FOTO Zece locuri unice din cel mai mare muzeu în aer liber din România, Muzeul ASTRA din Sibiu: moara cu pânze de la Curcani, fântâna cu hecnă din Prahova
0
Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului îşi aşteaptă vizitatorii să descopere monumente unice, printre care o instalaţie unicat în România în ceea ce priveşte tehnica de extracţie a apei, o gospodărie de prelucrare a chihlimbarului, meşteşug extreme de rar, dar şi singura moară cu pânze din România.
Biserica din Dretea (jud. Cluj)
Biserica din lemn a fost construită în anul 1672 şi este cel mai vechi monument aflat în colecţia muzeului. „Arhitectura este asemănătoare cu alte construcţii de gen din nordul Transilvaniei, prezentând şi o influenţă a stilului gotic adaptat însă arhitecturii populare româneşti. Pictura interioară expresivă este cea care individualizează însă monumentul. Deşi executată în prima parte a secolului al XVIII-lea, la câteva decenii distanţă faţă de construcţia bisericii, se foloseşte de amintirea încă vie, probabil, printre localnici a vremurilor tulburi de la sfârşitul secolului XVII-lea când Imperiul Otoman se află pentru ultima dată în ofensivă în Europa Centrală.
Biserica din Dretea - Foto Arhiva CNM Astra
Astfel pe iconostas este ilustrată crucificarea lui Iisus, iar locul soldaţilor romani este luat, în viziunea artistului popular, de turcii otomani, tocmai pentru ai asocia pe cei care l-au prigonit pe Hristos cu personaje reale din timpuri nu de mult trecute şi pe care imaginarul şi memoria colectivă îi considera făcători de rău şi adversari ai credinţei creştine”, explică muzeograful George Tomegea, director al Muzeului în aer liber din Dumbrava Sibiului.
Popicăria din Paltiniş (jud. Sibiu)
Popicăria a funcţionat la începutul anilor ’20 ai secolului trecut în Păltiniş, cea mai veche staţiune montană din România, şi a fost transferată în muzeu în anul 1992.
Popicaria din Paltinis - Foto Arhiva CNM Astra
“Este o construcţie din lemn, atât popicele cât şi bilele fiind tot din acelaşi material iar distanţa de aruncare se încadrează în standardele vremii când jocul de popice este răspândit ca o modalitate plăcută de agrement şi de petrecere a timpului liber. Vizitatorii muzeului se pot bucura astfel de o competiţie plină de inedit”, explică muzeograful Adrian Scheianu.
Biserica din Comăneşti (jud. Gorj)
Biserica din lemn, monument istoric, a fost construită în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, fiind, în prezent, ultima transferată dintre cele trei biserici deţinute de muzeu. “Din punct de vedere architectural biserica urmează un tipar constructiv arhaic derivate din casa ţărănească. Construcţia prezintă şi particularităţi arhitecturale specifice nordului Gorjului cum ar fi lipsa turlei sau a clopotniţei care este construită separatde biserică.
Biserica din Comanesti - Foto Arhiva CNM Astra
Monumentul nu prezintă pictură interioară, cu excepţia catapetesmei zidită din căramidă şi pictată conform canoanelor pravoslavnice. Interesant este şi soclul bisericii edificat din alternanţă de cărămidă si piatră de râu, amintind de arhitectura de inspiraţie bizantină. Pe trunchiurile unor copaci din proximitatea monumentului sunt prinse cruci pictate de mici dimensiuni numite cruci de jurământ sau de pomenire, ilustrând obiceiul intâlnit în numai câteva localităţi gorjene ca la 40 de zile de la moartea unui om să fie puse în copaci acest tip de cruci”, explică George Tomegea.
Casa meşteroaiei din Săpânţa (jud. Maramureş)
Un monument înconjurat de o aura de mister îl constituie locuinţa meşteroaiei, aşa cum se numea femeia vraci în Maramureşul istoric. “Aceasta ştia, prin vrăji şi descântece, să dezlege făcăturile strigoaicelor, ielelor şi a altor creaturi necurate. Prin cunoştinţele de medicină tradiţională, vindeca oameni şi animale de diferite boli.
Casa mesteroaiei din Săpânţa - Foto Arhiva CNM Astra
Casa din lemn de mici dimensiuni cu prispă şi cu acoperiş înalt tipic pentru arhitectura maramureşană este situată printre copaci oarecum departe faţă de alte monumente din muzeu, tocmai pentru a ilustra relativa marginalitate a meşteoaiei în sânul comunităţii, ai cărei membri apelau la serviciile ei la nevoie şi cărora le inspira şi o umbră de teamă”, spune Adrian Scheianu.
Gospodarie de pescar Mahmudia (jud. Tulcea)
Gospodăria a aparţinut unei familii de ruşi lipoveni, populaţie ajunsă la gurile Dunării, începând cu secolul al XVIII-lea ca urmare a unei schisme din sânul bisericii ortodoxe ruse. “Întregul complex este compus dintr-o locuinţă cu grajd, coteţ pentru păsări, moară de vânt, cuptor de pâine şi baia de aburi.
Gospodarie de pescari din Mahmudia - Foto Arhiva CNM Astra
Bania sau baia lipoveneasca, nicăieri de găsit in restul lumii rurale româneşti, este o constructie tipică unei aşezări din Delta Dunarii şi demonstrează un mod de viaţă şi de locuire tipic acestei etnii dintr-un spaţiu cu pronunţate influenţe multiculturale aflat la graniţa unei lumi de un anumit exotism. Construcţia se individualizează în cadrul comunităţii prin simbolistica ei specifică legată de purificarea spiritual dar şi trupească. Gospodăria de pescar formează împreună cu cherhanaua şi gheţăria aflate în apropiere un ansamblu unitar şi reprezentativ pentru civilizaţia piscicolă a Deltei Dunării”, spune George Tomegea.
Moara din Curcani (jud. Constanta)
Potrivit reprezentanţilor muzeului, una dintre cele cinci mori de vânt aflate aici se deosebeşte de celelalte prin faptul că nu are paletele din lemn, precum majoritatea morilor de vânt, ci din pânză, la momentul transferului în muzeu, în anul 1966, aceasta fiind singura moară cu pânze din România, semănând cu cele existente în ţările mediteraneene sau Olanda.
Moara de la Curcani - Foto Arhiva CNM Astra Fântâna cu hecnă din Dumbrăveşti (jud. Prahova)
Fântâna cu hecnă din Dumbrăveşti (jud. Prahova)
Este o instalaţie unicat în cea ce priveşte tehnica de extracţie a apei, pe teritoriul României nemaifiind depisitată o astfel de fântână în funcţiune. “Acest sistem îşi are originile în secolul al XVIII-lea fiind destinat extracţiei petrolului, până la modernizarea sistemului de extracţie al ţiţeiului, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, această instalaţie a constituit mijlocul principal de ridicare a păcurei din puţurile petroliere, cu adâncimi-record având în vederea simplitatea instalaţiei.
Fantana cu hecna din Dumbravesti - Foto CNM Astra
De menţionat că extragerea păcurii pe teritoriul României actuale este atestată încă din antichitate, ţara noastră fiind singura din Europa cu depozite importante de petrol, exploatate înca în prezent, prima rafinărie de petrol din lume luând fiinţă in oraşul Ploieşti, în anul 1857. Hecna, propriu-zisă, este un dispozitiv cilindric acţionat de forţa unui om, fixat pe un ax vertical de lemn, cu o rotaţie în ambele sensuri, pe care sunt înfăşurate frânghii sau cabluri care susţineau găleţile”, spune Adrian Scheianu.
Şcoala din Ticera (jud. Arad)
Şcoala a fost transferată dintr-un sat părăsit din Ţara Moţilor şi are o vechime de aproape un secol, fiind construită în totalitate din lemn în tehnici tradiţionale de către meşteri locali. “La începutul secolului trecut şcoala avea o singură încăpere. La începtul epocii comuniste, sporind numărul elevilor dar şi datorită nevoilor specifice ale propagandei politice şi ale programelor implementate de noul regim de culturalizare a satelor, clădirea se extinde cu încă o încăpere.
Scoala din Ticera - Foto Arhiva CNM Astra
Tot în anii de început ai perioadei comuniste şcoala a devenit şi cămin cultural, spaţiu de desfăşurare pentru adunări oficiale dar pentru evenimente din lumea satului (nunţi, serbări etc). Un fragment din corpul nou al clădirii purta încă la momentul transferului în muzeu inscripţia RPR. Monumentul va pune în valoare, prin diferite activităţi educaţionale, meşteşuguri, obiceiuri şi tradiţii din comunităţile reprezentate în muzeu”, spune George Tomegea.
Gospodărie de prelucrare a chihlimbarului din Colţi (jud. Buzău)
Gospodăria al cărei element principal îl constituie casa de mari dimensiuni, cu etaj, ilustrează un meşteşug mai puţin întâlnit dar cu o vechime considerabilă: extragerea şi prelucrarea chihlimbarului. „Această răşină, considerată piatră semipreţioasă, este extrasă în România numai din minele din Carpaţii de Curbură, având atestarea documentară din secolul al XVI-lea în timpul domniei lui Mihnea Turcitul.
Gospodarie de prelucrare a chihlimbarului din Colti - Foto Arhiva CNM Astra
Este folosită ca materie primă pentru bijuteri şi ornamente, dar şi în medicina tradiţională ca remediu pentru diverse afecţiuni. În cele două încăperi al primului nivel al casei este amenajat atelierul de prelucrare a chihlimbarului cu diferite unelte trebuincioase meşteşugarului”, spune Adrian Scheianu.
Centrul ASTRA pentru Patrimoniu
Construirea centrului a oferit şansa de a salva de la o posibilă degradare ireversibilă valorile de patrimoniu deţinute de Muzeul ASTRA, asigurând condiţii optime de depozitare şi de conservare a acestora într-o clădire multifuncţională, construită la standarte internaţionale, cu eficienţă maximă şi microclimat controlat, spun reprezentanţii muzeului. “Există cca 2000 mp de spaţiu multifuncţional – depozite pentru colecţiile de patrimoniu, laboratoare de conservare şi restaurare, centru de resurse şi pregătire pentru conservatorii şi restauratorii din România.
Centrul Astra pentru Patrimoniu - Foto Arhiva CNM Astra
Laboratoarele deservesc Muzeul ASTRA acoperind domeniile de restaurare ceramică, textile, lemn policrom, piele şi investigaţii chimice, dar specialiştii muzeului oferă serviciile acestor facilităţi şi altor instituţii de gen sau persoane deţinătoare de bunuri de patrimoniu. Dotările sunt de ultimă generaţie asigurând maximul de condiţii pentru gestionarea activităţii de conservare active şi preventive a colecţiilor, iar Centrul pentru Pregătirea Conservatorilor şi Restauratorilor oferă un cadru adecvat pentru formarea şi perfecţionarea specialiştilor în domeniu”, spune George Tomegea.
Vă mai recomandăm:
Doi tineri din Sibiu vă aşteaptă în weekend, într-o gospodărie ţărănească superbă din Mărginimea Sibiului, cu proiecţii de filme în podul şurii, plimbări cu căruţa, precum şi cu cele mai bune preparate tradiţionale româneşti.
Pasiunea cu care Michael Henning meştereşte piesele pentru sobe aduce în atelierul lui de la Cisnădioara clienţi din toată România, dar şi din străinătate. „Adevărul“ vă spune povestea lui.
Maria şi Mircea Drăgan, doi profesori sibieni pasionaţi de folclor, şi-au transformat casa într-un muzeu în care au strâns costume populare şi păpuşi îmbrăcate în port tradiţional. „Adevărul“ vă invită într-un muzeul plin de suflet.
Se încarcă comentariile...
