Confesiunea cinică a femeii care-l apără pe faimosul terorist Carlos Şacalul: „Nu are motive pentru remuşcări. Guvernele omoară milioane de oameni“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Isabelle Coutant Peyre şi Carlos Şacalul în noiembrie 2000 FOTO: Associated Press
Isabelle Coutant Peyre şi Carlos Şacalul în noiembrie 2000 FOTO: Associated Press

Isabelle Coutant-Peyre (64 de ani), avocată a lui Carlos Şacalul, pe numele adevărat Ilici Ramirez Sanchez, a acordat un interviu în exclusivitate pentru „Weekend Adevărul“ în care vorbeşte despre clientul său, inclusiv despre relaţiile acestuia cu fostul dictator al României, Nicolae Ceauşescu.

Isabelle Coutant-Peyre este avocata lui Carlos din 1997. Cu 15 ani înainte, în 1982, făcuse parte din echipa de avocaţi care o apăra pe Magdalena Kopp, viitoarea soţie a lui Carlos Şacalul. Ulterior, Magdalena Kopp i-a spus lui Carlos de avocata franceză, lăudând-o pentru seriozitatea şi loialitatea sa.

Arestat în Sudan în 1994 şi extrădat în Franţa, Carlos ispăşeşte două condamnări la închisoare pe viaţă în Penitenciarul Poissy. Prima dintre ele a fost dată în 1997 pentru uciderea a doi agenţi francezi ai DST (n.r. - serviciul francez de contrainformaţii) şi a unui presupus informator în 1975. În martie 2017, Carlos Şacalul a fost din nou condamnat la închisoare pe viaţă pentru atentatul din 1074 de la Drugstore Publicis (Paris), soldat cu doi morţi şi 34 de răniţi.

Carlos Şacalul, unul dintre cei mai temuţi terorişti din anii ʼ70-ʼ80 a avut o relaţie strânsă cu Nicolae Ceauşescu, petrecând mai multe perioade de timp la Bucureşti. Pe parcursul colaborării cu Securitatea, Carlos a primit peste 100 de paşapoarte „în alb“, folosindu-le pentru multiple identităţi.

Fostul general de Securitate Nicolae Pleşiţă a declarat în repetate rânduri că în perioada 1981-1982 s-a întâlnit de mai multe ori cu „Şacalul“ şi cu câţiva dintre „locotenenţii“ acestuia. Spusele sale sunt confirmate de un raport al STASI (fostul serviciu secret est-german) din februarie 1981, raport în care sunt nominalizaţi doi dintre „locotenenţii“ lui Carlos: Abdul Hakim şi Magdalena Kopp (alias Lilly), care ar fi vizitat România. „Pactul“ stabilit de autorităţile comuniste de la Bucureşti cu „Şacalul“, în cursul acelor întâlniri, a cuprins iniţial promisiunea acestuia că nu va întreprinde nici un fel de acţiuni teroriste pe teritoriul ţării noastre, dar şi atragerea teroristului într-un complot care viza suprimarea generalului Pacepa. Ulterior, colaborarea a fost extinsă şi a vizat comiterea unor atacuri îndreptate împotriva ziariştilor de la secţia română a postului de radio Europa Liberă, precum şi asupra securiştilor „defectori“ Ion Şerban şi Gheorghe Mandache, asupra lui Emil Georgescu, Paul Goma, Nicolae Penescu (fost ministru de Interne în perioada interbelică şi contestatar activ al regimului comunist din România), şi a lui Şerban Oraşcu.

Atentatele au constat în bombe instalate în automobilele personale ori în „cărţi-capcană“ înţesate cu plastic explozibil. Fiecare dintre cei vizaţi a avut de întâmpinat mari necazuri, dar nici unul dintre ei nu şi-a pierdut viaţa din cauza atentatelor puse la cale de Carlos. Singurul care nu a putut fi atins a fost generalul Pacepa, protejat de faptul că „Şacalul“ nu avea oameni infiltraţi pe teritoriul S.U.A.

Povestea avocatei lui Carlos Şacalul este cu atât mai interesantă, cu cât cei doi s-au căsătorit religios în 2001 într-o ceremonie musulmană. Căsătoria nu a fost însă una civilă, iar avocata nu s-a convertit la islamism. Căsătoria celor doi a stârnit o furtună în Baroul din Paris. Decanul Baroului, Francis Teitgen, chiar a ameninţat că o va exclude, văzând în căsătorie un potenţial conflict de interese. Însă Isabelle Coutant Peyre a respins acuzaţiile, spunând că nu există vreo lege care să împiedice un avocat să se căsătorească cu un client.

Am găsit adresa de e-mail a avocatei lui Carlos Şacalul pe WikiLeaks şi am contactat-o în scurt timp, la începutul lui noiembrie 2017. Mi-a răspuns după câteva ore, precizându-mi însă că este foarte ocupată cu mutarea biroului şi că îmi va răspunde peste ceva timp la întrebările trimise. Mi-a avertizat însă de la început că va răspunde la întrebări în calitate de avocat, şi nu în calitate de soţie a lui Carlos Şacalul. După aproape patru luni, am primit răspunsurile doamnei Isabelle Coutant Peyre.

Weekend Adevărul: Care sunt primele dumneavoastră amintiri cu Carlos?

Isabelle Coutant Peyre: Un bărbat foarte şarmant şi cu mult simţ al umorului.

Cum era în calitate de client la început?

Se implica mult pentru a se apăra şi pentru a fi susţinut politic.

De ce continuaţi să îl apăraţi pe Carlos?

În ciuda numeroaselor dificultăţi cu care m-am confruntat, diverse hărţuiri, presiuni ale poliţiei, supraveghere, dificultăţi financiare, acţiuni profesionale şi judiciare împotriva mea, îl apăr pe Ilici Ramírez Sánchez  cu îndârjire deoarece este un om admirabil, un om de excepţie, care şi-a dedicat viaţa pentru a lupta pentru respectarea principiilor politice la care subscriu şi în care cred. Admir curajul şi forţa sa de caracter. Sunt deja 24 de ani de când este sechestrat în Franţa!

isabelle coutant peyre 01

Carlos a fost capturat de un serviciu de stat şi în opinia dumneavoastră „el nu are dreptul la o justiţie normală“. De ce consideraţi că pentru Carlos nu este posibilă o justiţie normală?

În absenţa oricărui mandat de arestare, Ilici Ramirez Sanchez a fost arestat la Khartoum-Sudan în noaptea de 14 spre 15 august 1994, de către funcţionari francezi ai DST (Direcţia de Supraveghere a Teritoriului, însărcinată cu supravegherea teritoriului francez), în cadrul unui plan organizat şi finanţat de CIA, după cum a declarat la vremea respectivă într-un interviu unul dintre responsabilii săi, Cofer Black. A fost transferat în Franţa într-un avion francez, închis într-un sac şi cu capul acoperit cu o cagulă. De-abia după sosirea sa forţată pe teritoriul francez, a fost notificat cu privire la existenţa unui mandat de arestare aplicabil exclusiv pe teritoriul francez, datat 7 iunie 1994. Jurisdicţiile franceze au refuzat sistematic să se pronunţe asupra ilegalităţii arestării lui Ilici Ramirez Sanchez, pe motiv că arestarea s-a derulat pe teritoriu străin, în Sudan. Am sesizat CEDO cu un recurs împotriva statului francez, pentru violarea Convenţiei europene a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în special în ceea ce priveşte arestarea lui Ilici Ramirez Sanchez.

Cazul lui Ilici Ramirez Sanchez este singurul de acest tip, din câte ştiu, în absenţa oricărei proceduri de cerere de extrădare, o arestare făcută de poliţişti francezi pe teritoriul altui stat, respectiv Sudan.  Am constatat cu regret că guvernul venezuelean (n.r. - Carlos este cetăţean venezuelean) şi reprezentanţii săi diplomatici în Franţa nu au luat măsuri suficiente pentru a îi fi respectate drepturile minimale, şi în primul rând dreptul la respect, datorat oricărei persoane, conform convenţiilor internaţionale.

Ilici Ramirez Sanchez consideră că sechestrarea sa face parte din viaţa sa de revoluţionar şi plecând de aici el îşi continuă lupta, indiferent cât de greu ar fi. El are capacitatea rară de a se adapta la circumstanţe.  

Carlos a fost condamnat la închisoare pe viaţă. Veţi continua să faceţi apel?

Venezuela, ţara sa, trebuie să îl scoată din această situaţie, deoarece judecătorii francezi ascultă de ordinele Statului.

Aţi spus într-un interviu că trebuie să ai gustul utopiei pentru a fi revoluţionar. Are Carlos gustul utopiei?

Cu siguranţă şi orice ar crede el, Carlos nu realizează mereu dificultăţile cu care se confruntă pentru a îşi asigura apărarea. El crede că totul ar trebui să fie simplu şi că statele ar trebui obligate să îl susţină. Dar în prezent el nu are mijloace de presiune şi în ceea ce priveşte avocaţii, inclusiv eu, noi suntem limitaţi de către sistemul judiciar.

Cum sunt condiţiile de detenţie ale lui Carlos?

Penibile şi enervante.

Îl vizitaţi des?

Începând din iunie 1997, cred că i-am făcut mii de vizite în diferitele închisori în care a fost deţinut. Acum merg puţin mai rar deoarece am mai puţin timp. Plus, distanţa. Din momentul plecării şi până în clipa în care intru să vorbesc cu el şi cu vizită cu tot, asta îmi ia mai mult de jumătate de zi de fiecare dată.

În anii 1980, Carlos a colaborat cu autorităţile române în timpul regimului lui Ceauşescu. V-a vorbit de acea perioadă? Ce amintiri are despre România?

Nu am avut niciodată ocazia să discut cu el despre asta. Dar ce ştiu e faptul că el nu are nicio legătură cu necazurile opozanţilor-refugiaţi români în Franţa în timpul regimului lui Ceauşescu, în ciuda zvonurilor.

Dacă ar trebui să faceţi portretul lui Carlos într-o frază, care ar fi acea frază?

Este un om curajos, dar care nu a realizat că statele nu iartă niciodată când le ridiculizezi.

Credeţi că ar putea fi eliberat într-o zi?

Doar dacă un stat puternic face ceea ce trebuie împotriva Franţei.

Carlos a fost acuzat că a coordonat în februarie 1981 un atentat la Munchen la sediul postului de radio Europa Liberă, atentat finanţat de către autorităţile române. V-a vorbit Carlos de acest atentat?  

Nu pot să răspund la această întrebare în locul său.

Ar fi posibil un transfer al lui Carlos într-o închisoare din altă ţară?

Nu cred.

Ce stare de spirit avea la arestarea sa în 1994 şi care este starea sa de spirit acum?

Era mai combativ şi optimist. Acum este destul de uzat de detenţie.

Are Carlos remuşcări?

Nu are niciun motiv să aibă remuşcări. Guvernele omoară milioane de oameni, inclusiv în zilele noastre. Guvernele sunt cele care ar trebui să aibă remuşcări în ceea ce priveşte faptele lor rele.

CV

A apărat statul iranian

isabelle coutant peyre 02

Nume: Isabelle Coutant-Peyre

Data naşterii: 5 iulie 1953

Studiile şi cariera:

Licenţiată în Drept, are un Master în Dreptul Afacerilor la Universitatea Paris X şi un Master în istorie contemporană la Şcoala Practică de Înalte Studii din Paris.

Este avocat din 1979.

A devenit asociata celebrului avocat Jacques Vergès în 1982.

A fost avocata lui Charles Sobhraj, un criminal în serie francez ce a ucis în anii ʼ70 între 15 şi 20 de persoane în Asia.

L-a apărat pe Zaharia Moussaoui, implicat în organizarea atentatelor de la 11 septembrie 2001.

În 2011, asociaţia Mişcarea de prietenie şi cooperare între popoarele europene şi cel libian (MPSL), reprezentată de către Isabelle Coutant-Peyre, a depus plângere împotriva colonelului Gaddafi şi a cerut interzicerea difuzării postului TV Al Jazeera în Franţa şi Europa.

În 2013, Isabelle Coutant-Peyre a anunţat că a fost angajată de către Ministerul Culturii din Iran pentru procese împotriva producţiilor cinematografice hollywoodiene ostile regimului iranian. Acest demers vizează în principal filmul „Argo“, laureat a trei premii Oscar.

Locuieşte în: Paris, Franţa

Piteşti



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite