Mătuşa Floarea, un tezaur uman viu al României: face haine tradiţionale şi tămăduieşte după reţete moştenite din străbuni
0
La cei 82 de ani ai săi Floarea Finta din Negreşti Oaş face parte din clubul select al românilor declaraţi “Tezaur uman viu”, de către Ministerul Culturii. Încă din tinereţe a deprins, de la mama sa, practica vindecării cu plante, fiind recunoscută în zonă ca şi tămăduitoare. De asemenea, se îndeletniceşte şi cu confecţionarea de haine tradiţionale oşeneşti.
Floarea Finta sau mătuşa Floarea cum este cunoscută de mai toţi oşenii din Negreşti Oaş este un exemplu elocvent de cea ce înseamnă păstrătoarea şi făuritoarea de tradiţii milenare româneşti. Nu degeaba a fost inclusă în lista de 13 români declaraţi “Tezaur Uman Viu” şi este înscrisă în patrimoniul UNESCO.
“Mătuşa Floare a contribuit în mod substanţial la păstrarea şi reafirmarea identităţii culturale patrimoniale imateriale, care are legătură cu oralitatea, tradiţiile şi cu tot ceea ce ne defineşte ca naţie şi popor, având rol de identificare a mărcii tradiţionale distinctive. Considerând că este o persoană reprezentativă pentru comunitatea din Negreşti Oaş, dar şi pentru întreaga zonă etno-folclorică a Oaşului, am propus-o pentru obţinerea titlului de “Tezaur uman viu”, două fiind aspectele pentru care ea a primit această distincţie: tămăduitoare pricepută, leacurile ei constituind o alternativă la medicina tradiţională şi păstrătoare şi creatoare de haine şi accesorii tradiţionale oşeneşti”, ne-a declarat prof. drd. Natalia Lazăr, directorul Casei de cultură orăşeneşti Negreşti-Oaş.
Tămăduişte după reţete secrete lăsate de străbunii ei
Mătuşa Floarea este cunoscută în toată Ţara Oaşului ca cea mai bună vindecătoare de arsuri, tăieturi şi hemoroizi. La uşa ei au bătut mii de oameni care mai întâi au venit la ea şi doar mai apoi s-au dus, dacă a fost cazul şi la medic. Ca orice tămăduitor adevărat nu a perceput niciodată bani pentru vindecările ei fiindcă ştie că doar aşa îşi face efectul poţiunea pe care o prescrie bolnavilor. Reţetele de plante le ştie de la mama ei căreia i-au fost trasmise de străbunii ei.
“Reţetele din plante medicinale mi-au fost transmise de mama care şi ea le-a primit de la mama ei şi tot aşa. Noi am fost 11 fraţi din care numai 7 am trăit. Din ăştia am fost 5 fete şi 2 băieţi şi doar eu am învăţat meşteşugul tămăduirii. Reţeta pe care o ştiu de la mama este din trei plante medicinale care se pun la macerat în ceară şi care e secretă, însă o s-o predau mai departe celei care va avea menirea pentru a o învăţa. Cea ce vindec eu e bun la arsură, tăietură, la orice rană. Mai nou, acum s-au vindecat mulţi la hemoroizi. Demult, pruncii aveau bube dulci pe la gură şi le vindecam cu sânzâine, pe care le uscam şi le dădeam prin ciur. Apoi puneam nişte lapte de seara, iar dimineaţa luam ce era pe de-asupra, smântâna proaspătă şi o amestecam cu partea cealaltă şi de 2 ori îi ungeam şi după aia nu se mai cunoştea nimic. Asta merge şi la opăritură, la arsură pentru că nu doare, nu ustură şi pielea rămâne la fel”, ne spune Floarea Finta.
Ar vrea să-i înveţe şi pe alţii această taină a tămăduirii însă în zilele noastre sunt tot mai puţini aplecaţi asupra unei asemenea îndeletniciri. „Cum se dau mai departe aceste leacuri sau secrete şi cui? Eu le dau fetelor mele şi cui va vrea să le înveţe. Nu trebuie să le dai să le înveţe oricine. Trebuie să fi e uşor la mână ca să legi, să nu-i fi e milă sau să stea să se mire pe rană. Şi doctotul când operează, nu lasă pe nimeni să se uite la rană, că se deoache şi începe să doară. Aşa că nu e voie să vadă nimeni. Omul trebuie să fi e tare, curajos. Rana se leagă, o pansezi şi o laşi în pace. Cu bolnavul trebuie să ştii grăi, să-l linişteşti ca să nu se îngrijoreze”, ne-a dezvăluit mătuşa.
Casă muzeu în care se ţin sezătorile din zonă
Casa mătuşii Floarea este un adevărat muzeu, oşanca păstrând cu sfinţenie toată zestrea de obiecte vechi provenite de la familie. Odaia reuşeşte cu dificultate să adăposteasă zestrea materială şi culturală acumulată de-a lungul vieţii de Floare Finta. “Ulcioarele le am de la fini. Farfuriile sunt ale familiei, voiau să le arunce. Le-am spus: daţi-mi-le mie”, povesteşte bătrâna, în timp ce-şi admiră odorurile: “Fiecare are o poveste, fiecare mă leagă…”
Încăperea este plină de fotografii din diferite perioade ale vieţii, pozele de pe pereţii fiind creaţia celui mai mare fotograf şi etnograf la Ţării Oaşului, Ioniţă G. Andron. Cele mai mari o reprezintă pe ea în tinereţe iar celelalte sunt cu membrii familiei. “Tot ce a contat a fost familia, o ţin aici laolală. Îi ţin aproape în poze, în realitate sunt plecaţi, duşi prin depărtări”, spune cu regret mătuşa.
În odaia muzeu, pe care Primăria Negreşti-Oaş şi reprezentanţii Casei de cultură orăşeneşti depun eforturi pentru a o introduce în circuitul turistic, femeia a adunat sute de obiecte tradiţionale, un decor spectaculos pentru şezătorile pe care tot ea le găzduieşte şi organizează.
De asemenea bătrâna se îndeletniceşte cu confecţionarea de haine tradiţionale oşeneşti, iar în prezent, mai confeţionează încă podoabe populare, clopuri şi straiţe miniaturale, zgărzi şi zgărdane.Recent a participat împreună cu Hotca Floare, “Luminător al Satului”, la Târgul de Mărţişor de la Baia Mare unde pe lângă creaţiile care au consacrat-o a expus în premieră şi mărţişoare cu motive oşeneşti, fiind foarte apreciate de vizitatori.
Omenia şi veselia, secretul unei vârste înaintate
La cei 82 de ani ai săi Floarea Finta este o femeie sprintenă cu o minte ageră şi care încă mai iese la muncile câmpului iar iarna îşi taie singură lemnele. Din cei nouă copii ai săi, şapte sunt în viaţă, şi-au întemeiat familii, iar acum mătuşa Floare are peste 15 nepoţi şi 4 strănepoţi. Copiii s-au dus fie în Statele Unite ale Americii, Austria sau Italia, pentru un trai mai bun, s-au stabilit acolo şi nu prea mai revin pe acasă.
Credinţa în Dumnezeu dar şi bunătatea şi veselia sunt în opinia femeii ingredientele unei vârste înaintate. “Io pe cât posibil nu am supărat pe nimeni şi dacă am putut ajuta pe cineva am făcut-o cu dragă inimă. Eu nu m-am sfădit cu nimeni, iar dacă m-o întrebat cineva ceva i-am răspuns de fiecare dată cu dragă inimă. După ce să stai supărat? Mai bine râzi, eşti vesel", crede mătuşa Floarea.
Vă mai recomandăm
Tradiţii din Ţara Oaşului. Şezătoare înainte de Lăsata Secului
Se încarcă comentariile...
