GALERIE FOTO Cititorii Adevărul rescriu povestea orfanilor de la Ruja
0Povestea impresionată a celor 7 micuţi din satul Ruja, crescuţi doar de tată şi de oameni cu suflet, a stârnit un val impresionant de reacţii în rândul cititorilor Adevărul.
Cu exact o săptămână în urmă o mână de copii, un căţel şi câteva raze de soare zâmbeau cald în casa fără porţi, din vârful unei coline mici, în satul sibian Ruja. Atunci, printre lacrimi şi îmbrăţişări calde de copii, a curs o poveste care a emoţionat adânc o ţară întreagă. Atât de mult, încât oameni minunaţi, cu lumină în suflete, au început să rescrie povestea.
E o altă după-amiază de septembrie, un soare parcă mai cald iar în faţa casei fără porţi 3 maşini parcate. Câţiva tineri strâng în braţe 7 copii, râd cu tot sufletul şi fac fotografii, într-o lecţie impresionantă despre oameni, emoţie, solidaritate şi suflet. „Suntem un grup de mai mulţi oameni creştini, veniţi din biserica penticostală Emanuel din Sibiu, am văzut povestea, ne-a mobilizat şi ne-am apucat şi am strâns ce am avut noi, suntem doar tineri, vreau să subliniez asta, nu am mobilizat toată biserica, numai tineretul, am strâns şi o sumă de bani, vrem să ajutăm oamenii ăştia cum putem pentru că Dumnezeu spune că în măsura în care ajutăm pe ceilalţi şi Dumnezeu ne ajută pe noi, fiindcă în primul rând trebuie să fim altruişti şi mai apoi să ne gândim la noi”, rezumă scurt Daniel Suciu, unul din băieţii din grup, povestea.
Modest, nu spune că au venit cu cele 3 maşini ticsite cu de toate, nici că banii strânşi de ei le asigură micuţilor lemne pentru iarnă. Lemne pentru soba nouă, cumpărată şi montată de câteva zile.
Nicuşor şi speranţa
Ana are o bluză nouă, roşie ca focul, o ciocolată în mână şi un zâmbet cât să lumineze toată uliţa, până la cimitirul mic, la mormântul cu panseluţe, unde se odihneşte mami. Pe masă, Ana îmi arată o grămadă de dulciuri şi, între zâmbetul mamei-copil, îmbrăţişarea Mădălinei şi râsul molipsitor al Nicoletei, 3 ani şi sufletul familiei, Nicuşor, tatăl copiilor, spune cu glas tremurând un lucru pe care n-a crezut că avea să-l mai rostească vreodată, după ce s-a trezit în casa mică, singur cu cei 7 copii. „Acum, într-adevăr, am speranţă”.
Multă lume i-a căutat săptămâna asta, îşi mai face câte-o cruce, de mulţumire, în timp ce stăm de vorbă, îmi povesteşte cum au primit de toate, şi haine pentru copii, şi mâncare, şi vase, şi rechizite. Au şi sobă nouă, şi o Biblie care stă deschisă pe masă, iar Nicuşor e convins că femeia pe care a iubit-o din tot sufletul lui curat de om simplu îi priveşte acum din cer, le ţine palmele pe creştete şi zâmbeşte.
„Am trăit cu ea 16 ani, cu bune şi cu rele, nici acum nu cred că nu mai e, de multe ori îmi vine să spun către copii mergi la mami în casă”, spune Nicuşor şi timpul încremeneşte în lacrimile din ochii lui când, pentru prima dată de când femeia s-a stins, are puterea să retrăiască momentele în care a vegheat-o în spital şi ceasul din creierii nopţii în care şi-a dat ultima suflare. „Foarte mult am vrut să o am aici, să fie mamă între copii”, oftează amar.
O casă nouă, cu sprijinul nostru, al tuturor
Descărcăm din maşini alte pachete, hăinuţe, scaune, o doamnă a trimis inclusiv ornamente pentru la iarnă, pentru pomul de Crăciun. Sorin Rogozan şi Alina Fliter, „îngerul păzitor” şi „mama de suflet” a micuţilor de la Ruja, zâmbesc emoţionaţi iar cuvintele se înneacă în emoţii adunate buchet pe sufletele pline de lumină.
„E ceva incredibil, la început îmi era frică de faptul că sunt doar eu, acum am văzut că există oameni cu suflet şi deja mă simt mic printre ei. Zeci de persoane au sărit să ne ajute, avem 300 de prieteni noi pe Facebook, primele reacţii au fost nesperate”, povesteşte Sorin, iar Alina râde fericită, chit că abia mai calcă prin propria casă, care s-a transformat în „depozit” pentru pachetele primite de micuţi. „Eu şi azi, când am văzut 3 maşini, m-am blocat. Am primit alimente o grămadă, haine, au spus că or să ne mai ajute”, povesteşte Alina.
Sorin are poveşti emoţionate cum e cea a angajaţilor unui hypermarket din Sibiu, care şi-au donat bonurile de masă, însă cea mai frumoasă dintre ele este cea a lui Ionuţ, clujean şi patron al unei firme de construcţii. Aşa de tare l-a mişcat povestea încât s-a suit în maşină şi a venit câteva sute bune de kilometri, până la Ruja, să-i cunoască personal.
S-a oprit în Sibiu, s-a întâlnit cu Sorin şi a umplut coşul pentru cămara prichindeilor, plus diferite lucruşoare pentru uz casnic, şi a oferit un sprijin la care nimeni nu spera. Îi ajută să le ofere prichindeilor din vârful colinei o casă nouă, ridicată din temelii. „Ne va ajuta cu casa în sensul că ne asigură gratuit mâna de lucru, proiectarea şi transportul materialelor, plus procurarea materialelor necesare la un cost foarte mic”, explică Sorin. În aceste condiţii, căsuţa nouă cu o cameră în plus va costa, per total, 15.000 de lei, bani care toţi cei cărora prichindeii li s-au lipit de suflet speră că se vor strânge, cu sprijinul nostru, al tuturor.
POVESTEA EMOŢIONANTĂ A MICUŢILOR DE LA RUJA POATE FI CITITĂ AICI
Vă mai recomandăm:
FOTO Sibianul Cătălin Mustăţea, singurul român ales consilier la alegerile locale din Italia
SCHIMBĂ ROMÂNIA Un fost alcoolic, „îngerul“ celor dependenţi
Se încarcă comentariile...
