Este olimpică la Limba Română, dar visează să ajungă neurochirurg: „Eu nu cred că tinerii care rămân în străinătate o fac neapărat pentru bani“
0
Simina Barbu, elevă la Colegiul Naţional „Radu Greceanu“ din Slatina, judeţul Olt, a obţinut an după an premii la concursurile de Lectură şi locul I la Olimpiada Naţională de Limba Română. Cu toate acestea, lectura rămâne doar o pasiune, adolescenta pregătindu-se pentru Medicină.
Despre Simina Barbu, profesoara ei de limba română din liceu Felicia Alexandru spune că este „un diamant care trebuia doar puţin şlefuit“. Lucrând împreună, cele două au obţinut, anul trecut, în clasa a X-a, locul I la Olimpiada Naţională de Limba română şi menţiune la Olimpiada Internaţională de Lectură ca Abilitate de Viaţă (OLAV). Succesul a venit firesc, nu a fost un scop în sine, la fel ca şi hotărârea Siminei de a participa la Olimpiada de Limba română, deşi acum urmează un profil de matematică-informatică la un liceu de top din judeţul Olt – Colegul Naţional „Radu Greceanu“ din Slatina.
„N-A AVUT WEEKENDURI, N-A AVUT VACANŢĂ DE IARNĂ“
O zi din viaţa de elev a Siminei e programată la minut. Are meditaţii în fiecare zi a săptămânii, pentru că vrea să fie admisă la Medicină în primii 10 dacă se poate, oricum, scopul este să prindă un loc la buget. Învaţă pentru toate disciplinele, are 10 „pe linie“, citeşte ce-i place, dar şi lecturile obligatorii pentru olimpiadă.
„Anul trecut ne-am apucat din octombrie. Simina n-a avut week-enduri, n-a avut vacanţă de iarnă, n-a avut vacanţă intersemestrială, venea la 10 dimineaţa şi pleca după-amiaza. Am fost plecate în vacanţa de Paşti, am venit de la un concurs, ne-am spălat hainele şi am plecat la celălalt“, dezvăluie prof. Felicia Alexandru. Cu toate astea, nu simte oboseala.
Simina (dreapta), alături de profesoara sa şi de o colegă, la o întâlnire festivă
„Cum este o zi din viaţa mea? Depinde de perioadă. Dacă este în perioada de pregătire, din septembrie până în mai, este o zi în care programez totul la minut, completă. Seara, când trag linie, realizez că mi-am îndeplinit planurile şi pe parte de pasiune, şi pe parte de pregătire pentru Medicină, pentru că trebuie să mă împart acum în foarte multe domenii “, spune Simina.
PALER, BLAGA, HESSE, DOSTOIEVSKI...
Competiţia de lectură înseamnă mult mai mult decât a citi, explică eleva: „Olimpiadele de lectură au altă structură a subiectelor, necesită mai multă logică. Sunt întrebări de tip grilă, este un eseu de opinie, de 20 -30 de rânduri. Se verifică de fapt cât de bine ai înţeles textul şi cât de bine l-ai pătruns“. Citeşte literatură clasică, dar şi autori contemporani, cu aceeaşi mare plăcere. Este îndrăgostită, însă, de proza lui Octavian Paler şi de poezia lui Lucian Blaga, dintre autorii străini preferaţi fiind Dostoievski şi Herman Hesse.
Colegii de clasă i-au făcut o surpriză nemaipomenită, de ziua ei
„Când ai o pasiune, restul lucrurilor nu mai ajung la acelaşi nivel, este unică şi inegalabilă. Dar pot să spun că mă simt foarte atrasă şi de biologie, de fizică, de chimie. Îmi plac şi limbile străine, îmi place teatrul, îmi place matematica mult... Fiecare materie are doza ei de frumuseţe care te stârneşte, te face curios. Se spun multe despre tinerii de astăzi, dar ei chiar citesc. Cine-şi doreşte şi cine vrea să înţeleagă anumite lucruri pe care i le oferă viaţa, citeşte. Nu contează să citeşti numai literatură. Şi dacă te documenteze în plus la anatomie, de exemplu, şi cauţi tu, şi ăsta este un mod de lectură“.
EDUCAŢIE 3D ÎN ESTONIA
Întorcându-ne la Medicină, Simina spune că „este un domeniu inepuizabil, în fiecare zi eşti pus în faţa unor noi provocări, şi cea mai mare satisfacţie este când lucrezi cu oamenii şi oamenii îţi mulţumesc pentru binele pe care l-ai făcut, iar lucrul ăsta l-am văzut realizabil doar prin Medicină“. „Chiar sunt pasionată de biologie, nu am abandonat nici fizica şi chimia cât timp m-am ocupat de română, am ştiut să ţin o balanţă între lucrurile care-mi făceau plăcere şi în felul ăsta a rămas o opţiune care nu s-a schimbat. Sunt foarte hotărâtă cu Medicina şi îmi doresc extrem de mult să ajung un neurochirurg bun“, motivează Simina.
Proiectele educative cu participare internaţională au ajutat-o să se decidă ce va face pe viitor
Ştie că va avea de parcurs un drum foarte greu, dar s-a gândit bine. Facultatea o va urma în România şi, cel mai probabil, rezidenţiatul în străinătate, pentru că, spune ea, a văzut, cu prilejul proiectelor internaţionale la care a participat, ce înseamnă o dotare bună a şcolilor.
O clasă unită
De exermplu, în cadrul unui proiect în Estonia, Simina a avut ocazia să constate cât de mult schimbă lucrurile baza materială. „Înainte nu luam în calcul să învăţ în afară. După ce s-a terminat proiectul în Estonia, m-am mai gândit: o să fac în străinătate rezidenţiatul, sau specializarea“, spune Simina.
Simina Barbu a vorbit despre pasiunea sa şi despre viitoarea profesie FOTO: Alina Mitran
Experienţa Estonia a fost impresionantă şi pentru profesoara ei Felicia Alexandru: „Copiii de acolo lucrau în laboratoare de informatică în 3D. Ce am văzut acolo părea ceva din viitor. Apărea corpul omenesc într-o hologramă, puteai să vezi şi să încerci o grămadă de lucruri. Din nefericire, la noi nu se investeşte aproape deloc în tineri. Termină facultatea şi nu sunt deloc sprijiniţi, nici chiar în timpul facultăţii. România nu este o ţară care să ofere ce-i trebuie unui tânăr cum este Simina. Ea vede deja departe, vede în viitor“.
„MI-AŞ DORI SĂ SCHIMB CEVA...“
Simina spune că va pleca să studieze în ţări în care se vorbeşte limba engleză sau germană, pe care le cunoaşte, însă cu gândul de a se întoarce, când va fi suficient de bine pregătită, să schimbe unele lucruri. „Mi-aş dori să schimb ceva, dar ca să pot să schimb ceva va trebui să merg să învăţ afară, să vin şi să îmbunătăţesc lucrurile de la noi.
Profesoara Felicia Alexandru, prietena de suflet a Siminei
Eu nu cred că tinerii care rămân în străinătate o fac neapărat pentru bani. Rămân să facă cercetare, să experimenteze, să înveţe, să se dezvolte, pentru că acolo au alte resurse. Omul făcut pentru cercetare nu este tentat atât de partea materială. (...) În general, nu trebuie să uiţi de unde pleci şi pentru ce-ai plecat. Odată ce ştii că te-ai dus acolo ca să înveţi, pentru ca apoi să te întorci şi să faci ceva bun în ţara ta, este un lucru frumos. Cred că satisfacţia este incomparabilă atunci când, odată întors în ţară, poţi împărtăşi cu alte generaţii de tineri experienţa ta şi poţi construi un viitor mai bun aici“, adaugă Simina.
Se încarcă comentariile...
