FOTO VIDEO Incredibilele sculpturi anamorfice care au uimit lumea. Iluziile optice cu efecte uimitoare
0Anamorfoza este o proiecţie sau o perspectivă distorsionată, în care spectatorul vede o altă imagine în funcţie de unghiul din care priveşte sau vede lucrarea numai cine ştie unde să o caute şi s-o găsească. Fiind un domeniu extrem de vast, deşi este destul de vechi, ne-am oprit atenţia asupra sculpturilor anamorfe din sârmă ale unui artist francez - Matthieu Robert - Ortis.
Anamorfoza are aplicaţii în pictură, fotografie, sculptură etc. fiind des întâlnită ca efect special în filme. Cuvântul "anamorfoză" este derivat din prefixul grecesc „ana” - adică "înapoi" sau "din nou", şi cuvântul morphe , adică "formă".
Procesul de anamorfoză extremă a fost folosit de artişti pentru a ascunde caricaturi, scene erotice şi alte imagini violente, de ochii spectatorilor ocazionali, dezvăluind o imagine nedistorsionată celor avizaţi, din cele mai vechi timpuri.
Dincolo de modul în care au fost realizate lucrările folosind tehnici anamorfe, trebuie să spunem că le întâlnim, potrivit specialiştilor, încă de la picturile rupestre din peşterile preistorice din Lascaux, apoi în antichitate când istoricii Pliniu şi Tzetzes pomenesc despre o competiţie de sculptură între Alcamenes şi Phidias, pentru a crea o imagine a Minervei.
Alte reprezentări le găsim în China. în timpul Dinastiei Ming, când anamorfozele chineze s-au axat în principal pe teme erotice şi prin urmare ascunderea lor de privirea celor neavizaţi.
Apoi, o pictură celebră în acest domeniu o reprezintă „Ambasadorii”, realizată de Hans Holbein cel tânăr, în 1533, în care este prezentat un craniu anamorfozat, lucrarea fiind privită ca o meditaţie asupra vieţii trecătoare, dar încercări pe această temă a avut şi Leonardo da Vinci, în Codex Atlanticus (1483 - 1518).
Au existat, de asemenea, şi o serie de lucrări ştiinţifice, pe această temă: în jurul anului 1630, una a fost publicată de către matematicianul Vaulezard, apoi secole mai târziu,de psihanalistul Jaques Lacan care nota în 1973 că folosirea anamorfismului, în special în pictură, reprezintă una dintre puţinele metode de a face telespectatorii conştienţi de privirea lor.
În arta contemporană, anamorfoza, ca tehnică, a fost folosită de artişti în pictură, fotografie, sculptură, film şi video, artă şi jocuri digitale, holografie, artă stradală, instalaţii, fiind practicată în mare parte în zone publice, cum ar fi parcurile, zonele centrale ale oraşelor şi staţiile de tranzit.
Artistul cu peste 100 de milioane de vizualizări pe reţelele de socializare: elefantul - girafă
Sculpturile din sârmă, spre exemplu, sunt tot mai des întâlnite în ultimii ani, dar un artist se detaşează prin arta sa unică de restul sculptorilor. Se numeşte Matthieu Robert - Ortis, este un sculptorul francez de 29 de ani, care a început să-şi expună sculpturile anamorfice din sârmă în urmă cu şase ani.
Spre deosebire de sculpturile normale de sârmă, lucrările sale fascinează de la prima privire când constaţi că un animal văzut dintr-un unghi se transformă într-un alt animal dacă-l priveşti dintr-un alt unghi.
Pe reţelele de socializare, lucrările sale au depăşit suta de milioane de vizualizări, cea mai populară dintre acestea fiind „Revoluţia girafei”, o sculptură care privită dintr-o parte arată imaginea unui elefant, iar din alta imaginea a două girafe.
A început să sculpteze după şcoala de artă din Lyon. La început s-a lăsat de şcoală fiindcă „arta predată era una conceptuală, care mie nu-mi plăcea. Era totul atât de conceptual, încât puteai privi ore în şir o ceaşcă pe masă, iar profesorului să i se pară acest fapt în regulă. Era prea complicat pentru un adolescent ca mine. aşa că m-am oprit”.
Apoi a cochetat cu desenul, pictura şi animaţia. „Îmi place să desenez oraşe mari, complicate şi detaliate. Am realizat o fotografie în trei ani şi am finalizat-o în cinci ani, pentru că are o perspectivă specială. Îmi place să văd lucrurile dintr-o perspectivă diferită. Desenez şi pictez în continuare, dar nu pentru expoziţii, ci mai mult pentru mine, ca un hobby”.
Când era mic, i-a plăcut sportul, a cântat la pian şi chitară, adora să escaladeze munţii. La un moment dat a fost şi rapper, până a descoperit că arta este misterioasă, „motiv pentru care am vrut să aflu mai multe despre ea, am vrut să ştiu de ce şi cum creează oamenii arta”.
Aşa s-a decis să se specializeze la Paris, când avea 20 de ani, iar apoi s-a dus la şcoala de artă din Lyon.
Deşi încă mai desenează, s-a reprofilat pe sculptură, „în mod special creez anamorfoză şi metamorfoză, iar artiştii care m-au inspirat sunt George Rousse, Felice Varini şi Markus Raets”, a mai recunoscut sculptorul.
Prima mea sculptură a fost făcută dintr-un cărucior într-un supermarket. Faptul că tot trebuia să pună mereu 1 €, în slot, ca să pot să ia căruciorul l-a marcat atât de mult, încât acesta se regăseşte astăzi şi în semnătura sa. În loc de iniţiale, ca semnătură, pe sculpturile sale, litera „O” este înlocuită cu € 1. „Banii sunt un simbol pentru mine, un simbol al problemelor financiare cu care se confruntă artiştii şi artele”, îşi justifică acesta gestul.
A început să facă sculptură în joacă: „Obişnuiam să fac nişte bucăţi mici, unele cu propriul chip. Mama a văzut una din ele şi mi-a cerut să-i dau şi ei. Când un prieten a văzut sculptura, mi-a spus că pot avea o expoziţie proprie. Lucru care s-a şi întâmplat, în urmă cu 6 ani, iar astăzi sunt aici”.
A creat zeci de sculpturi din sârmă, unele de anamorfoză, altele de metamorfoză, care pot fi admirate pe străzi, dar şi în expoziţii din saloanele de artă. „Am făcut omul - crab, elefantul - girafă, caracatiţa - cangur şi vulturul. De obicei, încep cu prototipurile, la scară mică şi dacă îmi place ce iese, fac şi la scară mai mare. De la desen, creaţie până la finisare, este nevoie de aproximativ o lună sau două luni, în cazul lucrărilor finale. Iar pentru un prototip îmi ia în general între două şi trei săptămâni, în funcţie de sculptură”.
Creaţiile le face în general din imaginaţie. „Consider că este o provocare să încep să creez ceva din ceea ce mi-am imaginat”.
Aşa a ajuns să facă sculpturi colorate din sârmă, unele chiar în culori strălucitoare. Şi a avut deja zeci de expoziţii. „Nu m-am aşteptat să fie atât de reuşite. Am început să fac artă pentru că am vrut să capăt experienţă. Vreau să trăiesc ca artist, dar, cel mai important, pentru mine este că acest stil de viaţă reprezintă o provocare”, a mai recunoscut sculptorul francez care a uimit lumea cu creaţiile sale fabuloase.
Se încarcă comentariile...
