FOTO Sibiul în comunism. De la cozi la alimente şi cote de gaz la „răsfăţul” de după numirea lui Nicu Ceauşescu prim-secretar la Sibiu

Aspecte din timpul vizitei conducătorilor de partid şi de stat în regiunea Braşov, oraşul Sibiu. (15-18 iunie 1967) – Sursa Foto „Fototeca online a comunismului românesc”, Cota arhivistica 334/1967

Sibienii n-au fost scutiţi de legendarele cozi comuniste, nici de gazul „cu porţia”, unde dacă depăşeai cota autorităţile te ardeau la buzunare. Au fost însă norocoşi şi invidiaţi odată cu venirea lui Nicu Ceauşescu prim-secretar la Sibiu, când alimentarele au fost aprovizionate altfel şi găseai fără probleme alimente de bază. A rămas legendară „casa de comenzi”, de unde şefimea îşi procura ness, alune sau ciocolată.

Sofia Răduţiu are acum 80 de ani. În tinereţe, a lucrat 5 ani bucătăreasă la armată, doar în schimb de noapte, gătind pentru aproape 400 de soldaţi. A fost apoi vânzătoare în două cofetării din oraş, 10 ani la cofetăria Moca, din Piaţa Mare, unde toţi şefii oraşului se strângeau la amiază la cafea, şi coniac. „Aveam o sobă cu serpentine, şi făceam cafea la ibrice, într-una, consumam un sac de cafea pe zi”, îşi aminteşte astăzi, zâmbind. 

De la 5 dimineaţa, la coadă la lapte, şi amendă pentru depăşirea cotei de gaz

Din amintirile Sofiei Răduţiu nu au cum să lipsească legendarele cozi comuniste. Prima şi cea mai importantă, la lapte, „după lapte mergeai şi îţi luai pâine şi restul”. „Laptele venea dimineaţa la 6 şi se distribuia, la 5 eram acolo, mai venea bărbatul, ne ţineam rând. Pâine era pe cartelă şi o luam de la centrul de pită, şi mai duceam făină la brutărie, la Manutanţa (vechea brutarie pe aburi, n.r.), să ne facă, scriau pe catalog câtă făină ai dus şi făceau pâine. La ouă stăteam cu scăunelul şi noaptea, era un magazin separat, pe strada Vasile Aron”, rememorează femeia. 

La fel ca toţi sibienii, aveau o cotă de gaz pe care nici nu era indicat să o depăşeşti dar cu care nici nu încălzeai casa. Când i s-a născut nepoata, prematur, a stat 3 săptămâni la incubator iar apoi au cerut să o ia acasă. A venit comisie specială să verifice dacă sunt condiţii iar bunicii s-au dus la sectoristul care răspundea de gaz să-i ceară suplimentare de cotă, pentru a putea face peste 26 de grade în casă, pentru micuţă. 

Au pus în pivniţă un cazan de încălzire, însă au fost amendaţi pentru depăşirea cotei şi s-au trezit că au de plătit 900 de lei la gaz şi 1.000 de lei amenda. Asta era regula, cine depăşea cota plătea metrii cubi în plus la un preţ mult mai mare, plus o amendă substanţială. 

Magazinele din centru şi ratele de la CAR

Cele mai multe magazine erau în zona centrală a oraşului. Legendarul Dumbrava era şi atunci, iar pe Nicolae Bălcescu, vizavi de actualul Banc Post, era un magazin de unde se puteau cumpăra paltoane. Tot pe centru, la Căminul, găseai pături, covoare şi feţe de masă, iar la parterul actualului sediu al FDGR, lângă restaurantul Dunărea, era un magazin cu mătase pentru plapume şi cu „vânzătoare de saşi foarte amabile, care te serveau, nu aveai treabă”. Sibiul avea trei cinematografe, Pacea, pe Nicolae Bălcescu, Tineretului, la actualul Teatru Gong şi Arta, pe strada Tribunei, unde acum este Direcţia pentru Cultură şi unde „se dădeau filme indiene şi plecam plângând”. 

Casa, mobila, frigiderul, toate se cumpărau în rate de la CAR, „nimic nu s-a luat cu banii jos”. Lumea mergea la mare cu bilete luate prin sindicat iar copiii de atunci îşi amintesc şi acum de TIR-urile turceşti care tranzitau bulevardul Vasile Milea iar şoferii turci le aruncau din TIR bomboane, praline de ciocolată şi gumă de mestecat. 

„Casa de comenzi” şi „răsfăţul” de după venirea lui Nicu Ceauşescu

Pe strada Avram Iancu, aproape de Piaţa Mare, funcţiona la Sibiu „Casa de comenzi”, unde avea acces doar şefimea. Se ştia că există, dar accesul se făcea pe baza unei „liste scurte”. De aici, se putea procura ness amigo, alune sau ciocolată, iar fiica doamnei Sofia era prietenă cu vânzătoarea şi mai primea din când în când produse. 

De extrem de bun augur a fost pentru sibieni venirea lui Nicu Ceauşescu prim secretar la Sibiu, în 1987. În alimentare au început să apară alimente precum untul, carnea de pui, ceva mai rar de porc sau de vită, mezeluri, vestitul salam de Sibiu. Sofia Răduţiu îşi aminteşte râzând de trei tineri din Vâlcea, ajunşi în Sibiu, cărora nu le-a venit să creadă ce văd când au intrat într-o alimentară. „Au zis „Uite cum stă salamul”, şi-au făcut cruce. Mi-au spus „Doamnă, să ştii că n-am fi crezut”. De altfel, printre securiştii vremii circula şi o glumă vizavi de Sibiu, spuneau că iniţialele judeţului, SB, nu vin de la denumirea acestuia ci sunt abreviere pentru „sătuii băiatului”, cu trimitere directă la politica promovată de Nicu Ceauşescu la Sibiu.