88 de ani de la Paştele în care un sat întreg a pus doliu la poartă: incendiul din biserica de la Costeşti, în care au ars 116 oameni. Demersuri pentru canonizare

Au trecut aproape 9 decenii de la cumplita nenorocire care s-a abătut, în primăvara anului 1930, asupra Costeştiului (judeţul Argeş) în Săptămâna Patimilor, când 116 oameni, majoritatea copii,  şi-au găsit sfârşitul chiar în biserica satului, la Denia Prohodului. Arhiepiscopia Argeşului face demersuri pentru canonizarea victimelor tragediei pe marginea căreia s-au pus mii de întrebări şi care a făcut, în presa vremii, înconjurul lumii.

Paştele de la 1930 este reperul cel mai tragic din istoria Argeşului, care astăzi, la 88 de ani de la cumplitul incendiu din Vinerea Patimilor, în care a pierit aproape tot tineretul satului, mai ridică încă semne de întrebare.

Era Denia Prohodului. Mai toţi copiii cătunului, dar şi câţiva părinţi şi bunici se adunaseră, ca-n fiecare an, în bisericuţa de lemn, veche de 200 de ani. Înăuntru se-nghesuise tineretul, pe lângă cântăreţi şi câţiva bătrâni, aproape 130 de suflete, în timp ce părinţii, pe care lăcaşul nu-i mai încăpuse, ascultau slujba de-afară. 

Totul curgea în mod obişnuit şi nimic nu anunţa prăpădul ce avea să vină la scurt timp de la începerea deniei. S-a întâmplat însă ca de la o lumânare să se aprindă panglica unei coroane cerate. Cei din apropiere au stins imediat flacăra, fără ca măcar slujba să se oprească, iar incidentul părea depăşit. O scânteie însă a ajuns, fără ca nimeni să bage de seamă, sus, în pod, unde se ţineau şi coroane mai vechi . 

„Coroanele acelea din hârtie creponată, băgate în parafină topită, însoţeau candidaţii la cele veşnice şi erau aduse la înmormântare. Nu erau puse în cimitir, în sfârşit, cum se pun acum, coroanele, ci în biserică, iar din biserică le-au urcat în pod. Asta chiar a fost o neglijenţă, căci s-ar fi putut găsi un suport acolo, afară, unde să se depună aceste coroane inflamabile”, explică, pentru Adevărul, ÎPS Calinic, Arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului.

Acoperişul de şindrilă s-a aprins aproape instantaneu, iar jos, slujba s-a transformat în haos. Toată suflarea din biserică a dat năvală spre singura ieşire, lată de nici un metru, spre pridvor de unde mai erau trei paşi până la uşa, care, la acea vreme, ca-n toate bisericile ortodoxe, se deschidea spre interior. Un amănunt tehnic ce a făcut diferenţa între viaţă şi moarte, căci sub presiunea trupurilor bulucite spre ieşire, uşa n-a mai putut fi deschisă, chiar dacă, de-afară, părinţii disperaţi împingeau şi ei în aceeaşi uşă inertă.

Doar câteva minute a durat până când, în fumul gros care a umput încăperea cât o sufragerie, copiii dinăuntru au început să pice, unul câte unul pe podea. Peste trupurile lor căzute, în învălmăşeala ce prevestea moartea, cei care încă mai suflau, au încercat s-ajungă la aceeaşi uşă de lemn. Doar 14 din cei 130 de oameni aflaţi în biserică au reuşit să se strecoare ori să fie traşi în timp util afară prin ochiurile sparte, într-un târziu, cu toporul, de părinţi.

Paştele în care aproape tot satul a pus doliu la poartă

Iată ce se arăta în darea de seamă a pompierilor ajunşi la faţa locului când n-au mai avut pe cine să salveze: “Am constatat, din prezenţa în care se găseau cadavrele, că între ei s-au dat lupte desperate şi că, dacă nu ar fi fost panica care să-i stăpânească în acel moment, poate că s-ar mai fi salvat măcar câţiva dintre ei”. 

În Duminica Paştelui de la 1930, aproape fiecare familie din sat avea doliu la poartă. Câţiva ani după cumplita tragedie, în sătucul de la Costeşti n-a mai avut loc nici măcar o horă, iar nunţile, botezurile, cumetriile ce-au mai urmat s-au făcut în satele vecine.

Regina Maria şi principele Mihai au luat parte la funeralii

Presa din întreaga lume a relatat despre tragedia de la Costeşti. Din Europa şi SUA au sosit la Costeşti tone de ajutoare, iar la înmormântarea celor peste 116 victime ale tragediei a luat parte însăşi Regina Maria, venită la procesiunile funerare cu principele Mihai. 

De aproape 9 decenii de la cumplita tragedie, în preajma Paştelui, o întrebare răscolitoare revine pe buzele oamenilor: „Cum a permis Dumezeu o aşa nenorocire tocmai într-un lăcaş sfânt”. 

ÎPS Calinic, Arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului: „Nu este o pedeapsă a lui Dumnezeu (...). E foarte uşor ca noi cei care n-am ars în biserică să ne dăm cu părerea”.

Mulţi au pus tragedia pe seama unui bestem căzut asupra micii aşezări după dispariţia unor podoabe ale moaştelor Sfintei Filofteea, adusă în raclă, pentru închinăciune, la Costeşti, cu puţin timp înainte de tragedie. 

„Se pune problema cum de s-a întâmplat tocmai de Prohodul Domnului acest <<Holocaust>>. Nu se întreabă doar credincioşii cei minunaţi ai bisericii, ci ne întrebăm şi noi... Acolo nu mai poţi să zici că a fost o pedeapsă a lui Dumnezeu, pentru că, atunci când a venit Sfânta Filofteea acolo, careva ar fi subtilizat o salbă pe care o avea Sfânta. S-a dovedit că nu e adevărat. Din documentele care s-au întocmit din vremea aceea, s-a lămurit problema. Nu este o pedeapsă a lui Dumnezeu din cauză că s-a încercat să fie jefuită sfânta. Nu stă în picioare această explicaţie. E foarte uşor ca noi, cei care n-am ars în biserică, să ne dăm cu părerea, ar trebuie să avem cuviinţă, gândesc eu, când tratăm această tragedie. Ce a fost, Domnul Dumnezeu ştie! Gândesc că majoritatea au fost tineri acolo, iar tinerii, în general, n-au făcut ei păcate de moarte sau păcate care să fie atât de condamnate, n-au avut timp. Eu mă găndesc că n-ar trebui să judecăm noi asta, Dumnezeu judecă”, mai spune ÎPS Calinic, Arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului.

Cele 116 victime ale tragediei de la Costeşti, propuse pentru canonizare

Arhiepiscopia Argeşului a început, acum câţiva ani demersurile pentru canonizarea celor care au pierit în teribilul incendiu de la Costeşti.

„Presa naţională şi cea internaţională din vremea aceea a vorbit despre rezultatul cercetărilor. Procesele verbale ale Poliţiei Jandameriei, pompierilor de atunci au arătat că a fost o situaţie fără precedent. De câţiva ani noi am pus să se cerceteze arhivele. Facem cercetări pentru că sunt lucruri de surpriză. Acum suntem aproape, cu materialul pregătit. Vom face nişte comunicări istorice religioase despre ce s-a întâmplat atunci. Analizăm, întrebăm pe preafericitul Patriarh, pentru aprobarea unei canonizării a celor 116 persoane, majoritata copii nevinovaţi, cum ar trebui canonizaţi şi trecuţi în calendar toţi ostaşii români căzuţi pe toate câmpurile de luptă în toate războaiele de apărare a sfintei ţări Româneşti, a bisericii lui Hristos, care, personal, pentru mine, sunt sfinţi, sunt mucenici, sunt martiri”, spune ÎPS Calinic.

Se lucrează la o icoană cu cei 116 viitori sfinţi

Materialul despre care vorbeşte arhiepiscopul de Argeş, în baza căruia va fi cerută Canonizarea, e aproape gata, iar în curând va fi gata şi icoana cu cei care vor fi declaraţi sfinţi şi martiri.

„După duminica Tomii vom încerca să încropim materialul şi să-l facem public. E nevoie de lucrul acesta, e o limpezire, ca să se ştie ce a fost acolo. Apoi ne vom adresa comisiei de Canonizare. Avem deja o propunere de viitoare icoană cu cei 116 martiri arşi de la Costeşti, cu cei 116 sfinţi, săracii, că erau la biserică când s-a întâmplat nenorocirea asta. Tot nenorocire s-a întâmplat şi cu cei 40 de mucenici, sfinţi”, mai declară ÎPS Calinic, Arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului.

"Nici acum nu se dă voie ca la anumite monumente istorice să spargi zidul ca să faci uşă la altar"

Arhiepiscopul de Argeş atrage atenţia că la 88 de ani de la această nenorocire există încă biserici care nu au o a doua ieşire, de siguranţă.

„Şi acum se pune problema acestor uşi. Din păcate, nici acum nu se dă voie ca la anumite monumente istorice să spargi zidul ca să faci uşă la altar. Trebuie să mai existe încă o posibilitate de evacuare, că nu se poate ca o clădire să fie doar cu o singură intrare. Trebuie neapărat ca şi monumentele istorice să aibă uşi la altar, să se găsească o formulă potrivită, fără să se strice monumentul, pictura, mai ales. În zone neutre, se pot face uşi”, spune ÎPS Calinic.