsărilor produse care conţin sare, pentru că vor avea probleme cu rinichii, în schimb le-am lăsat fructe, seminţe. Această activitate nu este chiar simplă, iar cei mai interesaţi s-au arătat elevii mai mici, până la clasa a VIII-a.  (...) Vedem o păşune. Stăm liniştiţi – 10-15 minute – încep să vină vrăbiuţe, piţigoi, presuri, într-un stufăriş. La început e o linişte, nu vedem nimic, nu auzim nimic.

După un timp – auzim un foşnet, un cântat, după care vezi şi pasărea. Este de  preferat ca astfel de activităţi să se desfăşoare în grupuri mici, de 10-15 peroane, cu elevi interesaţi“, a mai spus Croitoru, certificând faptul că zona noastră este de un interes deosebit pentru ornitologi, veniţi în special din Ardeal. Aceşti pasionaţi de păsări au făcut cunoscută prezenţa, la începutul anului trecut, a pescăruşului american, iar la începutul acestui an, a unei specii arctice – scufundarul cu cioc alb, până acum semnalată în ţări vecine României, dar niciodată aici.

O prezenţă obişnuită a devenit şi cea a pelicanilor, există în prezent, în zona Slatina, aproximativ 30 de exemplare. „Pelicanul creţ e prezent, tot în perioada de iarnă spre primăvară, aceştia cuibăresc în Bulgaria şi se hrănesc în România, nu ţin cont de graniţe. Anul trecut, au fost vreo 30 de pelicani în zona podului“, a explicat Ion Croitoru.