Gao Xingjian, chinezul premiat cu Nobel pentru literatură: „Rolul social al artei a fost ridicat în slăvi printr-o înşelătorie intenţionată“

Gao Xingjian, laureat al Nobelului pentru Literatură FOTO Cristian Gafiţescu

Gao Xingjian, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 2000 s-a întâlnit cu cititorii români, în cea de-a treia Seara FILIT, în Sala Mare a Teatrului Naţional "Vasile Alecsandri" din Iaşi.

Seara de 6 octombrie a fost una cu totul specială pentru cei prezenţi la cea de-a V-a ediţie a Festivalului Internaţional de Literatura şi Traducere (FILIT), desfăşurat la Iaşi în perioada 4-8 octombrie.

Specială pentru că au avut în faţă atât un câştigător al Premiului Nobel pentru Literatură, cât şi o personalitate complexă, foarte puţin cunoscută la noi în ţară.

Într-o discutie de aproximativ două ore, moderată de poetul, publicistul şi traducătorul Bogdan Ghiu, scriitorul de origine asiatică, câştigător al Nobelului pentru Literatură în anul 2000, stabilit de mulţi ani în Franţa şi-a expus crezul artistic şi uman, a vorbit despre renaşterea culturală, despre identitatea sa de cetăţean al lumii, în care crede mai mult decât în cea de cetăţan al unei anumite ţări, despre libertate.

Gao Xingjian a fost o revelaţie pentru publicul prezent la Seara FILIT, nu pentru că nu ar fi auzit de el, ci pentru că scrierile sale nu a fost traduse până de curând în română.

Seara a început cu o discuţie despre "isme", despre ideologii ca liberalism, comunism, maoism, fascism. Scriitorul de origine chineză a subliniat clar că nu crede în nici un fel de ideologie şi că se îndoieşte faţă de orice angajare politică a unui scriitor.

A ieşi şi a fugi, două motive cheie în scrierile lui Gao Xingjian

Moderatorul Bogdan Ghiu, cu lecturile la zi a împărtăşit cu cei prezenţi ce motive cheie a identificat în scrierile lui Gao Xingjian. A vorbit despre a fugi şi a ieşi, două concepte despre care i-a cerut mai multe detalii invitatului.

Acesta a susţinut cu tărie că "fuga e necesară pentru a supravieţui". În viziunea sa fuga nu e negativă, ci e ceva pozitiv, atât pentru supravieţuire, cât şi pentru a ieşi din ideologiile înţepenite ale secolului XX.

Fuga nu e un scop în sine, ea e destinată salvării şi spiritului creator. Cum să trăieşti, cum să îţi faci viaţa cât mai interesantă şi mai fericită, acesta este scopul final al fugii. De aceea, consideră că fuga nu e ceva negativ, nu e ceva pesimist, ci, dimpotrivă, e o glorificare a existenţei şi a libertăţii umane.

"Pentru a fugi, trebuie mai întâi luciditatea, o conştiinţa trează, pentru că altfel nu ştii unde să fugi. Libertatea e vitală. Există în permanenţă constrângeri, presiuni de peste tot. Odată ce devenim lucizi, cu o conştiinţă trează continuăm să fugim pentru a ne elibera de toate constrângerile care apar",  crede acesta.

Secolul XX - secolul "ismelor"

Poate cea mai înversunată luptă a spiritului pe care o duce Gao Xinjian este cea cu idelogiile de orice fel, de care încearcă să se detaşeze în creaţia sa.

El insistă pe imaginea secolului XX, secol pe care îl consideră unul în care a fost încurajată inflaţia a tot felul de “isme”, marxism, socialism, comunism, dar şi liberalism care ne leagă fie de o ideologie de piaţă, fie de o putere politică.

Tocmai de aceea, e vital, în viziunea sa, să ne desprindem şi de una şi de cealaltă.

"Acelaşi secol a supus şi literatura şi arta unor angajamente, iar acestea sunt adunate într-un coş care care i-a servit unei puteri, de o orientare sau alta", adaugă acesta.

Asta nu înseamnă că individul trebue să se lase pradă acestor idelogii, să devină sclavul lor. 

Individul e liber, e viu, Tocmai de aceea, "cum să-şi ia viaţa şi libertatea în propriile mâini" este tematica şi preocuparea principală a literaturii lui Gao Xingjian.

Conferinţa de presă FILIT cu Gao Xingjian FOTO ziaruldeiaşi.ro

"Detest politica"

Întrebat de moderator dacă orice politică trebuie detestată, chiar şi cele democratice, dacă politicile fac rău în sine artei, Gao Xingjian a răspuns că "şi politica e un fenomen al societăţii umane, nu ne putem lipsi de ea".

Insă, a avut şi multe de adăugat.

"Dacă politica devine constrângere şi împiedică cugetarea liberă, atunci devine o povară. Altfel, vorbim de utopii, cum a fost utopia comunistă, dar care în momentul în care s-a realizat s-a transformat în coşmar, într-un flagel. Atunci totul se reduce la rezistenţa indivizilor, pentru că nu are sens să vorbim despre om, o noţiune abstractă. De aceea, şi această noţiune de om devine, până la urmă o formă de discurs politic. Dar, literatura şi arta ating fiinţele umane, nu sunt o noţiune abstractă. De aceea avem nevoie de ele, pentru a trezi conştiinţa umană. Iar politica nu joacă câtuşi de puţin acest rol."

Utopiile, un blestem al omenirii

Treptat, discuţia s-a dus spre exemple din istorie, istorie care e plină de lupte pentru putere. În acest sens, Gao Xingjian a scris o piesă lungă care i-a luat ani de zile, pentru că şi în China, ca peste tot, o poveste înainte de a fi scrisă este o mitologie.

După părerea sa mitologia înseamnă, în primul rând, forme de trezire ale conştiinţei umane sub forma miturilor.

A făcut un mare efort de a restitui mitologia chineză care se pierduse în bună măsură, prin urmare a făcut o muncă de arheolog căutând prin cărţi foarte vechi şi adunând fragmente de ici de colo, fragmente pe care le-a asamblat pentru a restitui această mitologie chineză pierdută.

Concluzia la care a ajuns este că mitologia chineză, ca şi mitologia greacă vorbeşte de fapt despre lupta pentru putere.

"De la început a fost haos în societatea umană. Dar, dacă suntem conştienţi de acest lucru, ştim cum să tratăm toate problemele cotidiene, cum să ieşim din ele. Mitologia ne ajută să limpezim această conştiinţă", întăreşte câştigătorul Nobelului pentru Literatură.

Gao Xingjian FOTO galeriasenda.com

Viaţa intelectualului în comunism

Inevitabil, discuţia s-a dus şi către viaţa pe care o duce un intelectual într-un regim comunist, ştiut fiind că Gao Xingjian este un scriitor pentru care exilul a fost o premiză a libertăţii, un om care a cunoscut, în timpul revoluţiei culturale chineze, înainte de a fugi pentru totdeauna din ţară în Fraţa, răul sub toate formele sale: de la foame, la cenzură, la taberele de muncă.

Tocmai de aceea, crede fără urmă de îndoială că în acest tip de regim, orice formă de gândire liberă era sufocată, interzisă şi că se poate merge până la pierderea vieţii.

"Dacă cineva vrea să rămână liber cu conştiinţa lui, ce poate face? Scriam pe ascuns, dar nu putea comunica cu ceilalţi de teama de a nu fi denunţat. Am scris izolat, pe ascuns, cu multă îngrijorare, dar mă simţeam liber când o făceam. Îmi purtam dialogul cu toate marile nume ale Antichităţii occidentale şi orientale. Atunci am dat peste o piesa de teatru absurd semnată de Eugene Ionesco."

După ce l-a cunoscut prin lectură pe Ionesco, este convins că acesta a demonstrat foarte bine că într-o asemenea ambianţă ca cea creată de comunism toată lumea se rinocerizează. Toţi ne ascundem sub o mască, toţi devenim monştri, aşa cum s-a întâmplat în timpul revoluţiei culturale.

"Ceea ce a scris el e foarte realist, nu e deloc absurd, aşa e viaţa. Am trait aceste lucruri şi cred că şi dumneavoastră", mai spune Gao Xingjian.

"Nu mă interesează să mă joc de-a intelectualul"

Pentru că intelectualul are o imagine de sine în continua schimbare în lumea în care trăim, Bogdan Ghiu l-a provocat pe scriitorul de origine chineză să îi facă acestuia un portret, să răspundă la întrebarea "ce li se poate reproşa intelectualilor?"

Astfel, Gao Xingjian crede că intelectualii joacă un rol cu totul special în secolul XX.

"Înainte, în Antichitate, intelectualii erau învăţaţii, înţelepţii care nu făceau politică. Dar, secolul XX a influenţat intelectualii cu tot felul de ideologii, ceea ce înseamnă că intelectualii, scriitorii, artiştii au fost antrenaţi în aceste lupte politice şi au devenit la rândul lor militanţi, combatant, au fost înregimentaţi. E un fenomen special în istoria omenirii."

În Renaştere sau în Antichitatea greacă, lucrurile nu stăteau deloc aşa. Intelectualii îşi făceau propria treabă, îşi scriau cărţile, îşi puneau în pagină propria înţelepciune, lăsau omenirii un adevărat patrimoniu, dar nu se amestecau în politică.

"Toată această literatură de propaganda a secolului XX este inutilă, nu va mai interesa pe nimeni", concluzionează Gao Xingjian, referitor la acest subiect.

Cartea lui Gao Xingjian, tradusă pentru prima dată în România FOTO polirom.ro

Manifest pentru renaşterea literaturii

Un alt crez al lui Gao Xingjan este că literatura, arta trebuie să renască din nou. Tocmai de aceea, Bogdan Ghiu a adus vorba şi despre apelul legat de renaştere pe care laureatul Nobel l-a lansat. Ghiu vrea să ştie dacă termenul de renaştere e ales întâmplător sau face referire la acea perioadă din istorie, dacă se consideră un artist de tip renascentist, având în vedere că practică mai multe arte şi dacă mai este posibilă o Renaştere de acest tip azi.

"Am lansat pentru prima data acest apel pentru renaşterea literaturii la un festival de literatură de la Singapore. Pe atunci, am lansat acest apel de câte ori am avut ocazia în întreaga lume, fie că a fost vorba de Anglia, de Franţa sau de Asia. Şi, iată că am o frumoasă ocazie de a repeat acest apel aici la Iaşi.

"În prezent, dacă există o Renaştere, ea nu mai e localizată într-o anumită regiune sau intr-o anumită ţară. În ziua de astăzi, condiţiile sunt aproape aceleaşi în toată lumea. Şi comunicarea e atât de uşoară, încât literatura, arta, gândirea nu mai cunosc frontiere. Nimic nu mai e limitat de limba, totul e traductibil şi comunicabil", evidenţiază Gao Xingjian

Gao Xingjian este conştient că, în ziua de astăzi, condiţiile sunt aproape aceleaşi în toată lumea. Şi comunicarea e atât de uşoară, încât literatura, arta, gândirea nu mai cunosc frontiere. Nimic nu mai e limitat de limba, totul e traductibil şi comunicabil.

"De exemplu, până în această seară, nu am ştiut că pe această lume există un oraş care se numeşte Iaşi", recunoaşlte caesta cu sinceritate.

Totuşi, scriitorul de origine chineză nu neagă că există şi cultura de consum, împotriva căreia nu are cum să fie. Tot el aminteşte că există şi cărţi de divertisment, bestseller-uri care răspund unei anumite mode şi că avem nevoie şi de distracţie.

"Există tot felul de creaţie artistică, inclusiv literară, dar nu trebuie să uităm niciodată că există un dincolo, o literatură care trece dincolo de aceste interese immediate politice sau economice. Această literatura care depăşeşte frontierele, ideologiile, modele, chiar şi timpul, va rămâna ca mărturie despre fiinţa umană, peste timp."

Autorul de romane versus autorul dramatic

Gao Xinjiang este o personalitate artistică complexă. El nu doar scrie, ci pictează şi face şi cinema. În ceea ce priveşte scrisul, acesta şi-a dezvoltat atât latura de romancier, cât şi pe cea de dramaturg.

Intrebat ce diferă în scrierea unui roman de scrierea teatrală şi de ce este important teatrul azi, Gao Xingjian crede că "literatura înseamnă carte, omul singur care citeşte şi scrie"

"Comunicarea trece prin carte, nu vorbeşte autorul direct cu cititorul său. Teatrul e altceva. Dramaturgul scrie piesa pentru a fi montată pentru public. Dacă vorbim de un autor de teatru, asta înseamnă că el cunoaşte sălile de teatru.Am o pasiune pentru teatru pentru că asta însemnă o comunicare imediată, vie cu publicul. Genul este diferit, estetica teatrală este diferită. Nu e vorba doar de o scriere literară. "

Dar, astazi unii autori mai uită asta si scriu doar texte, uitând publicul. Nu e, însă cazul lui Gao Xingjian care scrie, conform descrierii sale "teatru adevărat" şi se bazează pe clasicii autentici, pe teatrul veritabil.

"Shakespeare a scris pentru actorii lui, Moliere, de asemenea.  Dar astăzi trebuie să inventăm o dramaturgie nouă tocmai pentru a nu-l imita pe Shakespeare, pentru a nu-l relua pe Moliere şi de asemenea să găsim noi modalităţi de joc pentru actori", mai spune acesta.

MăÎn ceea ce priveşte scrierile de teatru, pe Gao Xingjian îl interesează foarte mult şi jocul actorilor şi a constatat că astăzi mulţi regizori uită să mai bună în evidenţă şi jocul actorilor. De multe ori, regizorii uită că fascinant e, până la urmă doar jocul actorului, fără prea multe artificii.

De aceea, a şi scris multe eseuri despre această nouă estetică teatrală şi numeşte actorul omnicompetent, un artist care ştie să facă de toate.

Pictură de Gao Xingjian FOTO widewalls.ch

Pictura, o altă latură a personalităţii artistice a lui Gao Xingjian

Dar, Gao Xingjian nu este numai scriitor. Încă din copilărie facea de toate, se distra: desena, scria şi juca teatru cu mama sa care făcea un fel de teatru de rezistenţă, de inspiraţie japoneză.

"Când era nevoie de un băiat, urcam cu mama pe scenă. Deci, cunosc de mult teatrul şi desenez de mic copil, chiar in liceu făceam pictură în ulei", îşi aminteşte acesta.

Dar, prima data când a sosit la Paris, la sfîrşitul revoluţiei culturale, după moartea lui Mao Zedong, Gao Xingjian a văzut marile capodopere în ulei, în marile muzee pariziene. Apoi a ajuns şi in Italia şi a avut şansa să vadă toate marile capodopere ale picturii italiene cu proprii ochi. A fost foarte încâtat, pentru că în China pictura în ulei are o istorie recentă, a fost introdusă de mai puţin de 100 de ani. Iar în faţa acestor capodopere şi-a spus că s-a terminat, că trebuie să seoprească.

Şi atunci s-a întors la cerneala cinezească şi a început cercetarea picturală. Insă, oată ce s-a instalat la Paris, a dat de arta modernă, contemporană, opusă picturii clasice. 

"Am spus că nu e pentru mine, refuz această modă. Dar, am perseverat şi, în cele din urmă am fost primit în marile muzee ale lumii, am avut peste 80 de expoziţii individuale, iar la Bruxelles, Muzeul Regal mi-a oferit o sală specială pentru tablourile mele. Experienţa mea dovedeşte că dacă un artist perseverează pe calea sapoate ajunge unde îşi doreşte", este convins acesta.

Pictură de Gao Xingjian FOTO widewalls.ch

Cinepoemul, forma de cinema practicată de Gao Xingjian

Bogdan Ghiu nu l-a neglijat, în dialogul său cu Gao Xingjian, nici pe cineastul din acesta, stârnindu-i amintirile legate de aceasta artă.

Gao Xingjian şi-a amintit, astfel, că atunci când era student abia intrat la universitate a găsit cartea lui Eisenstein despre montaj, primul limbaj cinematografic inventat de el care se baza pe existenţa a două planuri, spaţiul şi timpul, planuri care lipite conduc spre un sens nou.

"M-am gândit să fac cinematografie nu cu ficţiune, ci cu poezie. Un an mai târziu, am scris primul meu scenariu, dar imposibil de montat. Am avut multe contacte cu producători din China şi, fie mi se cerea să fac scenarii comerciale, normale, fie mi se spunea că merg prea departe. Nu doatr în China am păţit asta, ci şi în Franţa. Dar, inteleg foarte bine că e vorba de finanţare, trebuie mulţi bani pentru asta. Un roman poţi scrie singur, dar în cinematografie e cu totul altceva. Genul meu de cinematograf, cinepoemele erau imposibil de realizat în acele condiţii. Abia tehnologia digital permite acest lucru. Şi atunci, cu doi prieteni marseillezi am realizat primul meu film cinepoem. În sfărşit mi-am realizat visul, am văcut 3 filme, două dintre ele de lung metraj. Ultimul e cu patruzeci de actori, acrobaţi, de naţionalităţi diferite. Dar ştiu că nu va fi un film commercial, deşi e capodopera mea."

Gao Xingjian FOTO widewalls.ch

Împărţirea pe genuri a artei, o absurditate

Spre finalul discuţiei dintre Gao Xingjian şi Bogdan Ghiu s-a pus accentul pe împărţirea pe genuri a artei.

Ghiu îi aminteşte scriitorului de origine chineză de o declaraţie de-a sa în care arăta că “împărţirea pe genuri e absurdă, e o diferenţiere impusă de societate, e o invenţie a secolului XX, o epidemie”".

"Dacă diferitele arte devin identităţi, credeţi că filmul e acel poem la care visaţi?", vine şi întrebarea poetului Bogdan Ghiu.

"De fiecare data când îmi propun un proiect cinematografic, am grijă să precizez că nu e vorba de un scenariu, ci de un poem. Pentru primul meu film, am scris un poem direct în franceză, Rătăcirea păsării. Nu există ficţiune în film, nu există personaje bine definite. Cei 40 de actori joacă roluri multiple", mărturiseşte Gao Xingjian.

Seara s-a încheiat, aşa cum e tradiţia Serilor FILIT, cu întrebări venite din partea publicului. Şi, pentru că au fost foarte multe întrebări, moderatorul a  decis să selecteze doar câteva dintre ele. La aceste întrebări, laureatul Nobel pentru Literatură a răspuns cu acelaşi calm şi aceeaşi înţelepciune care îl caracterizează.

Când luminile s-au stins în Sala Mare a Teatrului Naţional "Vasile Alecsandri" Iaşi, câştigul a fost de ambele părţi, atât de partea publicului care a cunoscut o personalitate complexă, cât şi de partea laureatului Nobel care a aflat că pe lumea asta există şi un oraş Iaşi, un oraş în care mulţi sunt îndrăgostiţi de literatură, de artă, în general.