FOTO Hoarda de olandezi care a „invadat“ România. Cum a reuşit un sibian să-i mute pe străini într-un sat de la noi
0
O poveste de dragoste începută în Olanda între un român plecat la muncă şi o olandeză a ajuns să transforme o localitate mică de lângă Sibiu în destinaţia de vacanţă preferată de sute de turişti străini. Tudor Drăgoi a reuşit, pe lângă o căsnicie şi un business de invidiat, să-i convingă pe mai mulţi olandezi, rude sau prieteni cu soţia lui, nu doar să se mute la noi în ţară, ci să şi investească aici.
„Olanda este statul care s-a opus cel mai adesea aderării României, dar şi Bulgariei, la Spaţiul Schengen, acuzând deficienţe în lupta împotriva corupţiei şi a crimei organizate“. Aşa sunau, până acum, multe dintre ştirile care veneau dinspre Olanda spre România. Cum a reuşit un român dintr-un sat sibian să le schimbe părerea unor olandezi despre ţara noastră? Povestea e una frumoasă. Cu dragoste, cu o căsnicie, cu un business, cu mai mulţi olandezi care s-au convins că România e ţara în care trebuie să trăiască.
Tudor Drăgoi (50 de ani) este astăzi un dascăl iubit de copii, învăţător la şcoala din Cârţa, o veche comună săsească şi pitorească, situată la aproximativ 60 de kilometri de Sibiu. La începutul lui 1990, Tudor avea 25 de ani şi era un angajat obişnuit. Imediat după Revoluţie, a primit, ca mulţi români, pachete cu ajutoare venite de la nişte olandezi cu inimă mare. A scos alimentele şi a lăsat cutia în pivniţă. A descoperit-o întâmplător, în vara aceluiaşi an, şi înăuntru a găsit o vedere cu salutări din partea familiei care îi trimisese pachetul.
Le-a scris, le-a mulţumit, i-au răspuns şi aşa au continuat să corespondeze până în toamna lui 1990, când l-au invitat într-o vacanţă de două săptămâni în Olanda. Pentru asta, Tudor a primit de la străini inclusiv biletul de avion. Anul următor, olandezii i-au întors vizita. Pe atunci, Tudor locuia într-o garsonieră din Mârşa, la vreo 20 de kilometri de Sibiu, iar musafirii i-au spus că trebuie neapărat să vină în Olanda, făcându-i rost şi de viză. Aşa a ajuns Tudor să muncească, pentru zece ani, în Ţara Lalelelor.
Iubire pentru o viaţă
Lucra la un restaurant pe malul mării, când a cunoscut-o pe Manette Twilt, acum în vârstă de 39 de ani, pe atunci având doar 18 ani. Chiar lângă localul unde lucra Tudor, părinţii fetei aveau şi ei un restaurant. „Aşa ne-am cunoscut, am descoperit că e român. El e pictor, ne-a făcut nişte tablouri şi e cadoul la care şi în ziua de azi mai plătesc. Nu ne-a cerut bani pentru ele”, povesteşte Manette, râzând, în cea mai curată şi frumoasă limbă română.
Au înţeles repede că relaţia e cât se poate de serioasă, însă Tudor i-a spus de la început că dorinţa lui este să strângă nişte bani în Olanda şi apoi să se întoarcă acasă. Ajuns cu ani în urmă la Cârţa, la un prieten sas, se îndrăgostise iremediabil de locuri, „Am plecat în Olanda să strâng bani, să-mi fac o casă în România. Tatăl meu mi-a spus că a găsit o casă la Cârţa, am dat pe ea 6.000 de mărci şi am cumpărat-o pe nevăzute. Aşa a început povestea mea cu olandezii“, ne-a spus Tudor Drăgoi.
„Când l-am cunoscut, avea deja casa aici luată, iar în 1995 am fost pentru prima dată să vizitez România, să fac cunoştinţă cu socrii şi cu familia. Am venit cu tatăl meu cu maşina, am intrat în ţară, pe la Oradea, şi primul lucru pe care l-am spus a fost: «În ce m-am băgat»!”. Tatăl meu avea cam aceeaşi idee: «Unde o las pe fiica mea?». Când am ajuns la Cârţa, părinţii soţului stăteau tot aici şi am văzut casa, era o ruină, un şantier. Am fost nu speriată, am avut puţine dubii privind viitorul nostru aici”, rememorează Manette.
S-au întors în Olanda, s-au căsătorit în 1999 şi, odată pasul făcut, s-au gândit şi la viitor, dacă se vor stabili în România. Tatăl fetei, mare amator de turism în camping, le-a dat ideea să înceapă o afacere în domeniu. Au vizitat mai multe campinguri în Olanda, să-şi facă o idee, în 2000 s-au mutat la Cârţa şi au investit aproximativ 50.000 de euro în casa şi în campingul care se întinde pe un hectar. Are 30 de locuri de campare pentru corturi şi rulote, bloc sanitar cu duş, toaletă, apă caldă, stâlpi de curent, bucătărie pentru turişti. O noapte de campare, cu acces la toate facilităţile, costă între 10 şi 17 euro, în funcţie de numărul de persoane.
De când au deschis, sute de turişti din toată Europa le-au trecut pragul. Românii, mai puţin. „Noi ne-am înscris în Olanda în diverse cluburi de rulotişti. Ei au trasee în toată Europa şi acolo suntem trecuţi. La fel în Franţa, în Anglia. Avem reclamă, bineînţeles, pe internet, dar reclama cea mai bună este de la primul client care a venit, care a spus la al doilea şi aşa mai departe. Sunt şi români, dar puţini, ei încă nu s-au obişnuit cu ideea de vacanţă la camping, mai bine stau liberi lângă un râuleţ“, explică Manette.
Şi-au adunat familia şi prietenii
Dacă nu i-ai cunoaşte şi nu i-ai vedea cum zâmbesc din tot sufletul în timp ce-şi spun povestea, ai zice că istoria lor, emoţionantă şi frumoasă, pare ireală. La scurt timp după ce Manette şi Tudor s-au mutat definitiv în România, părinţii fetei aveau să îi urmeze. Aveau deja în ţară o casă de vacanţă, în zona Bihorului, luată când veniseră în vizită. Când, însă, au luat hotărârea să vândă restaurantul din ţara natală şi să se mute definitiv în România, au cumpărat şi ei o casă veche, în Cârţa.
„Părinţii au văzut aici casa de vânzare şi le-a plăcut foarte mult. E o locuinţă autentică, renovată superb. S-au mutat acum 12 ani, la doi ani după ce am venit şi noi. Le place foarte mult, surorile mele vin în vacanţă, nepoţii stau aici şase săptămâni, în vacanţa de vară. Şi sora mea mai mare a cumpărat o casă de vacanţă, acum două luni, tot în Cârţa. Mai e o familie din Olanda, prieteni de familie cu noi, care şi-au luat tot casă de vacanţă aici“, povesteşte Manette. Şi fratele ei, venit în România cu părinţii când avea 17 ani, s-a stabilit aici, dar în zona Bihorului. E căsătorit cu o româncă şi au împreună o farmacie.
Vrea cetăţenie ca să voteze la noi
Manette râde mult, vorbeşte impecabil româneşte, familia, ei şi părinţii, nu au avut aici decât maşini româneşti şi îţi spune, cu chipul numai lumină, că acasă e acolo unde îţi este sufletul. „Vreau să-mi iau cetăţenie, am şedere permanentă de ani de zile, doar că e foarte complicat cu formalităţile la Bucureşti. Eu locuiesc în ţara asta, o simt ca pe ţara mea. Şi, atunci, vreau să şi votez aici, să-mi spun părerea despre ce se întâmplă cu ţara asta, să văd că merge într-adevăr înainte, nu înapoi. Iubesc România, câteodată şi spun că poate m-am născut greşit, e ca a doua casă pentru mine, mă simt româncă”, spune Manette.
În curtea superbei case săseşti, renovată atent, cu mobilier vechi de mai bine de o sută de ani, părinţii fetei, Anneke van Dyk (67 de ani) şi Joop Twilt (68 de ani), îţi povestesc cât de frumoasă e viaţa lor în România. Au pensii din Olanda, taxele şi impozitele sunt mai mici în România, mâncarea mai ieftină. Gazul, curentul şi benzina sunt la fel, dar, per total, traiul aici este mai ieftin decât în ţara lor. Dincolo de asta însă, pentru ei, România este frumoasă, liniştită şi autentică. Au văzut Maramureşul, Marea Neagră, acum vor să meargă în Bucovina, gustă întotdeauna cu plăcere ciorbă de burtă, mici sau sarmale.
„Olanda este cel mai bine organizată ţară din lume. Prea organizată, şi cred că asta este problema. Sunt prea mulţi oameni într-o ţară prea mică. Am cumpărat casa asta în 2001 şi încă o restaurăm. Ne plac ferestrele vechi, grajdul, grădina, o casă veche are o poveste, îţi spune ceva, şi lăsăm totul cum a fost, facem, desigur, restaurări, dar nu schimbăm nimic”, explică Joop.
Şi pentru el, şi pentru soţia lui, România e cu adevărat acasă. Atât de acasă, încât nici nu-şi pun problema să se întoarcă la ei în ţară. Deja şi-au cumpărat locuri de veci în cimitirul din sat. „Când sunt în Olanda, vreau să mă întorc în România, mă simt mai bine aici. Casa e acolo unde îţi este inima. În fiecare zi în care am stat aici, am fost atât de fericită!”, spune Anneke. ;
De ce vin şi englezii la noi
Sute de turişti din toată Europa au trecut, de-a lungul anilor, pragul campingului deţinut de Tudor şi de Manette. Le place să descopere cultura, sunt fascinaţi de autenticul păstrat în satele româneşti, descoperă cu plăcere muntele, Transfăgărăşanul sau, pe bicicletă, vechile case săseşti din zona Agnitei.
„Sunt pentru prima dată în România, soţia mea a avut o ambiţie să viziteze Transilvania şi credem că Sibiul e cel mai frumos oraş din lume. Ne gândim chiar să ne cumpărăm aici un apartament, într-o zi. Ne place România pentru liniştea ei, pentru pace, ceva ce am pierdut în Anglia este spiritul comunităţii şi calitatea vieţii rurale, şi în România încă aveţi asta, şi trebuie să păstraţi”, povesteşte britanicul Julian Moxon (63 de ani), fost jurnalist, acum pensionat şi, pentru o perioadă, turist în campingul lui Tudor.
Jenny (63 de ani), soţia lui, are pentru România şi pentru Sibiu cea mai frumoasă declaraţie de dragoste: „Credem că România e pur şi simplu minunată, ne-am simţit foarte bine aici! Vrem să ne luăm un apartament în Sibiu, nu cred că am simţit vreodată aşa ceva faţă de un loc, e pur şi simplu perfect. România e frumoasă datorită vieţii sălbatice, a agriculturii tradiţionale, fără maşini care să polueze. Oamenii sunt atât de prietenoşi şi dornici să ajute“.
O comună cu 1.000 de suflete
Comuna sibiană Cârţa are aproximativ 1.000 de locuitori, iar dacă ajungeţi în zonă nu trebuie să rataţi vizitarea fostei Abaţii Cisterciene, monument renumit în Transilvania. A fost întemeiată undeva în jurul anului 1.200 de un grup de călugări cistercieni, aceştia având în zonă zece sate în subordine, nemţeşti şi româneşti, sate catolice, dar şi ortodoxe. Astăzi, prin curtea casei parohiale curge un pârâiaş despre care se spune că nu îngheaţă niciodată. În 1241, fiind nefortificată, biserica a fost distrusă de către mongoli, iar zidurile care se mai văd şi acum au fost făcute după acest an.
Romii, muzica şi căruţele lor, marea atracţie pentru străini
Paradoxal poate pentru mulţi, alături de cultură, tradiţii şi peisajele superbe, turiştii care ajung în campingul lui Tudor Drăgoi mai au un punct de atracţie: romii, care şi-au păstrat nealterate tradiţiile vechi de sute de ani. „Pentru ei, comunitatea asta de romi este ceva interesant. Îi atrag pe turişti cu pălăriile mari, cu figurile lor autentice. Merg la ei străinii, fac poze, se duc cu ei cu căruţa, ei au cu totul altă viziune faţă de ei de cum avem noi. Chefuiesc, au muzica lor care atrage foarte mult, e interesant. Îmi pare rău că ei sunt în stare să păstreze obiceiurile, tradiţiile, dar românii nu“, spune Manette.
Peste gardul campingului, Victor Ciurar (47 de ani), ţigan autentic, zâmbitor, vorbăreţ şi cu bun-simţ îţi povesteşte cât de frumos e cu turiştii străini. „Îi plimbăm pe turişti, mergem cu ei, ne fac poze, e foarte frumos! Ne înţelegem cu ei foarte bine. Nu ne înţelegem la cuvinte, că nu ştim limba, dar tot mai pricepem câte ceva, prin gesturi. Ne filmează, ne admiră şi femeile. Unele ţigănci de-ale noastre se mai îmbracă în costumele tradiţionale, mai dansează... Mulţi turişti ne caută, în fiecare an când vin. Ne place şi nouă cu ei“, spune bărbatul.
Vă mai recomandăm:
Galeş, satul unde roata morii se-nvârteşte de 130 de ani
Trăsăturile satului autentic din Mărginimea Sibiului sunt conservate aproape intacte în localitatea Galeş, aflată la circa 20 de kilometri de Sibiu. O moară de apă funcţionează aici de la 1884, iar obiceiuri unice în ţară se ţin într-o biserică veche de 300 de ani.
Brădeniul este o comună aflată la aproximativ 80 de kilometri de Sibiu, cu foarte mulţi oameni săraci, case vechi şi un primar celebru în toată România după ce, proaspăt ales pe listele PP-DD, a vopsit în mov, culoarea partidului, o parte din casele din localitate. Tot în Brădeni însă, în podul bisericii fortificate din localitate, zace nepromovat un tezaur de o uriaşă valoare, unic în România: 120 de lăzi vechi, săseşti, cele mai vechi datând încă din secolul XV.
FOTO Petiş, satul de vacanţă din inima României
La 40 de kilometri de Sibiu, orăşenii redescoperă liniştea şi frumuseţea unică a vieţii de la ţară. În ultimii ani, în satul Petiş şi-au cumpărat case de vacanţă sau chiar s-au mutat cu totul oameni care au trăit la asfalt, reînviind micuţa localitate săsească.
Se încarcă comentariile...
