Şoferii prinşi în stare de ebrietate la volanul unui vehicul tractat vor fi pedepsiţi penal. Decizia Înaltei Curţi
0Potrivit unei decizii a ÎCCJ publicate în mai 2019 în Monitorul Oficial al României, „acţiunea de conducere a unui vehicul, astfel cum este prevăzută de art. 336 din Codul penal, nu presupune în mod necesar punerea în mişcare a vehiculului prin acţionarea sistemelor de autopropulsie“.
Curtea Supremă de Justiţie a răspuns, astfel, unei solicitări formulate în martie 2019, de Curtea de Apel Oradea, care-i cerea dezlegarea unei chestiuni de drept, pentru soluţionarea unei speţe în care un bărbat din Bihor s-a urcat băut la volaunul unei maşini tractate. Bărbatul a solicitat ajutorul unui alt şofer, căruia i-a cerut să-i tracteze maşina al cărei motor era nefuncţional.
Pe durata tractării, s-a urcat la volanul maşinii sale pentru a asigura frânele, direcţia şi semnalizarea. În trafic însă, cei doi au fost opriţi de un echipaj rutier care a constatat că bărbatul aflat la volanul maşinii remorcate consumase alcool. Cazul a ajuns pe rolul Curţii de Apel Oradea, care n-a putut să decidă dacă bărbatul se face vinovat de infracţiunea prevăzută de art. 336 alin. 1 cod penal, respectiv "Conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului", deşi inclusiv opinia sa a conduce un vehicul nu presupune cu neapărat ca acesta să deplaseze pe drumul public cu ajutorul motorului.
"În motivarea soluţiei pronunţate, ÎCCJ arată că, din coroborarea art. 336 alin. (1) din Codul penal, art. 6 pct. 35 şi pct. 6 din OUG nr. 195/2002 reiese că <<autovehiculul este un vehicul echipat cu motor de propulsie, respectiv un sistem mecanic care se deplasează pe un drum cu mijloace de autopropulsare. (…)Conducerea unui autovehicul este operaţiunea tehnică prin care o persoană pune în mişcare autovehiculul şi îl dirijează pe drumurile publice. Conducerea presupune deplasarea autovehiculului, aflarea acestuia în mişcare. Însă conducerea unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană nu presupune obligatoriu ca motorul să funcţioneze, ci înseamnă a dirija mersul unui vehicul, al unei maşini din interiorul acestuia, chiar dacă motorul nu este efectiv în funcţiune>>", explică acocatul Raluca Cîrstea, Legal Land, citând din motivarea ÎCCJ.
la fel apreciase şi procurorul de caz, în timp ce avocatul bărbatului a susţinut că nu se poate pune problema reţinerii infracţiunii de conducere sub influenţă alcoolului în situaţia în care sistemul de autopropulsie al autoturismului nu este efectiv în funcţiune.
Dezlegarea chestiunii de drept de către ÎCCJ, a cărei decizie devine obligatorie pentru toate instanţele din 16 mai, lămureaşte lucrurile pentru astfel de situaţii.
”Excluderea din sfera de aplicare a normei de incriminare cuprinse în art. 336 alin. (1) din Codul penal a situaţiilor în care conducerea autovehiculului se realizează pe un drum public de o persoană cu o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, deşi motorul nu funcţionează, echivalează cu dezincriminarea parţială şi restrânge nejustificat, fără un temei legal, sfera de aplicare a infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe. Nu există o motivare obiectivă şi rezonabilă care să justifice o diferenţiere, sub aspectul răspunderii penale, a acţiunii de conducere a autovehiculului pe drumurile publice sub influenţa alcoolului în raport cu funcţionarea motorului de propulsie – condiţie neprevăzută de norma de incriminare (...) Starea de pericol nu rezultă din modul de deplasare a autovehiculului (prin autopropulsie/rulare pe o pantă descendentă), ci din faptul că acesta este condus, rulat pe drumurile publice de o persoană sub influenţa alcoolului peste limita legală” , se arată în motivarea ÎCCJ.
De precizat că în această speţă fost solicitată şi opinia scrisă a unor specialişti cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării.
Institutul de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu“ - Departamentul de drept penal „Vintilă Dongoroz“ a apreciat că acţiunea de conducere a unui vehicul, astfel cum este prevăzută de art. 336 din Codul penal, nu presupune în mod necesar punerea în mişcare a vehiculului prin acţionarea sistemelor de autopropulsie, "dar implică situarea obiectivă a agentului în rolul conducătorului unui autovehicul care se deplasează pe drumurile publice, astfel încât sunt excluse din sfera conduitelor incriminate deplasarea din exterior, de exemplu, prin împingere a vehiculului, ori toate acele conduite în care acţionarea sistemelor autovehiculului (autopropulsie, direcţie, frânare) trebuie considerate în mod obiectiv ca fiind în concret inexistente", dup[ cum se arat[ ]n motivarea ÎCCJ..
Facultatea de Drept din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara a apreciat, în opinie majoritară, că "acţiunea de conducere a unui vehicul, astfel cum este prevăzută de art. 336 din Codul penal, nu presupune în mod necesar ca punerea în mişcare a vehiculului să fie realizată prin acţionarea sistemelor de autopropulsie, în condiţiile în care conducătorul acestuia deţine controlul asupra sistemului de direcţie sau de frânare a vehiculului.
S-a constatat că raţiunea incriminării instituite de dispoziţiile art. 336 din Codul penal este aceea a sancţionării celui ce creează o stare de pericol pentru siguranţa rutieră, adică a persoanei în stare de ebrietate peste limita minimă ori sub influenţa substanţelor interzise, care deţine comanda de fapt asupra unui vehicul, prin controlul pe care îl exercită asupra sistemului de direcţie sau frânare al acestuia", se mai arată în motivare.
În opinie separată s-a susţinut că activitatea de conducere a unui autovehicul presupune activarea sistemelor de propulsie ale autovehiculului: "Pericolul social trebuie raportat atât la obiect (autovehicul), cât şi la activitatea în sine (conducerea unui asemenea tip de vehicul presupunând activarea mecanismului de propulsie)".
Şi Facultatea de Drept din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi a apreciat că acţiunea de conducere a unui vehicul, astfel cum este prevăzută de art. 336 din Codul penal, nu presupune în mod necesar punerea în mişcare a vehiculului prin acţionarea sistemelor de autopropulsie, fiind suficientă şi necesară (pentru determinarea existenţei tipicităţii faptei comise în raport cu norma de incriminare respectivă) simpla deplasare intenţionată a vehiculului pe drumul public, de către o persoană care îl direcţionează/dirijează/controlează (sau încearcă ori ar trebui să îl direcţioneze/dirijeze/controleze), indiferent dacă motorul (sistemul de autopropulsie al vehiculului) există şi este în funcţiune la acel moment sau nu.
S-a reţinut că de esenţa acestei infracţiuni este tocmai deplasarea pe drumul public a vehiculului/coordonarea lui de către o persoană aflată în situaţiile descrise de respectiva normă de incriminare, ceea ce face să apară o stare de pericol pentru siguranţa circulaţiei".
În aceeaşi speţă a formulat opinie şi Facultatea de Drept din cadrul Universităţii din Craiova, care, de asemenea, a apreciat că acţiunea de conducere a unui vehicul, astfel cum este prevăzută de art. 336 din Codul penal, presupune în mod necesar punerea în mişcare a vehiculului prin acţionarea sistemelor de autopropulsie.
Întreaga motivare o puteţi citi în Monitorul Oficial cu numărul 386 din 16 mai 2019, AICI.
Concluzia permite ca bărbatul să fie judecat pentru conducere sub influenţa băuturilor alcoolice.
Citeşte şi:
Se încarcă comentariile...
