Cum a ajuns azi Ion să fie John şi cum s-a transformat Patriciu în Patrick. Alegerea numelui copilului, un obicei vechi cu puternice semnificaţii religioase

0
Publicat:
Ultima actualizare:
FOTO: ARHIVĂ
FOTO: ARHIVĂ

Alegerea unui nume pentru copii a fost şi va rămâne o decizie foarte importantă pentru un părinte. Lucrurile pe care acesta trebuie să le ia în calcul atunci când ajunge să hotărască cum se va numi fiul sau fiica sa au şi au avut şi în trecut rădăcini sentimentale sau spirituale.

Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii le-au atribuit copiilor nume purtate înainte de unele personalităţi marcante ale creştinătăţii. În primele trei secole acestea erau luate din Vechiul Testament, iar de la sfârşitul secolului  al IV-lea numele Fecioarei Maria şi ale Apostolilor încep şi ele să se răspândească.

În România, cele mai des întâlnie nume sunt: Maria, Ana, Andrei, Dumitru, Elena, Constantin, Gheorghe, Ioan, Mihai, Nicolae, Petru, Pavel şi Valentin. În trecut exista chiar o tradiţie cel puţin bizară care spunea că acei creştini care nu deţin un nume ce se regăseşte în sinaxare drept nume ale unor sfinţi nu erau admişi să fie pomeniţi. Azi ne aflăm într-o situaţie cu totul diferită. Odată cu deschiderea graniţelor, internetul de care beneficiază toată lumea, dar şi a televiziunii lucrurile s-au schimbat profund în ceea ce priveşte numele atribuite copiilor.

“Multe cupluri nu îşi dau seama, când aleg numele copilului, de importanţa acestuia, fiind foarte subiectivi, neglijând faptul că acest nume va fi purtat de copil pe tot parcursul vieţii, marcându-i existenţa. Astăzi avem impresia că suntem liberi să dăm copiilor noştri orice nume dorim, numai că alegerea noastră va fi limitată de un număr mare de criterii, unele implicite, de care nu suntem întotdeauna conştienţi, cum ar fi apartenenţa la o etnie, la un cult religios, ataşamentul faţă de anumite regiuni geografice. În toate ţările lumii, numele are o rezonanţă culturală şi socială, reflectând foarte multe date despre persoana care îl poartă“, a declarat Ionel Torja, şeful Serviciului de Stare Civilă al Primărie municipiului Satu Mare. 

Nume cu semnificaţie religioasă

Acelaşi Ionel Torja, alături de Paraschiv Peţu, au scris o carte bine documentată numită “În constelaţia numelui“,  referitoare la stabilirea acestor nume şi prenume pornind de la persoane ce au fost şi vor rămâne veşnic în conştientul colectiv ca fiind sfinte datorită faptelor pe care le-au săvârşit în timpul vieţii. 

“Atunci când vine vorba despre alegerea numelui pentru copil, părinţii se împart în două categorii şi anume: categoria celor religioşi, care doresc neapărat ca şi copilul lor să aibă un nume de sfânt, pentru ca acesta să fie apărat de rele, situaţie în care copilul se va numi cu siguranţă Ioan, Ştefan, Maria sau altele şi a doua categorie aceea a părinţilor moderni care agreează numele străine, în faţa celor româneşti, situaţie în care sigur copilului îi pun numele Patrick în loc de Patriciu, John în loc de Ion, Katherine în loc de Ecaterina şi aşa mai departe“, mărturiseşte Ionel Torja, autorul cărţii “În constelaţia numelui“. 

Evoluţia numelor de-a lungul timpului se află în strânsă legătură cu societatea şi perioada în care trăia aceea persoană. În Grecia antică, persoanele aveau un nume unic, ca de exemplu Aristotel, Demostene, Diogene, Platon, Selon la fel ca evreii şi egiptenii. Etruscii, vechii locuitori ai peninsulei italice, aveau un nume şi un prenume, romanii adăugând un al treilea nume.

De la daci şi romani 

Numele romane la început au fost folosite doar în Roma antică, iar ulterior, în timpul Imperiului, s-au răspândit în Europa. Cele mai multe dintre ele au fost de origine latină, greacă sau etruscă. Iniţial romanii aveau doar un prenume, care era de fapt un nume personal precum Romulus, Remus, Faustulus , iar mai târziu au fost adăugate numele ereditar, sau de gintă şi un nume ce însoţeşte numele.

După ce Dacia a fost ocupată de către romani, o parte dintre daci au împrumutat obiceiurile acestora cu privire la alegerea numelor, în special în cazul familiilor mixte, lucru care s-a transmis şi descendenţilor născuţi dintre daci şi romani.

“Tradiţia romană a devenit tradiţia dacoromanilor, iar religia creştină de origine romană, care reprezintă originea ritului catolic de astăzi, a fost religia dacoromanilor până în secolul al XI-lea, când în Dacoromania, prin intermediul bisericii bulgare, a fost introdus ortodoxismul de origine greacă, din Constantinopol. Dacii îşi dobândeau numele la fel ca românii până în secolul XVII-XVIII, după meseria pe care o practicau, după diferite semne particulare, după felul de a fi, sau după faptele săvârşite mai cu seamă în războaie, după merite sau defecte. După ce Imperiul Roman a căzut, s-au adoptat numele sfinţilor“, spune Ionel Torja.

Numele a avut totdeauna o valoare inestimabilă, fapt relatat şi în Sfânta Scriptură. Cel mai bun exemplu este numele Mântuitorului Iisus, dat de către Dumnezeu care în mod exceptional dă nume celor care se nasc în creaţia Sa, de aceea şi Cel care poartă acest nume, Iisus, are o relaţie cu totul specială cu Dumnezeu.

“În lumea hispanică, băieţii erau preponderent botezaţi fie cu însuşi numele de Jesús, Salvador cu varianta italiană Salvatore, Cruz tradus ca Isus, Mântuitor, Cruce, fie cu un nume compus prin adăugarea celui al sfintei Fecioare: Jesús Maria, José Maria, Juan Maria tradus ca Isus Maria, Iosif Maria, Ioan Maria. Aces lucru pentru celelalte culturi poate părea o lipsă de respect însă pentru această naţie reprezintă un semn de preţuire“, explică Ionel Torja. 

Părintele Cristian Boloş, paroh la Catedrala Ortodoxă “Adormirea Maicii Domnului“ din municipiul Satu Mare, spune că de cele mai multe ori părinţii le pun copiilor lor numele sfinţilor de care sunt ataşaţi.

“În ultimii ani am observat că părinţii le dau copiilor lor nume tot mai sofisticate. M-am speriat crezând că ceea ce era o tradiţie la noi se va pierde şi anume oferirea unui nume de sfânt copilului. Acum de ceva vreme au început din nou să fie folosite din ce în ce mai frecvent nume precum Maria sau Matei, dar şi altele. Eu cred că acest lucru se datorează şi dificultăţilor pe care oamenii le întâmpină atunci când îşi doresc un copil. De foarte multe ori ei cer să fie binecuvântaţi prin rugăciune, îşi atribuie un sfânt, iar mai apoi numele acestuia il oferă copilului. Acest nume îl pune pe copii sub ocrotirea acelui sfânt“, spune preotul Cristian Boloş. 

Aniversări onomastice

În prezent cele mai des întâlnie nume de Sfinţi sunt: Maria, Ana, Andrei, Dumitru, Elena, Constantin, Ghoerghe, Ioan, Mihai, Nicolae, Petru, Pavel şi Valentin. Ultimele statistici realizate pe această temă au fost întocmite în 2010 - 2011. Acestea arată că două milioane jumătate de oameni îşi marchează onomastica pe 15 august având prenume precum Maria, Marian, Marinela, Marin, Mărioara, Mariana şi lista poate continua. În data de 9 septembrie, când sunt sărbătoriţi Sfinţii Ioachim şi Ana, şi-au sărbătorit onomastica peste jumătate de milion de oameni. Aproape 645.000 de români cu nume precum: Andra, Andreea, Andrei, Endre, Andras, Andreas şi-au serbat onomastica în 30 noiembrie de Sfântul Andrei cunoscut şi ca “ Apostolul Românilor“. Persoanele cu numele de Dumitru, Mitică, Dimitrache, Mita, Dumitrana, Demetra au fost în număr de peste 337.400 persoane.

De Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, în anul 2010 circa 1,8 milioane de români erau înregistraţi cu aceste nume. De Sfântul Mare Mucenic Gheorghe era legat în 2010 numele a aproape 1 milion de români. Din circa 1,974 milioane de români ce şi-au sărbătorit ziua numelui în 7 ianuarie 2011, de ziua Sfântului Ioan Botezăorul, aproape trei sferturi erau bărbaţi. Cele mai întâlnite nume legate de Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril, în număr de peste 1,3 milioane, erau în 2010: Mihai, Gabriel, Gabriela, Mihail, Mihăiţă, Gavril, Gavrilă, Mihnea, Mihaiela, Gabi, Mihalache, Mişu.  

Românii aniversaţi cu ocazia Sfântului Ierarh Nicolae poartă prenumele de: Nicolae, Niculai sau Neculai, Nicuşor, Niculae, Nicu, Nicolaie, mai puţin Nikolaos, Nick, Nikos, Nik, respectiv Nicoleta, Niculina sau Nicolina, Niculiţa sau Necoliţa, Neculina, Nikole, Nicola, Nikolett, Nica, Niko sau Niki. De ziua Sfinţilor Petru şi Pavel erau înregistraţi în anul 2010 aproape 504.000 români cu astfel de prenume sau diminutive ale acestora. Sărbătoriţii cu ocazia Sfântului Vasile cel Mare erau în anul 2011 peste 600.000, majoritatea bărbaţi. 

Satu Mare



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite