Cum se face robotică în şcolile româneşti: „Statul nu oferă nimic, nu poate să se implice, nici să ofere finanţare“
0
Profesorul Doru Popescu-Anastasiu (50 ani), din Slatina, a fost primul dascăl din judeţul Olt care a răspuns nevoii elevilor de a ţine pasul cu lumea, antrenând, de câţiva ani, copiii dornici să încerce să performeze în robotică.
Rezultatele nu au întârziat să apară şi, în 2016, echipa formată din trei elevi de gimnaziu antrenată de profesorul oltean a ajuns să reprezinte România la faza Internaţională a Olimpiadei de Robotică, desfăşurată în India.
În toamna anului trecut, la Colegiul Naţional „Radu Greceanu“ din Slatina, unde profesorul Doru Anastasiu Popescu, actualmente cadru didactic la Universitatea din Piteşti, a fost titular atâţia ani şi unde mai predă şi astăzi, s-a înfiinţat un club de robotică, Team Robotica CNRG, într-un spaţiu folosit până atunci mai mult ca depozit.
Un spaţiu folosit mai mult ca depozit a fost transformat în club de robotică
Elevii pasionaţi de robotică, coordonaţi de prof. univ. dr. Doru Anastasiu Popescu, au pornit de la zero, au căutat sponsori, au investit mult timp şi pasiune şi acum se pregătesc pentru două concursuri foarte importante. Am stat de vorbă cu Doru Anastasiu Popescu despre acest domeniu al roboticii, despre cum au acces elevii la tehnologie şi la informaţie şi despre profilul roboticianului. În cele peste două decenii de activitate didactică, profesorul, membru al Comisiei Naţionale de Informatică, are în palmares foarte multe olimpiade şi concursuri câştigate de elevii săi de-a lungul anilor, la matematică şi informatică. Este autor de manuale, face parte din comisia naţională de informatică, are o bogată activitate ştiinţifică, dar îşi găseşte timp ca pe lângă orele de la universitate şi de la colegiu să răspundă nevoii elevilor de a explora o lume relativ nouă.
„Weekend Adevărul“: Ce este robotica, o disciplină apărută recent în programa şcolară?
Doru Anastasiu Popescu: Este o disciplină care începe să se studieze puţin dintr-a V-a, iar în anii următori urmează să apară elemente de robotică şi chiar de programare a roboţilor, mă refer la programare informatică. Destul de greu se porneşte pe acest domeniu, aşa stau lucrurile în România. Totuşi, se mişcă lucrurile, nu cum ar trebui, dar tot e ceva. Dintr-a V-a informatica este obligatorie, s-au schimbat programele acum şi se vor schimba lucrurile. Eu fac parte şi din comisia naţională de informatică şi acolo am discutat programele pentru tot gimnaziul şi într-a VII-a există un capitol care dezvoltă lucrurile legate de roboţi şi de programarea lor.
Echipa Team Robotica CNRG, singura din Olt calificată la First Tech Challenge (a terminat concursul pe locul 12)
Pentru a face performanţă în robotică puteţi selecta, bănuiesc, elevi chiar şi mai devreme de clasa a VII-a?
La orele de la şcoală se vor preda nişte lucruri introductive, ce se întâmplă cu elevii care vor să participe la concursurile de robotică este o altă treabă. Aici, ca şi la olimpiadele şcolare, pregătirea în plus şi participarea la concursuri implică o activitate de lungă durată, cu sacrificii din partea copiilor, a profesorilor, nu este o rezultantă directă a programelor şcolare. Majoritatea concursurilor, cel puţin de robotică, sunt inspirate de desfăşurarea lor în Statele Unite, sau sunt etape care au ca finalitate concusuri în Statele Unite sau Asia, cum este Olimpiada de robotică lego, WRO -World Robotics Olympiad, care se desfăşoară în ţări de tradiţie în domeniul ăsta.
Şi unde noi am avut rezultate....
Este adevărat, şi unde noi am avut rezultate bune în 2016, când am participat la Olimpiada internaţională din India, cu trei copii, şi am reuşit un rezultat destul de bun obţinând conform clasamentului locul 30 şi ceva, din peste 100 de echipe. A fost o primă participare în care am acumulat foarte multă experienţă. E destul de greu să reuşeşti să ai rezultate remarcabile, pentru că asiaticii cam deţin monopolul în domeniul roboticii, hai să includ şi Rusia tot acolo, care e o putere în domeniul ăsta.
Care sunt ţările cu cele mai bune rezultate în robotică?
Thailanda, Malaezia, Japonia, China, acestea sunt ţările cele mai tari. La care se adaugă, bineînţeles, Rusia şi SUA.
Ce trebuie să aibă la bază un elev care doreşte să se apropie de robotică şi să încerce să aibă performanţă în acest domeniu al viitorului?
Să aibă abilităţi practice, să aibă cât de cât îndemânare, să aibă cunoştinţe, medii măcar, de programare şi să îşi sacrifice timpul liber pentru activităţi de tipul ăsta. Şi ar mai fi şi dorinţa de a se autoinstrui folosind tutoriale de pe net şi exemple date de alţi elevi, de la alte cluburi, din alte ţări. Bineînţeles, să ştie engleză, cam asta e. E clar că în primul rând trebuie să aibă cunoştinţe de informatică. Noi, profesorii care coordonăm cluburie de robotică, îi luăm în principal din rândul informaticienilor, cei care merg la olimpiade. Ei aceştia sunt, să zic aşa, baza, pentru că implică programare în două medii de bază.
Mândri de robotul lor
Ce are la bază un robotician? Limbaje de programare care le sunt predate la informatică sau....
Limbajele de programare pot fi învăţate uşor datorită gândirii algoritmice, care e formată la informatică. La sfârşitul clasei a XI-a, de exemplu, fac un semestru Java. Lucrurile acestea e clar că îi ajută şi le dau capacitatea de a asimila şi a folosi mult mai uşor limbajele astea care sunt noi, dar ei le învaţă foarte uşor. Totuşi, pentru a ajunge la rezulate bune în robotică trebuie să pornească cu studiul informaticii din gimnaziu, din clasa a V-a, altfel va fi foarte greu să recupereze anumite cunoştinţe. Mulţi dintre ei pot să recupereze prin studiu individual, însă ar fi bine să facă acest lucru ghidaţi de cineva din domeniul informaticii.
Robotica, pe de altă parte, este un sport destul de costisitor. Cum reuşesc profesorii şi elevii să găsească finanţarea necesară pentru a-şi putea pune în practică ideile?
Robotica este o activitate care are nevoie de o finanţare consistentă. Lucrurile stau aşa pentru că se folosesc multe kit-uri, care sunt destul de scumpe. De exemplu, pentru un lego, kit-ul de bază este în jur de vreo 21 milioane lei vechi, la care se mai adaugă alte extensii care, per total, se duc la vreo 30 de milioane lei vechi, cam acesta ar fi capitalul de pornire, iar pentru First Tech Challenge (FTC), adică concursul ăsta mai mare la care participăm noi, kit-urile sunt şi mai scumpe. Ca să porneşti cu ceva îţi trebuie cam vreo 2.000 de dolari, punct de pornire, plus, după aceea, mai intervin şi alte lucruri.
Echipa de liceeni, în faţa Colegiului Naţional „Radu Greceanu“ din Slatina
Şi de unde vin banii?
Sponsori, în principal de la sponsori. Noi am avut norocul ca la începutul anului să ne ajute două-trei persoane speciale. Unul dintre ei este Iulian Nedea, de la SimTel Bucureşti, care e de origine oltean din Cârlogani. A făcut liceul în Slatina, a auzit de preocupările noatre şi încet-încet am luat legătura. Îl mai avem pe Ilie Popescu, de la Olt Piess, care desfăşoară activităţi în principal în agricultură şi piese de schimb. Ei ne-au ajutat pentru concursul FTC, iar pentru First Lego League (FLL) ne-a ajutat un fost elev de-al nostru, Cristian Dincă, care a terminat liceul cam prin 2002, olimpic la informatică, a creat firma DCS+, listată la bursă cu un capital de vreo 20 de milioane de dolari.
Robotica este o activitate care are nevoie de o finanţare consistentă. Lucrurile stau aşa pentru că se folosesc multe kit-uri, care sunt destul de scumpe. De exemplu, pentru un lego, kit-ul de bază este în jur de vreo 21 milioane lei vechi, la care se mai adaugă alte extensii care, per total, se duc la vreo 30 de milioane lei vechi.
„La concursul internaţional din India, nici o echipă din Europa n-a urcat pe podium“
Cât de greu se susţine activitatea unui club de robotică?
Sumele prezentate mai sus reprezintă necesarul pentru a construi roboţii cu care mergem la concursuri, însă sunt necesari şi alţi bani pe care îi luam de unde putem. Mai avem sponsori mai mici, mai punem de la noi, în special părinţii care vor să susţină pasiunea copiilor.
Orice ajutor e binevenit…
Da, trebuie să ne cumpărăm nişte tricouri, să plătim masa pe-acolo, cazare şi alte minuni.
Cum este sprijinită robotica de către stat? Mă gândesc că la toate olimpiadele, statul oferă cadrul, o finanţare pentru organizara acestora…
Statul nu oferă nimic, pe bune. Tot ce înseamnă robotică aparţine de mediul privat, nu există departament în minister pentru robotică. Din acest motiv, statul nu poate să se implice, nu are mediul legal să ofere finanţare pentru acest domeniu, din păcate.
Dar discuţii în acea comisie naţională nu aveţi? Este un domeniu în care trebuie să ţinem pasul cu lumea…
Tocmai din acest motiv noi, cei din Comisia Naţională de Informatică, am băgat în programa şcolară din gimnaziu ceva elemente de robotică, asta a fost maximum-ul posibil. Acum, trebuie să apară neapărat un departament de robotică în cadrul ministerului. Însă, cei de la minister au început să comaseze departamentele, încercă să le restrângă. Noi, pe de altă parte, venim cu propunerea să mai adăugăm ceva, iar totul pare un joc al absurdului.
Cum arată viitorul în robotică? Unde se află România în dezvoltarea acestui domeniu?
România înaintează greu în acest domeniu, pentru că se bazează numai pe mediul privat şi sponsori. Aş spune că Europa are aceeaşi problemă, nu neapărat România. La concursul internaţional din India, nici o echipă din Europa n-a urcat pe podium, şi nici la celălalt concurs important, care a avut loc în Costa Rica, unde noi nu ne-am calificat pentru că am ieşit pe locul II, la diferenţă foarte mică, la fel Europa nu a ajuns pe podium.
De când se organizează astfel de concursuri internaţionale de robotică?
De robotică lego se organizează de vreo 7-8 ani, iar celelalte două, FFL şi FTC, au început anul trecut. În Statele Unite se organizează de vreo 10 ani. Sunt asociaţii care au preluat licenţa să organizeze concursurile astea în România, adică mediul privat, exact ce vă ziceam, în loc s-o preia ministerul şi să se ocupe.
Ce şanse au copiii talentaţi de la ţară să facă robotică?
Dacă există un profesor care este mai doritor să facă ceva, se poate şi acolo, pentru că mă gândesc că or găsi ei unul-doi sponsori, oameni din localitate care au plecat la Bucureşti sau în alte oraşe mari unde au reuşit profesional, ca să-i sponsorizeze. De asemenea, centrele universitare mai organizează tot felul de manifestări, iar elevii care sunt mai apropiaţi de un astfel de centru pot să se ducă, să vadă şi să înveţe despre robotică de la vârste mici. Chiar în decembrie am fost la o olimpiadă de roboţi sumo, în Politehnica din Bucureşti, şi acolo vin copii de la 10 ani. Numai prin promovare, prin modul ăsta de a vedea şi de a se implica a unor instituţii se poate dezvolta robotica. Sunt şi costurile acestea mari, ar trebui un ajutor, ceva, dacă se doreşte ceva la nivel de masă.
Dincolo de toate, în Olt sunteţi singurul profesor care îi antrenează la momentul ăsta...
Deocamdată!
Ar trebui, poate, implicaţi şi alţi profesori?
Este o activitate pe care o faci pur şi simplu. În loc să stau acolo şi să-mi beau apa aia, pe care n-am băut-o nici acum, alerg pe sus, vin aici, merg şi la ore...
Dar cum s-a născut ideea clubului de robotică?
Am avut trei copii cu care am lucrat mult la informatică şi care s-au implicat şi au vrut să meargă la un concurs de robotică. S-au întâlnit la olimpiada naţională de informatică şi au vorbit cu alţi copii care participau, din Bucureşti, după aceea au făcut şi ei o echipă, au tras şi de mine să le fiu team-leader şi aşa am ajuns să punem bazele clubului.
CV
Membru în Cominsia Naţională de Informatică
Numele: Doru Popescu Anastasiu
Data şi locul naşterii: 3 ianuarie 1968, Slatina, judeţul Olt
Studiile şi cariera:
Liceul „Ion Minulescu“, Slatina.
Universitatea din Bucureşti - Facultatea de Matematică.
Doctor în informatică - Universitatea din Piteşti
Profesor la Universitatea din Piteşti, Facultatea de Matematică - Informatică
Profesor la Facultatea de Management, U.S.A.M.V. Bucureşti, Filiala Slatina.
A fost din 2001 până în 2014 coordonator al echipei României la concursuri internaţionale de informatică.
Este membru al Comisiei Naţionale de Informatică.
Locuieşte în: Slatina.
Se încarcă comentariile...
