Tumultuoasa viaţă a omului politic Ioan A. Dobrovitz. „Îndrăzneaţa tentativă de crimă“ care l-a vizat pe fostul primar al Bucureştiului

Inginer, industriaş, proprietar şi om politic liberal (PNL) deputat de Muscel, ajutor de primar, iar mai târziu, în timpul ocupaţiei germane din Primul Război Mondial, primar al Bucureştiului, Ioan A. Dobrovitz (1853-1926) a avut o carieră tumultuoasă şi o viaţă pe măsură. O teribilă tentativă de crimă asupra sa a fost consemnată în ziarul Adevărul, pe 10 februarie 1922.

Născut la 1 ianuarie 1853 în Bucureşti şi format la Şcoala Politehnică din Viena şi la Şcoala de Poduri şi Şosele din Paris, Ioan A. Dobrovitz a oscilat între pregătirea sa profesională şi aspiraţiile politice. A fost membru al PNL şi colaborator, alături de Barbu Delavrancea la ziarul Democraţia. A fost, inginer CFR, membru în Comisia permanentă de la Ministerul Agriculturii şi Domeniilor, încă de la înfiinţarea acestui minister şi ajutor de primar al Bucureştiului, între 1881-1887.

A intrat în Camera Deputaţilor  în 1888, pe Colegiul II Muscel) şi a fost reales ca deputat nouă ani mai târziu.
În 1901 a devenit prefect al judeţului Muscel, funcţie pe care a deţinut-o timp de cinci ani, iar în 1907 a ajuns inspector administrativ al judeţului Muscel.

Ioan A. Dobrovitz a fost şi membru fondator al Băncii Muscelului din Câmpulung şi, totodată,  membru în Consiliul de administraţie al instituţiei bancare. A fost, de asemenea, preşedintele şi membru în Consiliul de administraţie al societăţii anonime pe acţiuni Petrolul şi preşedinte al Comisiei Interimare a Bucureştiului şi consilier pentru aprovizionarea cu făină, grâu, porumb, mori şi brutării.

Sora cea mare a fraţilor Brătianu, Sabina Cantacuzino,  a afirmat  în amintirile sale că Dobrovitz a fost numit primar al Bucureştiului în timpul ocupaţiei germane din Primul Război Mondial, însă, după război, a fost exclus din viaţa politică "cu mai multă severitate decât s-a arătat pentru alţii".

Din1921 a fost cenzor al Societăţii Anonime Române (SAR) pentru Industria Forestieră, funcţie pe care a execitat-o până  în 1923.

"Ieşi din ascunzătoare şi se repezi asupra stăpânului său, încercând să-l sugrume"

Sunt doar câteva poziţii din care şi-a atras şi duşmani. Doar că cea mai teribilă întâmplare din viaţa sa, o tentativă de omor săvârşită asupra sa n-a fost comisă de vreun duşman politic sau om de afaceri invidios, ci de unul dintre servitorii săi, care a încercat să-l sugrume în toiul nopţii.

Întâmplarea a suscitat un oarecare interes pentru presă la vremea aceea, datorită insolitului situaţiei. Cazul a fost relatat de ziarul Adevărul, în ediţia din 10 februarie 1922, astfel:

„O îndrăzneaţă tentativă de crimă a fost săvârşită astă-noapte asupra domnului I. A. Dobrovitz, din calea Călăraşilor nr. 61, de către însuşi servitorul său, în următoarele împrejurări: În cursul serei, d .Dobrovitz lipsind de acasă, serviotorul său Const. G. Cristea din Giuleşti-Muscel a intrat în dormitor şi s-a ascuns sub patul stăpânului său. Pe la orele 11, d. Dobrovitz s' a înapoiat acasă, şi s'a culcat ca deobiceiu, fără să bănuiască nimic. Către orele 4 dimineaţa, d. Dobrovitz se deşteaptă. Cristea, care socotea momentul prielnic, ieşi din ascunzătoare şi se repezi asupra stăpânului său, încercând să-l sugrume. O luptă se încinse între d. Dobrovitz şi criminalul şi graţie puterei sale de rezistenţă, d. Dobrovitz scapă numai cu câteva zgârieturi pe faţă şi pe mâini. Până să vie ceilalţi servitori, criminalul plin de sânge, fără haină şi cu capul gol, a reuşit să dispară. Siguranţa Capitalei sesizată a luat măsuri pentru prinderea lui”.

De ce a încercat să-l omoare servitorul său nu se ştie şi nici ce s-a ales de autorul tentativei de omor.

Ziarul Adevărul - 22 februarie 1922

În vara ce a urmat, Ioan Dobrovitz s-a  mutat cu familia la ţară, unde s-a mai liniştit după teribila păţanie.

Cea mai mare moşie particulară din întreg judeţul Muscel

De altfel  doar iernile şi le petrecea în capitală,   pe Calea Călăraşilor, iar pe timpul verii,  pleca cu soţia la Clucereasa, în judeţul Muscel. Aici, o bună parte din viaţă şi-a dedicat-o conducerii, dezvoltării şi diversificării activităţii de producţie de la Fabrica de Spirt din Clucereasa (începând din ultimele două decenii ale secolului al XIX-lea şi până la moartea sa, în 1926).

„A cumpărat moşia şi fabrica din Clucereasa de la moştenitorii grecului Moraitu din Piteşti şi alte moştii ale moştenitorilor Racoviceanu şi Conţescu din Racoviţa realizând cea mai mare moşie particulară din întreg judeţul Muscel. A fost şi comerciant de băuturi spirtoase la Hanul Clucereasa din comuna Racoviţa,  comerţ exercitat neîntrerupt până în 1926. A deţinut o vie de 30 pogoane la Filaret de la Belu şi o moşie model la Lupşani-Ialomiţa. S-a implicat în viaţa comunităţii prin donaţii de bani, de terenuri şi de materiale pentru construirea şi administrarea instituţiilor locale din comuna Racoviţa: şcoală, spital, primărie şi biserică ş.a. Spre exemplu, în 1919 a donat Societăţii Economice de Împrumut şi Păstrare <<Speranţa>> din comuna Racoviţa, un teren lângă primăria acelei comune, în suprafaţă de 548 m.p. în scopul construirii sediului acelei societăţi, a mai dat gratuit materialul lemnos, a contribuit la înfiinţarea şi construirea unei uscătorii de prune care a fost clădită alături"", a explicat, pentru Adevărul, istoricul şi arhivistul Aurel Radu

A murit  la 8 ianuarie 1926 şi a fost înmormântat în Cimitirul Belu din Bucureşti. Averea sa a fost împărţită între cele duă fice ale sale Ioana C. Zătreanu şi Beatrice Dobrovitz.