Vizita secretă a împăratului Wilhelm al II-lea al Germaniei la Mănăstirea Curtea de Argeş. De ce sosirea Kaiserului a fost ţinută „sub cea mai severă discreţiune“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Împăratul Wilhelm al II-lea al Germaniei, vizitând Mănăstirea Curtea de Argeş FOTO Arhiva TVR captură
Împăratul Wilhelm al II-lea al Germaniei, vizitând Mănăstirea Curtea de Argeş FOTO Arhiva TVR captură

Acum 100 de ani, în septembrie 1917, în plin război, Wilhelm al II-lea, ultimul împărat pe care l-a avut Imperiul German, a vizitat Curtea de Argeş, fără să fie întâmpinat nici măcar de o gardă de onoare. Vizita împăratului a fost ţinută în mare secret.

Pe 20 septembrie 1917, un cap încoronat păşea pe pământ românesc, fără să fie întâmpinat de Familia Regală. 

„În absenţa unor surse germane credibile, o serie întreagă de date ale problemei rămân incerte. Contextul momentului 20 septembrie 1917 era următorul.Wilhelm al  II –lea vizita întreg frontul de est, începând din zona baltică, până la Marea Neagră. În 1917, în pofida implicării în război de partea Antantei a SUA şi a altor state, ostilităţile decurseseră, în general, în mod favorabil pentru Germania şi aliaţii ei, tendinţă care se va accentua spre finele lui 1917. Pe frontul românesc, în urma bătăliilor de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz fusese împiedicată pătrunderea trupelor germane în Moldova, însă celelalte provincii ale Vechiului Regat (Oltenia, Muntenia, Dobrogea), rămâneau sub ocupaţie inamică”, explică, pentru "Adevărul", istoricul şi arhivistul Aurel Radu. 

În septembrie 1917, Germania privea cu rezervă anumite planuri urzite la Sofia, Budapesta şi Viena, în sensul lichidării României ca stat, ţara noastră fiind în continuare văzută la Berlin ca un punct cheie între Rusia şi Balcani. 

„Era un răspuns în oglindă la ceea ce gândeau mulţi români, iar omul politic conservator antantofil Nicolae Filipescu o exprimase cel mai sugestiv, cu puţin timp înainte de moarte, în august 1916, când România a ales alianţa cu adversarii Germaniei: <<intrăm în război cu ură faţă de unguri, cu indiferenţă faţă de austrieci şi cu părere de rău faţă de nemţi>>.  În plus, unii oameni politici români germanofili rămăseseră în Bucureşti şi în teritoriul ocupat”, mai spune, pentru "Adevărui", istoricul Aurel Radu. 

"Cum de a fost posibil războiul nostru?"

În acest context a vizitat Wilhelm al II-lea al Germaniei Regatul României şi a ajuns, în mare secret, la Curtea de Argeş, unde a tecut pe la mormintele lui Carol I şi Reginei Elisabeta.

Kaiserul îl omagia astfel pe Carol I, în opoziţie cu regele Ferdinand, care, pentru că implicase România în Război de partea Antantei, împotriva Puterilor Centrale, fusese exclus din Casa Regală de Hohenzolern, chiar de către şeful acestei case, împăratul Wilhelm al II-lea al Germaniei. 

Singurul român cu care împăratul avea să stea la discuţii pe pămânr românesc era Alexandru Tzigara Samurcaş, reprezentantul Casei Regale a Românie, trimis personal de autorităţile române să reinstaleze în biserica episcopală  de la Curtea de Argeş «Evanghelia» pictată de  Elisabeta,  ridicată  din mânăstire în octombrie 1916, din motive de siguranţă. 

„Wilhelm II a fost la Curtea de Argeş, a dus un omagiu lui Carol I, decedat în urmă cu trei ani şi înmormântat acolo, care fusese un partizan ferm al alianţei cu Puterile Centrale, s-a întâlnit cu Al. Tzigara Samurcaş, reprezentant filogerman al Casei Regale (nu însă şi cu oamenii politici germanofili din Bucureşti), care a încercat fără prea mult succes, să sondeze intenţiile Kaiser-ului în privinţa Dobrogei, revendicată în totalitate de către Bulgaria.”, mai spune istoricul Aurel Radu

Iată ce scria desprea acesată vizită, în  momoriile sale, Alexandru Tzigara Samurcaş: “În ziua de 18 septembrie 1917, mareşalul Mackensen îmi comunică sub cea mai severă discreţiune că peste două zile, kaiserul urma să vină la Curtea de Argeş. El nu voia să vadă pe nici un om politic din ţară. Ca reprezentant al Casei Regale însă, eram chemat să însoţesc pe kaiser la mormintele regeşti, arătându-i reşedinţa regală şi celelalte monumente artistice (...). Întinzându-mi mâna, kaiserul exprimă regretul de a nu fi vizitat pe vărul său pe când era în viaţă şi de a se afla acum în faţa unor morminte numai. La întrebarea «Cum de a fost posibil războiul nostru?» i s-a răspuns că «Întreaga suflare românească dorindu-l, nu s-a putut altfel. Regele Carol însă niciodată nu ar fi consimţit. Moartea i-a cruţat orice hotărâre»”. 

image

FOTO: Singurul român care a purtat discuţii ceva mai lungi cu impăratul a fost Alexandru Tzigara Samurcaş, reprezentantul Casei Regale a Românie (centru)

În seara aceleiaşi zile, în sala mare a gării din Curtea de Argeş, a avut loc o cină, la care Wilhelm al  II doilea  a vorbit despre arta populară românească, vioiciunea poporului român şi orice altceva în afară de politică şi oamenii politici români, în parte cunoscuţi de Kaiser 

„ Enun ţându-se numele oamenilor noştri politici, dintre care unii îi erau personal cunoscuţi, kaiserul alunecă vorba, cu toată încercarea mareşalului de a se opri asupra unora dintre conducătorii noştri. Întrebând cu ce se îndeletniceşte tineretul nostru, am profitat să arăt că era neocupat din cauza închiderii forţate a Universităţii. Vorbind de Dobrogea, kaiserul regretă că nu va putea vizita Adamklisi, despre care, cerând lămuriri i se rezumă teoria mai nouă germană după care, metopele reprezentau înfrângerea străvechilor triburi germane, de către legiunile strămoşilor noştri romani, înainte chiar de victoriile lui Traian. Retrăgându-se Kaiserul, îmi reînnoi mulţumirile sale pentru cele ce-i spusesem asupra explorărilor arheologice ale profesorului Schuckhardt la Cernavodă, pe care urma să le viziteze a doua zi. Pe când mă îndreptam spre vagonul meu, fui rechemat de kaiser, care coborându-se din vagon, mi-a predat «în amintirea acelei zile» o cutie, în care era un «ac de cravată»”, mai nota, în memoriile sale,  Alexandru Tzigara Samurcaş.

"Vizita lui Wilhelm II în România a fost o etapă în distanţarea Germaniei de aliaţii ei..."

În  ziua următoare, împăratul Germaniei s-a întâlnit la Cernavodă cu regele Ferdinand I al Bulgariei.

La 22.09.1917, a doua zi după întâlnirea de la Cernavodă, diplomatul german Grünau  telegrafia de la Sofia: "Aşa cum toţi ne-am temut, s-a desfăşurat chinuitor". (Un element: graba suveranului bulgar de a ajunge pe pământ dobrogean înaintea lui Wilhelm II, alt element: disputele notorii între regele bulgar şi mareşalul german Mackensen). Regele bulgar punea către Wilhelm II: "Aici (la Cernavodă şi în întreaga Dobroge, n.n.) sunteţi oaspeţii mei.  În 1918 venea Pacea de la Buftea – condominium în Dobrogea, nu anexare la Bulgaria.  În concluzie, vizita  lui Wilhelm II în România a fost o etapă în distanţarea Germaniei de aliaţii ei Austro-Ungaria şi Bulgaria în privinţa sorţii rezervate României în general şi Dobrogei în special după o pax germanica”, încheie istoricul Aurel Radu. 

Piteşti



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite