Filmul preferat cu Mircea Diaconu. Actorul este invitatul special al Serilor Filmului Românesc la Iaşi

Nu mai e mult şi în curând va începe mult aşteptatul (şi singurul eveniment de acest gen din Iaşi) Festival de Film „Serile Filmului Românesc” (Iaşi, 4-8 mai), cea de-a VII-a ediţie fiindu-i dedicată celebrului actor Mircea Diaconu.

Ne vom concentra doar asupra actorului de film Mircea Diaconu, cunoscut pentru filmografia impresionantă ce include peste 70 de apariţii în filme. Timp de aproximativ o săptămână, veţi avea ocazia să vă întâlniţi cu acesta şi să urmăriţi o retrospectivă a câtorva din cele mai bune filme care-l au ca protagonist, aşa că vă invităm să nu rataţi festivalul. Voluntară în echipa de PR şi Comunicare a Festivalului Serile Filmului Românesc, Ligia Prodan a adunat poveşti şi amintiri despre Mircea Diaconu şi rolurile prin care s-a făcut remarcat, de neuitat. Multă lume a amintit de „Filantropica” (2002, r. Nae Caranfil) şi „Buletin de Bucureşti” (1982, r. Virgil Calotescu), acestea fiind două mari comedii cunoscute atât de adolescenţi şi de generaţia mai nostalgică, iar primul dintre acestea va fi proiectat pe data de 5 mai, la Casa de Cultură a Studenţilor.

Filantropica, Ardelenii şi un Mircea Diaconu de neuitat

„Filantropica” a fost unul dintre filmele care mi-a reîndreptat atenţia asupra cinematografiei româneşti. Poate a fost de vină maturizarea sau poate că empatizam puternic cu personajul interpretat de Mircea Diaconu, fiică de cadru didactic fiind. Cu o abordare degajată, un umor bun şi cu joc actoricesc foarte convingător, filmul „Filantropica” se înscrie pe lista „musai de văzut, dacă nu vrei să mori degeaba.”(Amelia Gheorghiţă, 27 de ani)

„Cinematografia românească are, a avut şi sperăm că va avea oameni şi filme de valoare. Unul dintre lungmetrajele care îmi vine acum în minte este „Filantropica”, o comedie savuroasă despre o reţea de cerşetori şi persoane care se ocupă cu cerşetoria, dar nu ori şi cum, ci la nivel profesional, aproape de introducerea în nomenclatorul de meserii. Gheorghe Dinică, păpuşarul acestor evenimente, sclipitor cum a fost întotdeauna spunea: „Mâna întinsă care nu spune o poveste nu primeşte pomană!”. O altă prestaţie remarcabilă în acest film este cea a lui Mircea Diaconu, profesor de liceu, care predă limba şi literatura română într-un liceu de periferie. Profesorul intră în această conjuraţie în încercarea de a duce o viaţă mai bună. Nu vreau să mai dezvolt subiectul, vă sugerez să-l vedeţi singuri. Nu veţi regreta, v-ar putea însenina o după-amiază de duminică.” (Ştefan Buraga, 17 ani)

„Cred că filmul preferat în care a jucat celebrul actor Mircea Diaconu este fără îndoială „Buletin de Bucureşti”. Prin intermediul acestei comedii am reuşit să remarc umorul incredibil de care dă dovadă şi pentru transpunerea perfectă în personajul de pe vremea „Tovarăşului”. În general ador filmele româneşti, mai ales cele bine regizate, cu un fir epic bun şi actori pasionaţi, iar dacă se mai adaugă şi un pic de comic, cred că e reţeta unui film de succes. Până şi continuarea primului film, „Căsătorie cu repetiţie”, mi-a oferit aceeaşi porţie de râs. Aşa că da, pot afirma faptul că unele din filmele preferate în care joacă Mircea Diaconu sunt cele menţionate mai devreme.” (Andreea-Nicoleta Roşu, 17 ani)

„Despre Mircea Diaconu ca actor nu s-a vorbit prea mult în ultimii ani, cariera sa politică şi administrativă punînd în umbră artistul. Pentru spectatorii mai tineri, e posibil ca rolul cel mai cunoscut să fie cel din Filantropica care, alături de prestaţia iconică a lui Dinică, face un rol ce se confundă cu întreaga lui carieră. Pentru cinefilii mai puţin tineri sau mai cinefili, colaborările cu regizorul Alexandru Tatos pentru „Mere roşii” şi „Secvenţe”, precum şi seria populară cu "Ardelenii..." vor rămîne pentru totdeauna rolurile în care s-a simţit cel mai bine şi care l-au prins excelent pe peliculă. În ultimii ani, cum ziceam, nu s-a remarcat prea mult, poate şi pentru că rolurile nu mai sînt de tînăr care-şi face "Buletin de Bucureşti", paraşutat parcă în diverse contexte narative în care personajele lui fac faţă cu greu. Avem un rol bun, însă, în comedia "Cuscrii" (r. Radu Potcoavă, 2014), şi probabil va trebui să ne obişnuim că Mircea Diaconu nu mai e tînăr...” (Iosif Prodan, 24 de ani)

„Când aud Mircea Diaconu, mă gândesc instantaneu la „Filantropica” şi „Buletin de Bucureşti”, a doua în mod special pentru că probabil e singurul rom-com românesc despre care pot spune e că e chiar bun. Rolurile protagoniştilor sunt o reflecţie destul de fidelă a complexităţii umane, determinată să-şi ducă la îndeplinire propriile scopuri. Aştept cu nerăbdare să vizionez şi alte filme ale marelui actor.” (Bianca Manea, 22 de ani)

Comedie românească cu Mircea Diaconu

„Îmi e foarte greu să aleg un film preferat în care Mircea Diaconu este distribuit într-un rol principal, dar am să zic câte ceva despre ultimul film vizionat aşa, la întâmplare: „Filantropica”. O comedie lansată cu ceva timp în urmă, mai exact prin 2002, cu toate că îl consider un film de actualitate prin faptul că scoate la iveală situaţia învăţământului românesc, care, din întâmplare, nu e cu nimic mai bună, ba dimpotrivă. Prin rolul personajului Ovidiu, Mircea Diaconu reuşeşte să-i înşele pe cei cu inimi pline de compasiune şi sensibili la drama „bietului dascăl” care nu are bani să-şi scoată soţia la restaurant. Momentan nu-mi vine altă expresie în minte pentru filmul asta, decât că „râzi de mori”.” (Ştefana Ioana Frunză, 17 ani)

„Unul din filmele preferate, avându-l ca protagonist pe Mircea Diaconu, este „Mere Roşii”. O peliculă care rezistă probei timpului şi care vazută după câteva decenii de la lansare, mai exact în 1976, îşi păstrează în continuare valoarea artistică şi personal nu pot decât să apreciez interpretarea actorului principal, dar şi a celorlalţi, şi scenariul bine conturat. Entuziasmul şi lupta continuă a lui Mitică Irod din filmul mai sus amintit îmi readuce în memorie mai recentul film polonez - Bogowie, din 2014, în care medicul Zbigniew Religa are, de asemenea, de înfruntat diverse probleme şi mentalităţi pentru a-şi putea îndeplini cu succes profesia medicală. ” (Mihai Ionuţ Pal, 28 de ani)