De ce se tem copiii de clovni. Psiholog: „Tu, ca adult, dacă ai frustrările tale, i le vei transmite şi copilului“

Teama de clovni este una dintre cele mai puternice fobii, de care suferă atât copiii, cât şi adulţii. De unde vine şi cum ne putem ajuta copiii să treacă peste acest hop, ne explică specialiştii.

Deloc puţini sunt copiii care se tem de personajele de tot felul atunci când le văd în mijlocul lor la grădiniţă, la petrecerile pentru copii, pe scena teatrului de păpuşi etc. Uneori, teama este atât de mare încât copiii efectiv plâng minute în şir şi par de neoprit atunci când ajung în preajma unui astfel de personaj, iar clovnii par a fi cei mai „periculoşi“.

Pentru a afla ce se întâmplă, de fapt, cu cei mici în acele momente am stat de vorbă cu psihologul Loredana Stroiuleasa.  „În general părinţii le spun că vine bau-baul ,când sunt mici, şi ei au repulsie cam de tot ce e ieşit din tipar. Copiii care au astfel de temeri  de mici sunt speriaţi cu bau-baul, sau cu vreo arătare de alt fel. În mintea lor nu ştiu cum arată bau-baul, dar când văd ceva mascat, ieşit din tipare, automat apare teama de necunoscut şi asocierea cu acel bau-bau. În mod normal noi n-ar trebui să ne învăţăm copiii să le fie frică de ceva şi orice teamă, indiferent că eşti copil sau adult, ţi-o înfrunţi dând nas în nas cu situaţia“, a explicat psihologul.

Cum procedăm

Primul pas dacă cel mic este în mijlocul unei crize de acest fel este să-l liniştim şi să-l asigurăm că este în siguranţă şi că îi suntem aproape. „Trebuie să te cobori la nivelul lui, să-l priveşti în ochi şi să-i spui că e în siguranţă şi nu trebuie să-i fie frică, să-l îmbrăţişezi ca să simtă siguranţa şi încrederea, îi spui că sub masca aceea nu e decât un om care face lumea să râdă. Noi trebuie să ne învăţăm copiii să nu le fie frică de nimic. Îi explici, îl iei în braţe cu calm, dar în primul rând să-l faci să aibă încredere că în acel moment nu i se poate întâmpla nimic rău“, ne sfătuieşte psihologul. De asemenea, putem chema un clovn la petrecere, dar să avem grijă ca cel mic să asiste la toate momentele de pregătire, astfel încât să înţeleagă de fapt că este doar un rol.

„Dacă suntem în mijlocul oraşului şi apare clovnul, iar celui mic îi este frică, putem să-l ducem  - uite, nouă ne e frică! Cine eşti tu, explică-ne? - Dacă ai posibilitatea asta. Şi la petrecerea copilului poţi să aduci unul şi să vină din timp, eventual să vadă cum se maschează, să-i dea şi lui nasul să-l probeze, eventual îi cumperi un nas de clovn de la circ. Nu trebuie să-l fereşti, pentru  că-i este frică, ci în paşi mărunţi să-l faci să înţeleagă că-i doar un om şi  nu-i nimic, el e venit să facă lumea să râdă“, oferă psih. Loredana Stroiuleasa şi alte sfaturi.

La fel procedăm atunci când vine vorba de teama de a mai urca pe tobogan, odată ce a suferit un accident, sau teama de a sta în preajma unui câine.

„Sunt copii care au căzut din tobogan şi capătă fobie de tobogan. Şi vin părinţii şi spun – îl duc la leagăn, dar nu vrea pe tobogan. Trebuie uşor-uşor reobişnuit. Îl pui un pic mai jos şi-i dai drumul, data viitoare un pic mai sus, îi explici că atunci când a căzut a fost o problemă de moment. Orice fobie, şi faţă de câini, se înfruntă. Dacă l-a muşcat un câine, îl ducem la un câine micuţ, îi arătăm că nu-i face nimic şi că acel câine rău a fost o excepţie, orice teamă trebuie luată în paşi mărunţi şi înfruntată. Fiind copii, ei înţeleg altfel lucrurile şi trec mai uşor, dar dacă nu o faci când e copil va rămâne cu teama chiar şi când va deveni adult. Ştie că acel clovn nu-i face nimic, dar în subconştient tot va exista emoţia negativă infiripată de copil. În primul rând tu, ca adult, dacă ai frustrările tale, i le-ai transmis şi copilului“, a mai spus psihologul.