Profesorul ieşean care salvează copiii deştepţi din satele Moldovei. „Din cauza sărăciei, educaţia le era refuzată“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Profesorul Victor Geangalău în mijlocul absolventelor din 2010, de la Liceul Vasile Alecsandri, Iasi, 2010 FOTO: proruralisiasi.ro
Profesorul Victor Geangalău în mijlocul absolventelor din 2010, de la Liceul Vasile Alecsandri, Iasi, 2010 FOTO: proruralisiasi.ro

Un profesor pensionar din Iaşi a contribuit la viitorul a peste 300 de copii din judeţ. De profesie matematician, Victor Geangalău (69 de ani) a umblat pe uliţele satelor sărăcăcioase şi a adunat şcolari pe care i-a adus în licee de prestigiu din Iaşi.

Profesorul Victor Geangalău (69 de ani) este îngerul păzitor al copiilor cu potenţial intelectual din judeţul Iaşi pe care părinţii nu i-ar putea duce la şcoli bune pentru că situaţia materială de-abia le permite să se întreţină de la o zi la alta. De 15 ani, profesorul, care a fost inspector de matematică, se ocupă de găsirea acelor copii pe care norocul i-a părăsit. El le întinde o mână. O punte salvatoare prin care Asociaţia Pro Ruralis le oferă acces la educaţie copiilor cu vârste cuprinse între 11 şi 19 ani. 

Prin proiectul „Burse pentru elevi cu coeficient de inteligenţă superior, provenind din familii defavorizate din mediul rural“, asociaţia înfiinţată de profesorul Victor Geangalău a adus la licee din Iaşi copii din toate cătunele judeţului. 

„Proiectul a fost iniţiat în anul 2001 de către «Ziarul de Iaşi», împreună cu Inspectoratul Şcolar Judeţean. Ideea a aparţinut redactorului-şef Toni Hriţac şi inspectorului general Mihai Dumitriu. Ei s-au gândit la mine şi mi-au propus să mă ocup de proiect. Eu am înfiinţat asociaţia în acelaşi an. Prin acest proiect, pentru prima dată în ţară, comunitatea locală participă direct la salvarea de la ignoranţă a celor mai buni copii de la sate, oferindu-le o educaţie de calitate care, din cauza sărăciei familiilor de provenienţă, le era refuzată“, a spus profesorul.

Concret, în urma unui apel constant către oamenii de afaceri şi către şefii instituţiilor publice, aceştia participă la sprijinirea copiilor prin alocarea unei burse în valoare de 800 de euro pe an şcolar, pentru fiecare elev. Din banii aceştia, asociaţia asigură şcolarilor cazarea şi masa în internatele liceelor din Iaşi, cu o singură condiţie: media la finalul fiecărui semestru să nu fie mai mică de 9,00.

„Mama lui l-a abandonat ca pe un câine“

Primii copii norocoşi care au intrat în proiect au fost înscrişi la Colegiul Naţional „Mihai Eminescu“ şi la Liceul Teoretic de Informatică „Grigore Moisil“. În total, atunci, 36 de şcolari au intrat, timizi, în clasa a V-a, la oraş, în Iaşi. Unii şcolari erau ai nimănui, pentru că le muriseră ambii părinţi. Alţii erau în grija bunicilor sau a mătuşilor, pentru că părinţii au plecat în lume. Toţi însă au început, prin intrarea în proiect, o altă etapă din viaţa lor, care le-a deschis noi orizonturi. Pe Daniela, proiectul a apropiat-o de magistratură, pe Alexandra – de jurnalism, pe Elena – de design, pe Dănuţ – de informatică, pe Matei – de fizică, pe Sabin - de matematică. 

Pe Matei, profesorul Geangalău l-a găsit abandonat la doi bunici bătrâni şi bolnavi. Atunci când a ajuns la ei, bunica lui Matei abia se deplasa. A izbucnit în plâns când a început să povestească de ce copilul a ajuns în grija ei. Matei, nepotul bătrânei, a fost abandonat de mamă, fără să stea pe gânduri. Pentru o relaţie cu un arab, femeia şi-a părăsit copilul şi, cu toate că avea tot ce-i trebuia, nu le trimitea părinţilor nici măcar un leu.

proruralisiasi.ro

„Bătrâna îmi povestea că mama băiatului l-a părăsit fără să se uite la el. Începuse o nouă relaţie şi era plină de bijuterii, cum spunea bunica, dar nu trimitea bani. Tatăl natural al băiatului era un om violent. Bătrâna povestea printre lacrimi cum copilul era abuzat. Mi-a spus aşa: «Copilul ăsta n-a avut noroc. Mama lui, deşi este fiica mea, l-a părăsit ca pe un câine. Când era mic, tatăl lui îl bătea până îl nenorocea şi la urmă îl muşca până îl lăsa lat pe podele»“, a povestit profesorul Victor Geangalău. 

Elena, un alt copil nefericit, a fost şefă de promoţie la Colegiul Naţional „Mihai Eminescu“. Adolescenta a fost victima unui accident rutier. Era pe trecerea de pietoni, împreună cu mama sa, care a fost lovită mortal. Elena a stat mai mult timp în comă, dar a supravieţuit. Cu ajutorul unei mătuşi, a ajuns să înveţe în Iaşi. La început, liceul i-a asigurat gratuit cazarea şi masa, dar după un an, nu a mai putut. Atunci, a intervenit profesorul Geangalău. „M-am dus la ea în cameră şi i-am spus: «Elena, eu din clipa asta îţi plătesc masa şi cazarea aici». Şi ea a răspuns: «Dar eu ce trebuie să fac şi cu ce rămân datoare?». I-am răspuns că nu rămâne datoare cu nimic. Nu-i venea să creadă şi a început să plângă nervos, spunându-mi: «Eu nu sunt obişnuită cu aşa ceva. Nimeni nu mi-a făcut niciodată un bine»“, şi-a mai amintit profesorul. 

128 de bursieri au absolvit facultatea 

Victor Geangalău este pentru elevii din program mai mult decât administratorul şi organizatorul proiectului. Este mamă, tată, prieten şi sfătuitor. Chiar dacă şcolarii termină liceul şi ies din program, ei nu renunţă să-l ţină la curent pe „domnul profesor“ cu ultimele noutăţi din viaţa lor. Iar când au necazuri şi nu se pot descurca, îl caută pe cel care le-a schimbat viaţa. Dacă nu prind cazare la facultate, dacă mai au un frate sau o soră care ar vrea să înveţe, dar pentru care familia nu găseşte resursele necesare, cei care au fost, la un moment dat, beneficiari ai proiectului revin şi îi cer ajutorul profesorului de matematică. 

„Am mers prin sate cu maşina personală, cu psihopedagogi după mine. Am dat teste şi pe copiii necăjiţi, dar la care am descoperit un IQ de minimum 120, 

i-am luat în proiect. Două maşini am stricat pe drumurile din satele noastre. Am dezvoltat cu aceşti elevi o relaţie foarte apropiată. Mă sună şi fetele şi băieţii, deopotrivă. Asta mă impresionează cel mai mult. Unele fete îmi povestesc mie mai multe lucruri decât le spun părinţilor“, se mândreşte matematicianul. Potrivit profesorului, unii copii au beneficiat de bursă un an, alţii doi, alţii patru sau opt ani. Alţii, însă, după câteva semestre au fost retraşi pentru că nu au făcut faţă cerinţelor din noua şcoală. 

proruralisiasi.ro

După 15 ani de activitate, Pro Ruralis are 128 de absolvenţi de facultate, încă aproape 100 de studenţi şi masteranzi şi alţi 80 de elevi în proiect. În total, peste 300 de tineri fără speranţe au urmat sau urmează cursurile unui liceu de prestigiu datorită burselor Pro Ruralis. 

Model pentru Guvern 

Proiectul burselor Pro Ruralis a fost model pentru mai multe fundaţii şi asociaţii naţionale care au vrut să acorde aceeaşi şansă la educaţie şi copiilor din alte judeţe. Chiar Guvernul României şi Ministerul Educaţiei au luat exemplu în 2005, încercând să formeze în  toate judeţele câte o clasă după modelul burselor de la Iaşi. Atunci 

i-au cerut profesorului Geangalău documentaţia după care şi-a organizat asociaţia şi sistemul de burse, însă Ministerul Educaţiei nu a reuşit să realizeze un proiect similar. La Iaşi, de exemplu, clasa înfiinţată de minister a fost organizată cu 24 de elevi la Şcoala Normală „Vasile Lupu“. Nici după un an şcolar şi un semestru întreg ministerul nu a reuşit să trimită bani în teritoriu pentru cazarea şi masa elevilor intraţi în program. Speriate, cadrele didactice i-au cerut ajutorul profesorului Geangalău, care a selectat câţiva dintre elevi şi i-a introdus în proiectul său.  

„Îţi dai seama că lumea era înnebunită pentru că masa şi cazarea costă nişte bani pe care până la urmă îi asigura unitatea din banii proprii. Ministerul nu a plătit nimic foarte mult timp, după care le-a dat câte ceva cu ţârâita. Nu se face aşa ceva. Eu din timp fac rost de sponsori pentru fiecare semestru. De pildă, acum am bani aproape pentru tot anul. Însă sponsorii vin şi pleacă, motiv pentru care trebuie să fii prudent şi să-ţi faci calculele din timp“, a arătat matematicianul.  

Piedicile puse proiectului

Bursele Pro Ruralis sunt susţinute de sponsori permanenţi şi de sponsori ocazionali. O bursă pentru fiecare elev este în valoare de 800 de euro pe an şcolar, adică 80 de euro pe lună. Din aproximativ 350 de lei, profesorul încearcă să achite cazarea şi masa şcolarului, dar pentru că acestea depăşesc uneori 100 de euro pe lună, cadrul didactic este nevoit să apeleze la ajutorul altor oameni de bine care să completeze bursa. „În final, ajungem să avem mai mult de 80 de burse, chiar dacă în proiect acum sunt 80 de elevi“, a subliniat ieşeanul.  

Profesorul Victor Geangalău vrea să se retragă anul acesta din proiect şi să-l lase în grija unui cadru didactic mai tânăr. Momentan, însă, nu a găsit pe nimeni care 

să-şi asume responsabilitatea pentru a contribui la viitorul unor copii a căror strălucire se poate pierde dacă nu este valorificată la momentul potrivit. „Am căutat să predau cuiva proiectul. Nu m-am săturat de copii, ei îmi sunt la fel de dragi, dar nu mai pot. Am întrebat în stânga şi în dreapta, dar nu am găsit. Am vorbit cu profesori ieşiţi la pensie, dar când le-am spus ce sarcini au, că trebuie să facă rost anual de mulţi bani, s-au speriat. Cred că trebuie tot un bărbat pentru că, uneori, trebuie să plece noaptea într-un cămin, dacă se întâmplă ceva. Eu am ajuns de fiecare dată înaintea salvării, când a fost cazul“, a mai explicat profesorul. 

proruralisiasi.ro

În prezent, Asociaţia Pro Ruralis a închiriat un spaţiu pentru a-şi desfăşura activitatea. Iniţial, profesorul a încercat să obţină un spaţiu gratuit de la Primărie. Autorităţile locale au fost de acord, cu observaţia că la dosar trebuie despuse documente doveditoare că asociaţia este de utilitate publică. „Le-am spus că eu sunt de 15 ani de utilitate publică. Totuşi, pentru că aveau nevoie de dovezi, am trimis un dosar de 106 pagini secretariatului Guvernului şi, după ce m-au pus  să-l refac, deşi era întocmit conform legislaţiei în vigoare, m-au anunţat după două luni că au trimis documentaţia la Ministerul Educaţiei. Nu am primit răspuns şi, pentru că trebuie să mă văd cu sponsorii, copiii şi părinţii într-un spaţiu, am ales să închiriez din banii de burse, pierzând astfel şansa preluării în proiect a trei elevi“, a conchis profesorul.

Momentul când se numără premiile

Bursele Pro Ruralis şi profesorul de matematică Victor Geangalău şi-a pus amprenta pe destinul a sute de familii din judeţ. Răsplata celor care au contribuit la educaţia copiilor se numără în premiile şi medaliile pe care elevii le-au obţinut şi le obţin la concursurile şi olimpiadele şcolare. Cel mai frumos sentiment, după cum spune profesorul, este atunci când, la finalul anului şcolar, se numără premiile şi se aleg şefii de promoţie. 

Mara Strungariu a fost în 2013 „şefa şefilor de promoţie“ de la Colegiul Naţional „Costache Negruzzi“ din Iaşi. Absolventa a terminat liceul cu media generală 10, obţinând în fiecare an, la toate materiile, aceeaşi medie care a clasat-o în topul absolvenţilor colegiului. „Am aflat de la o prietenă de acest program de burse pentru elevii din mediul rural şi am hotărât să aplic. Cu multe emoţii m-am dus la interviu, unde am discutat cu comisia despre rezultatele mele şi situaţia financiară a familiei. În câteva zile am primit răspunsul: urma să primesc o bursă ce îmi acoperea toate cheltuielile cu cazarea şi masa la Colegiul «Costache Negruzzi», acolo unde fusesem admisă la specializarea Matematică-Informatică. Vestea a fost grozavă pentru mine, dar mai ales pentru părinţii mei care făceau un efort financiar mare pentru a-mi oferi o educaţie cât mai bună“, a povestit tânăra, acum studentă în anul al III-lea la Facultatea de Fizică de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi. 

Absolventa a mai precizat că, scutită de grijile materiale, s-a concentrat pe studiu şi şi-a descoperit pasiunea vieţii: fizica. Din plăcere, Mara a participat la numeroase concursuri de fizică pe care le-a câştigat. „Sprijinul moral oferit de domnul profesor Geangalău şi sprijinul material oferit de Asociaţia Pro Ruralis m-au determinat să obţin rezultate şcolare foarte bune. Prin intermediul asociaţiei am învăţat că, pentru a avea performanţe şcolare, nu contează dacă eşti sau nu din mediul rural. Aceşti oameni mărinimoşi se gândesc la copiii din mediul rural şi le oferă dreptul la o educaţie de calitate şi şansa de a se desăvârşi academic“, a subliniat Mara. 

Citeşte şi:

Preotul din Iaşi care face case pentru săraci şi duce la şcoală sute de copii. „Sunt suflete tăiate cu bărdiţa din start. Creştinii sunt lăsaţi să fie solidari”

Iaşi



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite