Emoţionanta poveste a româncei din „generaţia pierdută”: dată unei familii bogate din Suedia, şi-a căutat părinţii săraci de acasă timp de 25 de ani

Petronela (foto mijloc), in vizită la familia din Valcea. FOTO: Irina Rîpan

S-a născut într-o familie sărmană, pripăşită pe plaiuri vâlcene în timpul regimului comunist, dar le spune mamă şi tată unor suedezi. Petronela Loghin (27 de ani) este unul dintre miile de copii români din “generaţia pierdută”,  al cărei destin s-a schimbat radical când tatăl a hotărât să o dea spre adopţie unor necunoscuţi.

Au trecut 25 de ani de când Petronela a părăsit România în braţele unor străini, a unei familii înstărite din Suedia, şi tot atâta timp de când părinţii naturali ai ei se roagă zilnic să o mai vadă măcar o dată înainte să părăsească această lume. Cu toate acestea, tatăl Petronelei nu regretă decizia luată, de a o da spre adopţie familiei din Suedia, şi povesteşte că sărăcia în care s-a zbătut familia sa atât în timpul regimului comunist, dar şi după Revoluţie l-a determinat să recurgă la acest gest extrem. Bărbatul recunoaşte că cel care i-a dat ideea de a-şi lăsa copilul în grija unor străini a fost, de fapt, un funcţionar al Primăriei Râmnicu Vâlcea, care i-a şi garantat că familia adoptivă este de bună-credinţă. 

 „Eu am fost sărac de mic, m-am născut în Moldova într-o familie săracă şi nu am vrut ca şi copiii mei să rabde de foame. Domnul Săndulescu Marian, juristul de atunci al primăriei Râmnicu Vâlcea, a fost cel care m-a ajutat. Dânsul a fost cel care m-a întrebat dacă suntem de acord să dăm spre adopţie doi copii unor familii din Suedia. Mi-a spus că fetelor le va fi foarte foarte bine, că e vorba despre familii de bună-credinţă, aşa că am acceptat. Repet, nu am vrut să rabde de foame şi copiii.  Dar vă spun că în toţi aceşti ani ne-a fost dor de ele şi ne-am dorit foarte mult să le mai vedem măcar o dată”, Petru Loghin, tatăl Petronelei.

Povestea fetei care a fost adoptată de străini este cunoscută de toţi localnicii din Popeşti, în frunte cu primarul localităţii. De-a lungul timpului, oamenii au fost convişi că aceasta a încăput în mâinile unor persoane rău-intenţionate, suspiciune alimentată şi de faptul că familia din România nu a avut vreo veste despre Petronela în tot acest timp şi nici nu a păstrat legătura cu părinţii adoptivi. 

Petronela si tatal ei, Petru Loghin

S-a reîntors acasă după 25 de ani

Din fericire, Petronela Loghin sau Petronella Rosengren,  cum se numeşte în prezent, se numără printre norocoşii “Generaţiei pierdute”, un copil căruia familia adoptivă i-a oferit nu doar un nume nou, ci şi o viaţă la care rudele din România nu ar fi îndrăznit să viseze vreodată.

 Deşi mult timp nu a ştiut nimic despre familia din Vâlcea, destinul a făcut în aşa fel încât tânăra să-şi poată cunoaşte fraţii rămaşi în ţară şi să-şi strângă în braţe părinţii.  În urmă cu cinci luni, fata l-a cunoscut din întâmplare pe Cristian Ciolovan, un tânăr din Curtea de Argeş plecat de ceva vreme la muncă în Suedia. Ascultându-i povestea, argeşeanul s-a hotărât să-i dea o mână de ajutor şi a pus-o în legătură cu autorităţile valcene. Aşa se face că, în prima zi din luna august, într-un moment când puţini sperau să o mai vadă în viaţă, Petronela a păşit cu mare emoţie pe uliţele din Popeşti. 

„Din momentul când a părăsit ţara, în 1990, nimeni nu a mai ştiut nimic de ea şi nu de puţine ori s-a crezut că fata a căzut victima traficanţilor de carne vie. Am rămas extrem de impresionat când am văzut-o pe Petronela şi nu pot să descriu în cuvinte ce emoţie a trăit ea când a intrat în sat.  A izbucnit în lacrimi când şi-a strâns părinţii în braţe, a început să plângă chiar şi atunci când i-a fost prezentat unul din vecinii părinţilor ”, spune primarul Constantin Şerban. 

Va păstra legătura cu familia din România

După revederea emoţionantă, tânăra a povestit cu lacrimi în ochi că a trăit întotdeauna cu  speranţa că într-o zi îi va revedea pe cei care i-au dat viaţă: 

„Am fost sigură că într-o zi îmi voi cunoaşte familia. Nu-mi aminteam nimic din copilărie sau cum aratau părinţii mei, de exemplu, dar tot timpul am trăit cu speranţa că într-o bună zi îi voi regăsi. Sunt impresionată de ce am găsit în ţară,  aveam o altă impresie, dar România e o ţară frumoasă”. 

Petronela nu-şi judecă părinţii pentru decizia pe care au luat-o în urmă cu 25 de ani şi spune că va reveni în România în vacanţă, vara viitoare. Până atunci, tânăra speră că va învăţa şi româneşte căci, în acest moment, mai poate spune în limba română doar „noapte buna”. 

Petronella Rosengren nu este singurul copil pe care familia Loghin l-a dat spre adopţie după Revoluţie. Într-o familie de suedezi a ajuns în urmă cu 25 de ani şi Maricica, cea mai mare dintre surorile Loghin. Deşi în acest moment cele două tinere locuiesc în aceeaşi ţară, ele s-au văzut ultima oară în 1990, în Bucureşti, înainte să urce în avion. Maricica are probleme de sănătate, iar familia din Vâlcea nu ştie dacă fetei i s-a spus sau nu că a fost adoptată ori dacă aceasta doreşte să o cunoască.