Imagini unice cu Regele Carol al II-lea, vizitând oraşul lui Caragiale. Arhiva fotografică rară salvată de la distrugere

Trecem zilnic pe lângă zidurile unor clădiri emblematice pentru municipiul Ploieşti fără să ne gândim măcar o clipă câte poveşti ascund cărămizile bătrâne şi arcadele de deasupra uşilor grele care au scăpat furiei renovărilor sau demolărilor haotice. 300 de fotografii unice, salvate din colecţii private, ne aduc în prim plan viaţa Ploieştiului de altă dată, din perioada interbelică şi până în anii 60, când oraşul nu era aşa de sufocat de clădiri.

Trecem zilnic pe lângă zidurile unor clădiri emblematice pentru municipiul Ploieşti fără să ne gândim măcar o clipă câte poveşti ascund cărămizile bătrâne şi arcadele de deasupra uşilor grele care au scăpat furiei renovărilor sau demolărilor haotice.

Puţini sunt cei care s-au gândit să scotocească prin arhive pentru a aduce la lumină o fărâmă din trecutul uitat al Ploieştiului. Un om de cultură din Ploieşti a avut inspiraţia să adune într-un album sute de fotografii unice care au surprins momente istorice, dar şi frânturi din viaţa de altă dată a ploieştenilor.

 Imagini de arhivă surprinse în timpul vizitei regelui  Carol al II-lea la Ploieşti, cu ocazia inaugurării noului Palat al Justiţiei până la fotografii şi poveşti despre viaţa boemă a oraşului la început de secol XX, relatate de soprana Elena Drăgulinescu - Stinghe, unul dintre fondatorii Societatii Lirice Romane „Opera” din Bucuresti, devenită mai târziu Opera Română, pot fi regăsite în albumul “Oraşul dispărut. Ploieşti” publicat sub sigla Editurii Ploieşti-Mileniul III, sub bagheta criticului şi istoricului literar Dan Gulea.

Acest album a putut fi realizat după o serie de investigaţii în arhivele cu fotografii  ale Fotocineclubului de la Casa de Cultură a Sindicatelor (CCS)  din Ploieşti, care ar fi fost aruncate pentru a face loc unor activităţi mai lucrative,  susţine Dan Gulea. Pornind de la acest nucleu, autorul şi-a continuat investigaţiile şi a completat cercetarea cu fotografii vechi din trei colecţii private:  colecţia Ioan Groşescu (director al CCS la începutul anilor 1970), precum şi cu colecţia Carol Nicolae Debie,  director fondator al Institutului Petrochim şi om de cultură (aflată la sediul Societăţii Culturale Ploieşti-Mileniul III, dar şi la Direcţia Judeţeană a Arhivelor Prahova).

Cea de-a treia colecţie de fotografie din care au fost selectate imagini cu vechiul Ploieşti aparţine lui Alin Tomozei (nepotul cunoscutului inginer şi director al Uzinelor „1 Mai” , Dimitrie Tomozei, asasinat de Securitate la jumătatea anilor 1960).

Cum arăta Ploieştiul în urmă cu 150 de ani

Un capitol senzaţional al albumului Oraşul Pierdut, care ne întoarce în trecut chiar şi cu 150 de ani, se opreşe asupra momentelor în care Ploieştiul a fost vizitat de conducătorii acelor vremuri. Sunt fotografii care îl surprind pe domnitorul Al. I Cuza, pe regele Carol al II-lea, prezent în oraş odată cu inaugurarea Palatului Justiţiei,  cu regele Ferdinand pe peronul  Gării de Sud, alături de Luca Elefterescu, prefectul de atunci al judeţului Prahova, în momentul în care primea o delegaţie niponă.

Răsfoind paginile acestui album te întorci în timp şi poţi să intri în atmosfera Ploieştiului interbelic, prin intermediul fotografiilor care surpind clădirile şi piaţeta din centrul oraşului, incendiate în urma bombardamentului din 5 aprilie 1944. Este, probabil, singura modalitate de a afla cum arăta oraşul în urmă 70 de ani şi cum se îmbrăcau oamenii atunci când ieşeau la plimbare. Interesant este şi atunci, ca şi acum, parcările din centru erau înţesate cu maşini.

Valsuri şi mazurci interpretate de fanfara militară

Întorcându-ne şi mai mult în timp, aflăm poveştile mahalalei ploieştene de la sfârşit de secol XIX, mahala văzută prin ochii unei celebrităţi dată de Ploieşti, soprana Elena Drăgulinescu - Stinghe, dar şi a vieţii boeme de atunci.  Fondatoarea Operei Române a lăsat un volum de “Amintiri” în care descrie lumea oraşului “Tatălui meu, Telemac Popescu, funcţionar al tribunalului Ploieşti” de unde aflăm că plimbarea preferartă a ploieştenolor la finele secolului al XIX-lea era pe bulevardul care porneşte de la gară spre centru.

“Pe acest bulevard făceam în fiecare duminică după-amiază lungi plimbări fermecătoare. Într-un pavilion cânta muzica militară condusă de Kratocvil. Mă fascinau într-atâta valsurile şi mazurcile pe care le auzeam şi ţinuta muzicanţilor, dar mai ales a domnului Kratocvil, foarte solemnă şi sigură, încât, de multe ori, fugeam de acasă numai şi numai pentru a mă afla în preajma lor “ scrie Elena Drăgulinescu-Stinghe în Amintirile sale, un fragment din carte fiind prezent şi în albumul Oraşul dispărut, alături de portretul sopranei.

Casele în care a locuit I.L Caragiale în Ploieşti nu mai există

Rămânând tot în zona personalităţilor care au făcut din Ploieşti un oraş celebru în timp, descoperim că niciuna dintre casele în care a locuit familia scriitorului I.L. Caragiale nu mai există în prezent.

“În oraş au fost nu mai puţin de trei case în care a locuit familia Caragiale, una dintre ele fiind cea a lui Ilie Lumânăraru care a fost ajutată să se prăbuşească şi cu ajutprul autorităţilor fără îndoială. Vorbim de 2006. Se afla în zona Halelor. Casa din Piaţa Anton, o casă unde stăteau (familia Caragiale n.r.) tot cu chirie, (…) în locul ei sunt blocurile dintr-o staţie de tramvai şi încă una neidentificată pe strada care-I poartă numele dramaturgului. Nici una nu mai există. Ne gândim că Muzeul I.l. Caragiale este adăpostit într-o casă, e adevărat de patrimoniu, dar care nu are nicio legătură cu autorul” a declarat Dan Gulea, autorul albumului “Oraşul dispărut. Ploeşti”.

“La doi cocoşi” şi “La trei stele albe”, magazine care îşi făceau reclamă în ziare

Relevant pentru viaţa economică a Ploieştiului din perioada interbelică sunt o serie de afişe publicitare prezente în album. Descoperim astfel că şi atunci, ca şi acum, reclama era sufletul comerţului, şi că nu puţine erau societăţile care încercau să atragă clienţi prin intermediul presei scrise.

De exemplu, băcănia “La doi cocoşi”, aflată pe bulevardul Ferdinand I la numărul 30, anunţa posibilii clienţi că are marfă en gross şi en detail, un alt magazin, de data acasta de manufactură, se numea “La trei stele albe” şi se afla pe în Piaţa Unirii 25, reclama acestuia fiind prezentă de asemenea în ziarele epocii alături de socieatea de asigurări Fericirea. Tot din perioada interbelică, regăsim un anunţ publicitar al unei societăţi cu un nume care are rezonanţă chiar şi în zilele noaste: “Feroemail”.

Ploieştiul anilor 60-70 este surprins în zeci de fotografii de asemenea de colecţie prin intermendiul cărora puteţi vedea cum şi când au fost construite unele dintre cele mai cunoscute clădiri ale oraşului, de la Galeriile Comerciale până la Palatul Administrativ.

„Albumul Oraşul dispărut. Ploieşti” a fost lansat pe piaţă în urmă cu o săptămână şi poate fi achiziţionat din librării.

→

Imaginea 1/5: Ploieştiul de altă dată