Caznele Taborului din Argeş - Mănăstirea Slănic, aşezâmântul sfânt unde oamenii îşi dau noaptea întâlnire cu Dumnezeu

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Mnastirea Slanic

Numit de Înalt Preasfinţitul Calinic, Arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului, drept "Taborul Argeşului", asemenea dealului din Galileea, unde a avut loc Schimbarea la Faţă a lui Iisus Hristos, Mănăstirea Slănic, aflată la capătul unui urcuş anevoios, dar aproape duhovnicesc, e colţul de rai în care doar liniştea răsună dincolo de pravila de rugăciuni rostite-n noapte de călugări, de crucile salvate miraculos şi bibliile mucenicite prin foc.

Cărarea spre locul de de închinăciune de la Slănic şerpuişte din Domneşti-Argeş cinci kilometri de deal cu umbră de fag. Urcuşul, deşi mai lesne de parcurs după ce chiar Nicolae Ceauşescu l-a vrut amenajat, nu pentru complexul monastic, ci pentru a uşura accesul spre cunoscuta zonă de vânătoare în care tovarăşul obişnuia să împuşte urşi, este, totuşi, destul de greoi, chiar dacă frumuseţea locului e peste osteneala pasului.

Vlad Ţepeş  şi Neagoe Basarab îşi leagă numele de mânăstire

Povestea vechiului aşezământ coboară în negura timpul şi e ţesută cu fir gros între tradiţie şi istorie. Legenda îl arată pe Vlad Ţepeş drept cel dintâi ctitor al lăcaşului zidit drept mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru o izbândă a sa împotriva turcilor. Neagoe Basarab este însă cel care reclădeşte schitul, izvoarele istorice arătând că cel din urmă voievod ar fi ctitorit mănăstirea împreună cu o rudă a sa, Lalu. 

“Prima sa atestare documentară este de la 16 mai 1679, când printr-un act oficial, popa Nica donează şi închină Mănăstirii Aninoasa, «biserica cu delniţa ei din Slănicul de Jos». În 1805, schitul se desfiinţează, dar în anul 1922 se reia construcţia unei biserici”, explică directorul Muzeului Judeţean Argeş, Cornel Popescu.

În 1805, din motive obscure, schitul se desfiinţează. Bisericuţa lui este mutata în josul ţării, la Vlaşca. 111 ani mai târziu, la 1916, călugărul Irinarh Pulpea se retrage pe acest deal, unde vieţuieşte singur până în 1922, când i se alatură un ieromonah gospodar, Isidor Ghimpeţeanu, ajuns aici din obştea Robaiei. Cei doi încep zidirea unei biserici închinate Maicii Domnului, şi cară, cu spinarea lor, toate cele trebuincioase construcţiei. Tocmai de aceea, se spune că fiecare caramidă a sfântului lăcaş de la Slănic are valoare mucenicească. Zămislirea sfântului lăcaş a durat câţiva ani, iar la 19 octombrie 1930 are loc sfinţirea sa.

Slujbele de noapte ale monahilor umplu dealul Domneştilor cu binecuvântare  

La 1944, din nou în vreme de război, la Schitul Slănic ajunge stareţul Vitimion Niţoiu, un adevărat ascet, un suflet milostiv şi un slujitor al domnului cu mare har, după cum îl descriu călugării care azi vieţuiesc la mânăstire, monahul care introduce rânduielile slujbei zilnice după tipicul mânăstiresc - deşi atunci era singurul preot din mănăstire şi era nevoit să le săvârşească singur - şi instituie regulamentul vieţii de obşte, tot el fiind şi cel care a interzis consumul cărnii.
 

Un alt  stareţ de seamă al sfântului aşezământ, arhimandritul Teofil Bădoiu, introduce slujbele de noapte, iar după 1980, ridică şi un paraclis al mănăstirii. Acelaşi monah începe şi construirea în 1991 a unei alte biserici, chiar pe locul celei care existase în 1923.

Cel ce i-a urmat, Părintele Clement, a continuat lucrarea înaintaşilor săi şi l-a făcut mai primitor pentru miile de pelerini care trec anual pe aici. Fiecare creştin care urcă dealul la mănăstire este aşezat la masă, iar pelerinii care doresc să rămână şi la slujbele de peste noapte sunt găzduiţi cu dragoste creştină de cei ce vieţuiesc aici. 

Aşezământul de Slănic nu înseamnă însă numai cele trei biserici existente, acum, aici - una cu hramul "Schimbarea la Faţă", alta cu hramul "Naşterea Maicii Domnului" şi a treia construită în cinstea Sf. Ierarh Calinic de la Cernica.

“Un important punct de atracţie îl reprezintă muzeul amenajat în vechiul corp de chilii. Aici sunt Biblii mucenicite prin foc, icoane scăpate din incendii, cruci salvate miraculos, fotografii şi cărţi, anafură şi mir din Ţară Sfântă”, mai spune Cornel Popescu, directorul Muzeului Judeţean Argeş. 

Piteşti



Partenerii noștri

image
canal33.ro
Ultimele știri
Cele mai citite