FOTO „Breaking news-urile“ de dinainte de 1989. Furturile, accidentele cu şoferi beţi, tentativele de omor, în presa vremii
0
Pentru a corespunde „vieţii idilice comuniste“ din România, multe dintre infracţiunile comise în ţară nu ajungeau la urechile oamenilor, iar statisticile erau măsluite pentru a crea impresia unei societăţi fără paria, hoţi şi criminali. Realitatea nu putea fi negată, însă, iar reporterii vremii relatau, cu putere de exemplu, despre infracţiunile date publicităţii de către Miliţie
În ziarul „Flamura Prahovei“ din Ploieşti, singurul cotidian de dinainte de Revoluţie din oraş, puţine erau subiectele care să nu aibă legătură cu partidul. În afară de paginile de sport şi cultură, cam totul se învârtea, în limbajul de lemn impus redactorilor, de la centru, în jurul campaniilor agricole, depăşirea planului de producţie în industrie şi pe ogoare, cuvântările şi recomandările tovarăşului Nicolae Ceauşescu, relatări despre congrese şi consfătuiri.
O singură rubrică făcea excepţie, „Legea în acţiune“, un fel de buletin de presă al Miliţiei. Ştirile scurte despre „grozăviile“ infracţionale era relatate ba cu umor, ba cu înfierare, dar, oricum, într-un limbaj mai liber al reporterilor care se ocupau pe atunci de rubrică.
Iată, de exemplu, ştirea un „Un om căutat“, apărută în aprilie 1989 în „Flamura Prahovei“. „Ceică Florin, din Ploieşti, este un om căutat de multă lume. În primul rând de cei trei copii minori pe care i-a abandonat, plecând nu se ştie unde. Îl caută, în al doilea rând, mama copiilor, pe care a lăsat-o fără nici un sprijin material. L-au căutat, apoi, organele de miliţie, procuratura, iar acum îl caută judecătoria, deoarece a fost trimis în judecată pentru infracţiunea de abandon de familie. El a mai suferit o condamnare pentru aceeaşi faptă“.
Avorturile ilegale, date publicităţii
Oricât de amuzante ar fi fost, însă, circumstanţele unei infracţiuni sau imboldul de a o relata, aceste ştiri punctau întotdeauna pedepsele, pe atunci mult mai aspre. Mesajul avea putere de exemplu pentru cititori, era o atenţionare subtilă sau expusă direct a consecinţelor faptelor penale.
În ştirea „Vieţi refuzate“, din 1989, femeilor le este rezumat Decretul 770/1966, prin care se interziceau avorturile. „Există cazuri limitate în care legea admite întreruperea sarcinii (femeia în vârstă de 45 de ani sau care a născut 5 copii şi îi are în întreţinere, sarcini rezultate din infracţiuni sau afecţiuni medicale care împiedică dezvoltarea normală a sarcinii). Cu toate acestea, mai sunt persoane care ignoră consecinţele medicale şi penale ulterioare avortului provocat. În această situaţie s-au aflat D.Tatiana (22 ani) şi M. Estera (39 de ani) din Izvoarele, care, prin mijloace empirice, şi-au provocat avort“, se relatează în textul ştirii.
Multe accidente de circulaţie. Cu maşina sau cu tractorul
În mod surprinzător pentru numărul mic de maşini din 1989, din Ploieşti, accidentele de circulaţie şi condusul sub influenţa alcoolului erau destul de frecvente, iar unele dintre ele ar fi fost cu siguranţă, în zilele noastre, subiecte de „breaking news“, prin modul în care s-au produs.
Mai jos, câteva ştiri din diverse luni ale anului 1989:
„Din copac în copac“ - „În plină zi, pe strada Aleea Iezerului din Ploieşti, un autoturism părăseşte carosabilul, izbindu-se de mai mulţi copaci. Toţi cei care s-au adunat la faţa locului au rămas surprinşi când au văzut că Bondareţ Ion, din Piteşti, conducătorul autoturismului, abia se ţinea pe picioare, nu fiindcă ar fi fost rănit, ci pentru că... era beat turtă. Recoltându-i-se probele biologice s-a constatat că avea o alcoolemie de peste 2,90 grame la mie. Când a aflat că pentru infracţiunea comisă pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 6 luni la 5 ani, s-a trezit definitiv. Mai bine mai târziu“.
„Alcoolul în culpă“ – „Ziua de 2 iunie a.c. a fost, pentru Ion Cărnuţă, o zi, cum s-ar zice «cu ghinion», dar, sperăm noi, şi de învăţare de minte. Ce i s-a întâmplat? A fost surprins conducând tractorul cu remorcă nr. 41 PH 2859 aparţinând IAS Ploieşti, sub influenţa alcoolului, cu remorca (plină cu oameni!) neracordată la sistemul de frânare. Fapt pentru care i s-a reţinut permisul de conducere şi, a fost, totodată, sancţionat contravenţional“.
„Gest necugetat“ – „După ce consumase, din plin, timp de ..9 ore(!) diverse băuturi alcoolice, lui Ion Tudose (tractorist la SMA Bărcăneşti, ferma 5 Bucov) i-a venit chef să plece cu tractorul spre casă. La un moment dat, însă, pe raza satului Pleaşa, a pierdut controlul volanului oprindu-se într-un gard metalic. Din coliziune a rezultat rănirea unei gospodine“.
Furturile erau pedepsite exemplar, cu închisoarea
Înainte de 1989, furturile erau pedepsite extrem de aspru, iar delapidările care produceau prejudicii importante statului puteau fi sancţionate cu pedeapsa capitală. Totul aparţinea atunci statului şi poporului, astfel că hoţii care atentau la bunul public apăreau des pe buletinele de presă.
„Direct din conductă“ – „O fi crezut ploieşteanul Stroe Teodor că din avutul obştesc poţi lua orice fără să dai la nimeni socoteală? Probabil, din moment ce, singur sau împreună cu Fofircă M., a sustras din conducta CP Brazi mai multe sute de litri de benzină. Pentru această infracţiune, legea prevede pedeapsa închisorii de la 1 la 7 ani“.
„Cumul de infracţiuni“ – „Lucrând ca gestionar la bufetul din satul Pantazi (CPA – DM Valea Călugărească), Dumitrache Florica vindea pe datorie, falsifica unele băuturi alcoolice, avea un minus de gestiune de peste 30.000 de lei. Acest cumul de infracţiuni a determinat instanţa de judecată s-o condamne la 2 ani închisoare, urmând ca pedeapsa să fie executată prin muncă corecţională“.
Hoţii nu atentau doar la bunurile statului, ci şi la cele ale aproapelui, după cum o arată ştirea „La o bere“, din august 1989, din „Flamura Prahovei“: „Aflându-se la birtul „Teleajen“ din Vălenii de Munte, Bucu Ion, din Predeal Sărari, l-a cunoscut, la o bere, pe un cetăţean din Vărbilău care tocmai îşi cumpărase un radiocasetofon. Profitând de împrejurarea că acesta a părăsit pentru moment masa, B.I. i-a luat radiocasetofonul şi nu s-a mai oprit până acasă. Depistat imediat de organele de miliţie, B.I. a fost trimis în judecată pentru infracţiunea de furt“.
Infracţiunile grave, mai rar în presă
Mai rar, în ziar apăreau şi relatări despre infracţiunile grave, cum erau tentativele de omor sau fapte în care protagoniştii foloseau cuţite sau alte arme albe.
Iată una dintre ele, în care un minor este autorul unei tentative de omor. „Lipsit de supraveghere din partea părinţilor şi cu serioase carenţe educative, Simion Marcel, de 17 ani, din Ploieşti, a mers la o nuntă din Poiana Câmpina, împreună cu un prieten. Consumul de alcool a stimulat agresivitatea lui S.M. care a început să-i ameninţe pe nuntaşi cu cuţitul. Potolit de câţiva cetăţeni, aceştia şi-a lovit cu cuţitul în piept prietenul, pe motiv că n-a intervenit în apărarea sa. Pentru aceste fapte grave, instanţa de judecată a luat măsura educativă a internării lui într-o şcoală specială de muncă şi reeducare pe o perioadă de 4 ani“.
Sau, o ştire amuzant – moralizatoare, cu titlul „Muzică la... cuţite“. „De «muzică la cerere» a auzit toată lumea. Chiar şi Pribegeanu Voicu şi Balacă Didinant, indivizi aflaţi în conflict cu legea penală. Găsindu-se la restaurantul „Muntenia“ Ploieşti, cei doi au cerut orchestrei, dar nu oricum, ci ameninţându-i pe membrii acesteia cu cuţitul, să le cânte anumite melodii. Încercând să-i potolească, personalul de serviciu din local s-a ales cu insulte şi ameninţări. Până la urmă, aceşti iubitori de muzică au fost, totuşi, potoliţi, pentru infracţiunile ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, fiind condamnaţi la câte 2 ani şi 6 luni închisoare, pe care o vor executa în penitenciar.
Înainte de 1989, Codul Penal al României prevedea pedeapsa capitală pentru omorul deosebit de grav, de exemplu, sau trădarea, punerea în pericol a siguranţei naţionale şi delapidările cu prejudicii importante. Pedeapsa capitală a fost abolită prin Decretul-Lege 6/1990 şi înlocuită cu detenţia pe viaţă.
Deşi au fost pronunţate sute de pedepse capitale în timpul regimului Ceauşescu, au fost puse în executare doar 104. La câţiva ani sau cu ocazia zilelor importante, Ceauşescu dădea decrete de graţiere sau comuta pedepsele capitale la 20 sau 25 de ani de închisoare.
Pe aceeaşi temă
FOTO „Joi bagă pui la OMNIA!“ Lunga umilinţă a unei zile în Ploieştiul comunist
Se încarcă comentariile...
