Începe Postul Paştelui. Cât durează, ce mâncăm şi care sunt superstiţiile din popor – ce trebuie să facem ca să ne meargă bine

Creştinii ortodocşi intră de astăzi în postul Paştelui, considerat cel mai lung şi cel mai aspru dintre posturile de durată din calendarul ortodox.

Postul începe luni, 18 martie, şi durează 48 de zile până sâmbătă, 4 mai. În postul Paştelui sunt două dezlegări la peşte, în 25 martie, de Buna Vestire, şi în 28 aprilie, dată la care creştinii ortodocşi sărbătoresc Intrarea Domnului în Ierusalim 28 aprilie. În vinerea dinaintea Paştilor, pe 3 mai, se ţine post negru. 

Cum ne hrănim în post

Medicii spun că postul este unul foarte restrictiv, din punctul de vedere al alimentaţiei, practicanţii săi fiind privaţi de proteinele complexe ce se găsesc în carne, ouă şi lactate. Aceste alimente pot fi înlocuite cu produse de origine vegetală, cum ar fi soia, fasole, ciuperci, etc. 

Odată cu privarea de proteine, apare şi o carenţă de vitamine şi oligoelemente vitale, care se găsesc în produsele de origine animală (vitamina A, D, complexul B). Aceste lipsuri conduc la schimbări ale metabolismului, precum şi la încetinirea anumitor funcţii ale organismului (cum ar fi procesul de creştere, sinteza de hormoni), ceea ce face ca efectele benefice ale postului (în plan fizic şi spiritual) să fie însoţite de unele mai puţin dorite, cum ar fi  riscul de creştere în greutate (prin consumul excesiv de alimente cu conţinut exclusiv sau majoritar de hidraţi de carbon (glucide) – pâine, paste, mălai, dulciuri, cartofi, fasole, etc.);  consum exagerat de preparate pe bază de soia şi/sau de pateuri vegetale (care au un conţinut ridicat de aditivi şi grăsimi vegetale); mai frecvent în faza iniţială, ca efect al detoxifierii organismului, la unele persoane pot apărea manifestări de tipul: acnee, miros neplăcut al gurii şi/sau corpului (se impun  măsuri de igienă riguroase); uşoare dureri de cap, senzaţie de greaţă, constipaţie (care dispar însă,  pe masură ce organismul se obişnuieşte cu noua dietă). 

Ca urmare, este indicat ca postul să fie ţinut doar de persoanele cu stare bună de sănătate, care nu suferă de diabet zaharat, anemie sau boli anergizante sau imunodepresive (tuberculoză, SIDA, unele boli infecţioase – tuse convulsivă, rujeolă, gripă),etc. De asemenea, nu se recomandă la copii, vârstnicii cu starea de sănătate efectată, gravide, persoane care lucrează în condiţii deosebite (frig, muncă fizică grea, etc). 

De asemenea, medicii spun că trebuie să ţinem cont şi de alte recomandări, respectiv alimentele să fie preparate în special prin fierbere, înăbuşire sau la cuptor şi nu prăjite – pentru  a reduce cantitatea de grăsimi şi aportul de calorii suplimentare; să consumăm în cantităţi suficiente legume şi fructe proaspete; să fim cumpătaţi, să nu mâncăm mult şi nu consumăm băuturi alcoolice iar dacă sănătatea nu ne permite, să nu ţinem postul prea restrictiv pe o perioadă lungă de timp şi să nu ezităm să-l întrerupem dacă nu ne simţim bine.

Superstiţii în Postul Paştelui

Potrivit calendarului popular (www.muzeulastra.ro), în 18 martie este lunea vaselor, a păstorilor, a păsărilor, a viermilor, ziua forfecarilor şi tărbacul câinilor. În această zi se bea “ca să se spele gura şi stomacul de bucatele de dulce”, se mănâncă rece; se înăcreşte borşul; se ţine mai ales de femei pentru sănătatea copiilor, apărarea casei, recoltei (să aibă mai ales spor la cânepă), animalelor,de boli, de lupi, de dăunători; mamele de păstori fac turtă de grâu sau porumb, pentru paza turmelor; nu se iau ouăle din cuibar ca să fie spor la ouă şi la pui; se dau resturile de mâncare la păsări, ca să nu strice recolta viitoare; nu se dă gunoiul afară, să nu se înmulţească lupii; oamenii se împacă, se iartă, să intre neînvrăjbiţi în post; 

19 martie este marţea vaselor, a ciorilor, a trăznetului, a furnicilor, a sântoaderului. În această zi  

nu se coase, ţese, croieşte, de teama trăznetului; se spală vasele şi se mănâncă, ritual, fiertură de urzici pentru sănătate; se leagă, ritual, ciocul ciorilor să nu strice recolta, li se dau turte de porumb “să se sature”; nu se lucrează în casă dacă nu este un bărbat altfel “caii lui Sântoader calcă femeile”; se descântă pentru cei vătămaţi de Sântoader în anul precedent.

Pe 20 martie, în ”miercurea strâmbă, frumoasă”, femeile nu cos, nu ţes şi se spune că acei care lucrează se constipă iar în 21 martie, considerată ”joia furnicilor, iepelor, joia necurată” femeile nu lucrează pânza să nu orbească; o ţin femeile ca să aibă naştere uşoară; se face “turta furnicilor”, plăcintă cu unt şi brânză pe care o mănîncă copii, departe de casă.

Vineri, 22 martie, ”vinerea ierbii, omanului, sântoaderului, furnicilor” oamenii se spală pe cap cu diferite ierburi, să le crească părul lung; nu se coase, nu se toarce; se duce colivă la biserică pentru sfiinţire.

Sâmbîtă, 23 martie, se ţine de teamă pedepsei “cailor lui Sân-Toader”; se fac pomeni pentru morţi; se posteşte, nu se mănâncă peşte, doar icre, undelemn, măsline; se face colivă (Sf. Toader a inventat-o),care, sfiinţită, este bună de leac la oameni şi animale; se tund caii (coama se îngroapă în bălegar “pentru prăsilă”) şi se încură (aleargă), să fie iuţi. Duminică, în 24 martie, se  crestează scoarţa nucilor încuiaţi ca să rodească).

Pe 25 martie, creştinii sărbătoresc Buna Vestire, iar credinţele populare spun că dacă este timp frumos, va fi an bun; dacă plouă până la amiază, va fi toamnă lungă; dacă este frunza verde, va fi belşug; cum este ziua aşa va fi de Paşti; vin rândunelele, începe să cânte cucul. Se face foc în curte se pune pâine, apă, sare “pentru îngeri”, care apoi se dau de pomană; este praznic cu dezlegare la peşte; oamenii se feresc de gâlceavă; nu dorm că vor fi somnoroşi tot anul; nu pun cloşti, că ies puii “su-iţi”; “ameninţă” pomii neroditori; slobod albinele printr-o potcoavă, “să fie tari”; se înconjoară casa şi livada, afumîndu-se cu tămâie, să fie apărate de “gadine”, seara se ung uşile şi ferestrele cu usturoi. A doua zi, pe 26 martie, se ţin aceleaşi interdicţii ca-n ziua precedentă, şi pentru noroc la târgul de vite, se spune că acela care se îmbolnăveşte nu se mai scoală iar gravidele citesc “Brâul Maicii Domnului”, să le poarte noroc la naştere.

În aprilie, ziua de 10 este considerată ”miercurea numărătorii ouălor” sau ”ziua şarpelui” iar înainte de a lucra ceva se numără ouăle pentru a avea spor; dacă ies cu soţ se mărită fetele.

începe pusul cloştilor; nu se lucrează în casă (femeile o ţin),pentru a nu avea dureri de mâini; 

este permis aratul, se curăţă şi se ard gunoaiele pentru a se apăra de şerpi, dar nu se lucrează în pădure. 11 aprilie, ziua Sfântului Antipa, este considerată sărbătoarea dinţilor, zi în care se vindecă durerile de dinţi, iar pe 20 aprilie, în ”sâmbăta ursului”, femeile nu cos, nu se scaldă ca să nu le atace ursul sau să le facă stricăciuni la stupi sau vite; se primesc ţiganii cu ursul, să-l joace pentru noroc şi vindecare de dureri; se dau pomană plăcinte de dovleac; începe culesul buruienilor de leac.

22 aprilie, ajunul Sfântului Gheorghe, este considerată zi de farmece de dragoste şi de luat mana; pentru apărare, vitele se rourează (se scot noaptea la iarbă), li se pune tămâie, usturoi în corn; se pun brazde cu rugi la uşi şi ung ferestrele cu usturoi; ciobanii aleg locul stânii, aleg mieii de oi, fac primul caş din primul muls; se scot sculele de ţesut să răsară soarele pe ele pentru a avea spor; prin practici magice se recunosc strigoii şi fermecătoarele.

Pe 23 aprilie creştinii îl sărbătoresc pe Sfântul Gheorghe, şi se spune că dacă plouă de Sf. Gheorghe, va fi an mănos; dacă pică în sec (post) va fi laptele slab; oamenii se scaldă dimineaţa în rîu, se spală cu rouă, se cântăresc, se urzică, beau  vin roşu pentru a fi sănătoşi şi vioi tot anul;  se aduc “sânjorji” (crengi de fag) care se pun la sâlpul porţii pentru apărare de rău şi belşug în casă; gunoiul pus la pomii îi ajută la rodire, se seamănă busuioc pentru noroc şi dragoste; se tocmesc ciobanii.

Pe 25 aprilie, de Sf. Apostol şi Evanghelist Marcu, se schimbă timpul în căldură mai mare; nu se ară, nu se înjugă vitele, li se dă fân din mână şi sunt lăsate să păşuneze în voie; nu se dă din casă; nu se bate nimic; nu se lucrează doar se face clacă la popa. Pe 27 aprilie, în sâmbăta floriilor, femeile fac copturi (plăcinte ) pe care le dau pomană săracilor şi se aduc crengi de salcie în biserică.

Pe 28 aprilie, în duminica floriilor, se spune că dacă orăcăie broaştele, vara va fi frumoasă; cum sunt Floriile va fi şi Paştele; se aduc acasă crengile sfiinţite de salcie şi se pun la icoană (sunt bune de leac); se aerisesc hainele; se plantează pomi roditori (se prind bine); este dezlegare la peşte.

În 30 aprilie, de ajunul Armindenului, femeile nu lucrează, ca apărare de vifor şi grindină şi se alungă strigoii din case iar ziua de 1 mai, de Armindeni, se serbează pentru odihna pământului, ca să rodească, să nu bată grindina, să nu fie dăunători, să fie vitele sănătoase, vinul bun, oamenii sănătoşi, prin petreceri la iarbă verde unde se mănâncă miel şi caş şi se bea vin roşu cu pelin;

dimineaţa oamenii se spală cu rouă să fie sănătoşi; se pun ramuri verzi la porţi, pentru noroc şi belşug (se ard în primul cuptor de pâine făcută din grâu nou); la casele cu fete se pun puieţi de mesteceni în faţa porţii; nu se înjugă vitele, nu se lucrează la câmp ca recolta să nu fie distrusă de grindină (se seamănă totuşi fasole, pepeni, castraveţi care vor fi feriţi de viermi); cenuşa se aruncă pe straturi pentru a fi fertile.

În joia dinaintea Paştilor, Joia Mare, nu se spală rufe; se face borş; se spune că acela care doarme va fi puturos tot anul; nu sunt permise descântece; gunoiul să fie ars, gardurile reparate, cânepa toarsă; cloşca pusă acum va scoate cocoşei; urzicile înfloresc şi nu se mai mănâncă; “vin sufletele strămoşilor la streaşină”, li se pun ulcele cu apă şi se face foc din vreascuri rupte cu mâna; se pun lumânări la morminte; se dă pomană ulcele cu apă, colaci, colivă; la biserică se citesc cele 12 evanghelii.

În Vinerea Mare se spune că, dacă plouă, va fi an mănos; nu se lucrează la câmp că iese”sec”; nu se coase, că orbeşti; cei bolnavi se scaldă în râu, “să le sece boala”; se culeg flori pentru Christos; se coace pasca (“alte aluaturi nu cresc”); se merge în haine bune la biserică, se înconjoară biserica apoi se merge acasă cu lumânarea aprinsă, se înconjoară casa, apoi lumânarea se stinge şi se păstrează la icoana Maicii Domnului; se aprinde la vreme rea.

În sâmbăta Paştelui se încondeiază ouăle; e fac ultimele pregătiri pentru masa de Paşti; cojile ouălor gătite se aruncă pe apă de sufletul morţilor; se ung pomii cu aluat de cozonac să fie roditori; se udă vitele cu apă sfiinţită; noaptea “se deschid cerurile”; oamenii veghează aşteptând învierea Domnului ( slujba se ţine la miezul nopţii), vin la slujbă cu un coş cu bucate care vor fi sfiinţite, iau “paşti”pe care le duc acasă (în fiecare dimineaţă vor gusta din ele înainte de a mânca), se cântă “Hristos a înviat”.

Pe 5 mai, creştinii ortodocşi sărbătoresc Sfintele Paşti. Se spune că aceia născuţi în Duminica Paştelui vor fi norocoşi; cine moare merge în Rai (“este deschis”); la trezire se atinge fierul (“dă sănătate”), nu se atinge sarea (“dă năduşeli”), se spală pe faţă cu apă proaspătă în care se pun bani de argint, ouă roşii, busuioc ca să fie curaţi, sănătoşi, frumoşi, drăgăstoşi şi bogaţi.

După slujba din biserică oamenii se salută cu “Hristos a înviat”, “Adevărat a înviat”; se înconjoară casa cu lumânarea aprinsă de la biserică, ca să o protejeze de rele; se binecuvântează oamenii la mormintele străbunilor şi se dau daruri de vase la tinerii căsătoriţi; la prânz se mănâncă peşte, pasăre (să fie sprinteni), caş (să aibă faţa albă), preparate din miel.